Bacșișul – arc peste timp

Bacșișul în 1899

“Cuvânt fermecător care deschide până și... porțile raiului. Nu știu dacă portarul nemuritor al drepților și fericiților în viața de apoi va fi atât de tare încât să reziste la sunetul plin de mister al cuvântului bacșiș și să nu deschiză porțile, chiar unui nevrednic de a sta în Eden. Azi bacșișul e omnipotent și universal. (…) Bacșișul de azi e cel mal periculos, cel fără de care, din nenorocirea moravurilor noastre încă ne-europenizate bine, nu poți face un pas, nu poți scoate un act de la o autoritate, nu poți respira în libertate. De acesta nu vorbim: vremea îl va înlătura.” (Th. I. Bercan – articolul “Istoria bacșișului” – publicat în “Foaia Populară” - numărul din 2 iunie 1899)

Bacșișul în 1929

Prin primăvara anului 1929 “dl. ministru loanițescu a hotărât ca nici un funcționar public să nu mai aibă dreptul de a lua bacșiș”. Nu vă voi spune dacă a reușit sau nu în demersul său pentru că răspunsul îl știți cu toții:

Jalba bacșișului

Jurnalele din Capitală O veste tristă Mi-au adus: Că eu, Bacșiș atotputernic Și cetățean umil, Supus al statului, În care Doar datorii am contractat, Voi fi, Peste puțină vreme, Din ministere Suprimat. M'am încetățenit în țară, Deși De-origine Sunt turc. Oricât ar fi de încurcată Vreo chestie Eu Ți-o descurc. Și unde specialiști iluștrii, Și-au bătut capul Tot degeaba, M'am strecurat pe nesimțite Și gata ! Se făcuse treaba. - Cum de te'nduri, O, excelență, Să săvârșești cumplita crimă? Dar ce's eu? Pensionar nevolnic, Ce din oficiu Se suprimă? N'am dovedit întotdeauna Și nu prin vorbă Ci de fapt, Că sunt inteligent, Destoinic, Și că la toate cele-s apt? Nu's eu cinstit? Când spun un lucru Nu mă țiu oare de cuvânt? Sau nu's politicos? Întreabă Pe ușieri dacă nu sânt!

Sunt însurat Și-a mea nevastă La rândul ei E funcționară? Sau sânt lipsit de conștiință? Atunci, De ce mă dai afară? Când eu La locul meu, Cuminte, Sub orișice guvern am stat? Ce-ți dete'n cap, o excelență, Cu lovitura ta de stat?! Sânt doar străini în țara asta, Ce nu pricep limba româna. Le-am arătat, Să înțeleagă, Cu-o caldă strângere de mână, C'un plic inofensiv În fine, Cu felul meu subtil, Discret, Am reușit întotdeauna, Să le servesc De interpret. Eu n'am venit Să-mi fac reclamă Dar am venit Ca să reclam Și protestez cu vehemență Că mă suprimi Netam-nesam lar dacă totuși Îmi tai capul, Cu-al legii nemilos satâr Rămâne viu, Invulnerabil, Un frate bun: Domnul Hatâr! Autori: B. Acșiș și p. conf. Duduia Grădinărița (revista „Realitatea Ilustrată”  numărul din 2 februarie 1929)

Bacșișul în 2019

„Impozitarea bacșișului va fi decisă de Parlament: Proiectul de lege semnat de Eugen Teodorovici, depus la Senat Ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici, lasă în seama Parlamentului impozitarea bacșişului. Un proiect de lege care include această prevedere a fost depus la Senat, ceea ce arată că Guvernul a renunțat la a-și asuma această măsură. Potrivit proiectului de lege, „bacșișul este definit în vederea evidențierii acestor sume pe bonul fiscal, instituirea obligației de evidențiere pe bonul fiscal a bacșișului încasat de la clienți, în cazul serviciilor de restaurant, baruri și alte activități de servire a băuturilor, indiferent de modalitatea de plată a acestuia”. Evidențierea bacșișului pe bonul fiscal nu este obligatorie pentru livrările la domiciliu. Bacșișul se introduce în baza de date a aparatelor de marcat electronice fiscale sub formă de articol, cu denumirea „bacșiș”.” (citește în întregime articolul publicat pe libertatea.ro în 04 septembrie 2019 aici: Impozitarea bacșișului va fi decisă de Parlament.

Și povestea bacșișului mai departe...