Inima Reginei Maria a
României a fost depusă, în ziua de 4 noiembrie 2015, în Camera de Aur a
Castelului Pelișor din Sinaia, după ce au trecut 77 de ani de la moartea reginei (18 iulie
1938). Astfel, inima celei care a fost cea mai iubită regină a
României, și-a mai găsit un loc de odihnă.
Caseta
din argint aurit ornată cu pietre prețioase care adăpostește inima îmbălsămată
a Reginei a fost depusă inițial, conform dorinței acesteia, în capela Stella
Maris de la Balcic: “Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand,
dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o.
În decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât moartă chiar,
aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost
mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de
mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu
nu vreau să fie un loc de jale ci dimpotrivă de pace și de farmec cum a fost
când eram în viață.” (pasaj din testamentul Reginei Maria)
 |
| Capela Stella Maris din Balcic |
Regele
Carol al II-lea și fiul acestuia, Regele Mihai, au îndeplinit dorința reginei: după ce inițial a
fost depusă la mănăstirea Cotroceni, în luna octombrie a anului 1938, inima reginei fost transportată de la Constanța la reședința din Balcic, cu distrugătorul "Regina Maria" și a fost depusă cu toate onorurile în capela Stella Maris,
biserica pe care cea numită de popor “Mama
Regina” a clădit-o în Balcic, la marginea
mării. Tunurile distrugătorului "Regina Maria" au tras atunci 21 de
salve, iar gorniștii companiei de marină au sunat stingerea.
 |
| "În capela Stella Maris, într'o casetă de aur odihnește la Balcic, așa cum I-a fost dorința, inima neuitatei și iubitei Regine Maria a României" ("Ilustrațiunea Română" - noiembrie 1938) |
Inima Reginei Maria la capela "Inima Reginei Maria" din Bran
Din
păcate soarta nu a vrut ca inima reginei să aibă parte de o odihnă liniștită. În anul
1940, după ce România a cedat Cadrilaterul Bulgariei, inima reginei a fost readusă în țară, tot cu distrugătorul "Regina Maria". Inițial, caseta care
conținea inima Reginei Maria a fost dusă la Bran și așezată într-un spațiu special
amenajat, săpat în stânca muntelui Măgura, lângă Castelul Bran.
 |
| Nișa din stânca Muntelui Măgura |
Principesa
Ileana, a ridicat în anul 1940, pe un teren al Castelului Bran, o micuță
capelă, copie fidelă a Stellei Maris din Balcic. Aici a fost depusă în
anul 1941 caseta cu inima Reginei Maria. Capela numită "Inima Reginei
Maria" a fost pictată de către pictorul Arthur Verona și a fost sfințită
de părintele Arsenie Boca, de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.
 |
| Capela "Inima Reginei Maria" din Bran |
Din
păcate nici în micuța capelă din Bran inima Reginei Maria nu a reușit să își
găsească liniștea. În 5 iulie 1968, activiști comuniști au deschis cu răngile
sarcofagul care ascundea caseta cu inima reginei. Aceasta a fost depusă în casa
de bani a Muzeului Castelului Bran. În anul 1971 – caseta din argint aurit a fost mutată
la Muzeul Național de Istorie a României, din București, unde a fost deschisă. Caseta
de argint aurit și caseta ortogonală mai mică din interior, în care era
păstrată inima reginei, au fost incluse - goale - în colecția Tezaurului Istoric al
României. Inima cele mai iubite regine a României a fost pusă spre păstrare în
depozitul Muzeului Național de Istorie al României, într-o cutie de plastic.
 |
| La Muzeul Național de Istorie din București |
Inima Reginei Maria în Camera de Aur a Castelului Pelișor
Începând din ziua de 4 noiembrie 2015, inima Reginei Maria se odihnește în Camera de Aur
a Castelului Pelișor din Sinaia, aceiași cameră în care, în 18 iulie 1938,
regina murea. Peregrinajul inimii celei care a fost cea mai iubită regină a României, își mai găsește astfel un loc de odihnă.
 |
| Camera de Aur a Castelului Pelișor |
Voi încheia consemnând un
alt fragment din testamentul Reginei Maria, având speranța că poporul român își va
găsi resursele de a făuri un loc în care inima Reginei Maria să își găsească cu
adevărat liniștea, așa cum o merită cu prisosință:
 |
| Castelul Pelișor ultimul loc de popas al inimii Reginei Maria |
“Eu am ajuns la
capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic,
pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez,
iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit
în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am
văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu
veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică
printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta acestui popor greu incercat si iubit !
RăspundețiȘtergereAsa sa fie, Nadia!
RăspundețiȘtergere"Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” Frumoasa binecuvantare , oare de ce nu s-a infaptuit ?
RăspundețiȘtergerePoate pentru ca inimă Reginei nu si-a găsit încă locul pe care îl merită?
RăspundețiȘtergereFrumos și trist articol. Și eu cred că nu este locul ei acolo. De obicei testamentele sunt luate în considerare. Ăsta nu a fost. Oare să fi fost atât de barbari, bulgarii, încât să fi distrus, mai mult decât regimul comunist, o relicvă? Nu sunt în măsură să judec pe nimeni. Cu atât mai puțin pe regele Mihai, dar, dacă tot a plecat din țară, așa cum a adus din Balcic inima reginei, tot așa putea să o ia cu el. Am spus, nu judec, dar părerea mea este că nu trebuia adusă în țară în momentul când s-a cedat Cadrilaterul. Acum, noi nu facem decât să batem apa în piuă. Poți să mi-o iei în nume de rău, dar cred că o așa profanare, nici la papuași nu poate exista. Am zis.
RăspundețiȘtergereUf. Se pare că m-am supărat. Dar nu pe tine, pe răii care au făcut asemenea barbarii. Ție îți mulțumesc, prieten bun, pentru că am avut posibilitatea să îmi amintesc altă filă de istorie.
Putin probabil ca Regele Mihai sa fi putut lua inima reginei in exil. Era in acel moment la Bran si nu cred ca se gandea in acel moment cineva ca se vor gasii "oameni iubitori de tara" care sa o ascunda prin subsolurile unui muzeu.
ȘtergereIntrebarea este de ce trebuia sa fie scoasa din caseta mare si din cea octogonala sa fie pusa intr-o cutie de plastic ? Trebuia sa fie pangarita chia in asa hal ? Cred ca cei care au facut acest lucru pot fi categorisiti niste barbari odiosi.
RăspundețiȘtergereExista un cuvant pentru asta: stalinisti! :)
ȘtergereÎnmormântarea nobililor fără organele interne a fost folosită prima oară, după unii istorici, de către Friedrich I. Barbarossa (1122–1190) - împărat al Imperiului Roman, după alţii de către Richard Inimă de Leu (1157-1199). Distribuția organelor interne după moarte, în diverse locuri a fost o uzanță folosită încă din timpuri străvechi, se crede că din motive igienice, deoarece, de f. multe ori, nobilul, murea în război sau într-o călătorie, deci nu putea fi îngropat imediat pe teritoriul său. La egipteni, (cu cca 3000 de ani. în urmă), organele eviscerate erau puse separat în 4 recipiente denumite Kanope, considerate fii lui Horus - stăpânii celor 4 puncte ale cerului. Inima însă nu era eviscerată, ea fiind locul spiritului, deci rămânea în corp.
RăspundețiȘtergereÎn Europa, mai ales în Franţa, apoi Împeriul Austro-Ungar - dinastia Habsburgilor, obiceiul evisceraţiei practicat doar la nobili, a avut punct maxim în sec. XVII. Până atunci, într-o statistică sinistră s-a apreciat că în Europa, numărul nobililor îngropaţi - evisceraţi a fost: sec. XII - 20; sec XIII-XVI - peste 2000; sec. XVII cca 190; Sec. XVIII cca 120; sec. XIX - XX cca 45. Un adept oarecum mai contemporan al aceastui obicei a fost iniţiatorul Jocurilor Olimpice a timpurilor Noi (Atena 1896) la care să participe toate naţiunile, respectiv baronul Pierre de Coubertin (1863-1937). La dorinţa sa, inima lui a fost pusă într-o coloană de marmoră din Olympia.
Continui comentariul
RăspundețiȘtergereUn obiectv turistic de referinţă, în Viena, este Kaisergruft (Cripta Împăraţilor) care ilustrează palpabil, sinistru ritual habsburgic. Nicăieri în lume nu există ceva asemănător, şi poate în nici un loc din Viena impresia lăsată nu este atât de copleşitoare. Cripta Împăraţilor este poate cel mai straniu cimitir din lume, unic în felul său, în care aşteaptă „Judecata de apoi” o bună parte dintre membrii unei dinastii, care timp de aproape 700 de ani au fost unitari, pentru a domina Europa. Şi nu numai. Celor mai mulţi dintre ei li s-a aplicat înfiorătorul ritual iniţiat de Ferdinand III (1608-1657), în criptă sunt depuse doar corpurile eviscerate, 54 de inimi - în urne de argint, se află în „Herzgruft” (Cripta inimilor) lângă Capela Loretto din Biserica Augustinilor, iar viscerele - în urne de cupru, în „Herzogsgruft“(Cripta ducelui) din catacombele catedralei St.Ştefan. Cel care a sistat acest obicei a fost împăratul Franz Josef, după moartea căruia (1918), uriaşul Imperiu Austro-Ungar, s-a desmembrat.
Interesant, aici se află şi inima Prințului Imperial, Ducele de Reichstadt, Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), decretat „Rege al Romei”, fiul lui Napoleon Bonaparte. Iniţial depus în 1832 în Kaisergruft, în 1940 la ordinul lui Hitler sicriul său a fost dus în Domul Invalizilor din Paris, pt. a fi depus alături de Napoleon-tatăl său. Hitler - necunoscând ritualul habsburgic, inima lui Napoleon II a rămas pentru totdeauna la Viena.