Dragostea și spionajul: “Mademoiselle Docteur”

“Trebuie de urgență o știre dintr'un loc inaccesibil? Numai o femeie poate să pătrundă în castelul feudal sub masca de bonă, de damă de companie sau de amantă, în biroul indicat ca prietenă a inginerului, în cazemate, depozite și comandamente ca drăguță a sublocotenentului sau la nevoie ca instrumentul de plăcere al unui ofițer superior îmbătrânit. Ea va reuși să înșele vigilențele noastre, să ne jefuiască sau să ne convingă să comitem o faptă pentru care vom ajunge la stâlp. Și mâna ei, fierbinte dar totuși răcoritoare, se așează pe fruntea noastră și ne ia vederea. Uităm de executarea ordinelor, de fidelitatea față de patrie și de pedeapsa ce ne așteaptă și facem tot ce voiește ea. Toate pasiunile ce pot bântui un suflet feminin, pot fi convertite în acțiuni de spionaj. Desfrâul ca și iubirea sinceră pot servi aceluiași scop.”

L’Image (numărul din - 1 ianuarie 1934)

Vă invit să ne continuăm – în compania aceluiași reporter A. Munteanu al revistei “Realitatea Ilustrată” (în articolul publicat în numărul din 2 septembrie 1934) - incursiunea din lumea femeilor-spion de altă dată și să încercăm să devoalăm destinul unei alte maestre a spionajului de la începutul secolului trecut. Astăzi despre:

“MADEMOISELLE DOCTEUR"

“Mademoiselle Docteur” sau “Fräulein Doktor” – cunoscută și datorită numelui de cod pe care l-a făcut celebru  - Agent 1-4 GW – a fost fără îndoială cea mai celebră femeie-spion din timpul Primului Război Mondial. Faptul că nu a fost deconspirată niciodată a făcut ca adevărata ei biografie să rămână până astăzi învăluită în mister. Producțiile cinematografice interbelice care o aveau în prim plan pe “Mademoiselle Docteur” au contribuit și ele din plin la nașterea unor adevărate legende urbane legate de activitatea acestei maestre a spionajului. Vă voi spune acum povestea celebrului agent 1-4 GW, așa cum era prezentată cititorilor de revista “Realitatea ilustrată” în numărul din 2 septembrie 1934:

  

Dragostea și spionajul

Identitatea de “Mademoiselle Docteur” este de cele mai multe ori asociată cu aceea a a unei frumoase berlineze - Anne Marie Lesser (n. 1886 – d. 1932) – care la 16 ani s-a îndrăgostit de un ofițer din armata prusacă: “Domnișoara doctor devenise agent secret deoarece purta în suflet o rană îngrozitoare: năruirea primei iubiri. Otrava dulce a amorului se strecurase în sufletul și inima ei la șasesprezece ani, când Annemarie Lesser purta cozi lungi galbene. Dacă la etatea aceasta nu ar fi cunoscut pe căpitanul Wynanky, ar fi rămas mai departe fecioara cuminte, zâna viitoare a unei case de buni burghezi. Așa, ea jertfește totul pentru a putea iubi pe căpitanul Wynanky. După câteva luni părinții ei au izgonit-o. Se refugiază la căpitanul ei, dar nenorocirea o urmărește: acesta contractase atâtea datorii încât nu are altă scăpare decât o căsătorie cu o femeie bogată. Wynanky o iubește pe mica Annemarie și renunță la uniformă. Trece la serviciul de spionaj și primește primele însărcinări.”

Tânăra lui iubită îl ajută în activitatea de spionaj. Din păcate drama celor doi îndrăgostiți nu se oprește aici: “La a doua însărcinare, de a cerceta fortificațiile graniței franceze, el pleacă cu Annemarie - cu care se logodise între timp – reușind să adune informațiunile și planurile căutate. Dar bucuria reușitei nu este lungă: încă pe drum i se face rău. Când ajung la Berlin este prea târziu; infecția la apendice nu mai putea fi îngrădită și el moare.”

Moartea logodnicului a fost o adevărată dramă pentru frumoasa Annemarie. O dramă care avea să îi hotărască destinul: “Izgonită din casă și lipsită de sprijinul celui iubit, Annemarie “se lasă condusă" la gară de un ofițer bătrân și în timp ce ea plânge și umblă ca o lunatecă, însoțitorul ei vorbește cu un alt ofițer: o excelență. Propunerea este aprobată și Annemarie este primită la școala de spionaj. Dacă tot vrea sa moară, să nu o facă în mod inutil. Mai nobil e să se expuie pericolului, în folosul patriei. Și ea devine o elevă ferventă.“

“Mademoiselle Docteur” în Vosges

“Împrejurarea că vorbește perfect franțuzește, ca o franțuzoaică veritabilă, o predestinează pentru spionajul împotriva Franței. Dragostea moartă îi dă puteri miraculoase fetei tinere. În ajunul răsboiului, este trimisa în Belgia, Franța, Anglia, Italia și de pretutindeni reușește să aducă planuri exacte, fotografii revelatoare, date precise. Metodele ei sunt originale: în Franța sosește sub identitatea unei tinere franceze care pictează. Curând, un căpitan se îndrăgostește de ea și sub apărarea lui, Annemarie fotografiază toate întăririle și capătă toate detaliile despre apărarea munților și pozițiilor din Vosges, în cadrul unei manevre mari. Căpitanul este în culmea fericirii: mica și încântătoarea lui prietenă dispare însă aducând toate datele, mai multe decât visase, șefului ei din Berlin, domnul Mathesius. Din ziua aceasta, perioada de încercare este terminată și Annemarie capătă indicativul “1 și 4, G și W” cunoscut numai șefilor supremi.”

“Mademoiselle Docteur” și căderea Liége-ului

Următoarea misiune nu a întârziat foarte mult. Annemarie Lesser este trimisă în Belgia pentru a culege informații legate de sistemul de apărare al orașului Liége. Informațiile procurate de ea - ca urmare a seducerii locotenentului Rene Austin - au fost decisive pentru cucerirea orașului belgian de către trupele germane:

“Imediat pornește pentru a cerceta fortificațiile belgiene, care trebuiesc distruse în caz de război. În primul rând: Liége! Victima este de data aceasta un tânăr ofițer belgian, care o conduce cu automobilul la… toate fortificațiile! Annemarie fotografiază cu un aparat minuscul, notează numărul și calibrul tunurilor, iar în clipele când este singură, face schițe și rapoarte pe hârtiuțe mici. Și țese dragostea cu ofițerul belgian, vrăjit de atâta frumusețe și candoare. Pe drum, nu departe de o fortificație, automobilul lor are o pană de cauciuc. Întâmplarea face ca ea să piardă un bilețel: când și-a deschis poșeta, vântul i-a luat una dintre hârtiuțe. Ofițerul o aduce, aruncă o privire pe ea: datele fortului din apropiere! A rămas ca lovit de trăznet. Galben ca ceara se așeză la volan și oprește la primul post de jandarmi, unde intră spre a cere arestarea ei.

Dar Annemarie pornește cu automobilul, în viteză nebună. Pocniturile armelor nu o intimidează: neștiind să conducă volanul, merge în zig-zag… După câtva timp, automobilul nu mai merge: benzina e pe isprăvite. Ea răstoarnă mașina în șanț și vehiculul ia foc. Este ciudat că automobilul nu a prins-o dedesubt și că ea poate fugi prin pădurea apropiată, până la un fluviu. Aici se desbracă în pielea goală, păstrează numai poșeta și înoată până la mijlocul apei. Tocmai trecea un mic vas de pescari, spre Olanda. Pe neașteptate, apar două mâini pe bord și o nimfă se urcă din apă, în vas. Primul ei gest este ca să întindă două bilete de o mie. Soția pescarului o ascunde și ea trece granița spre Olanda. Conținutul poșetei îi face surprize noi lui Mathesius.”

Misiunea nu se oprește însă aici: “Răsboiul este la ușă și Annemarie pornește la Paris, ia parte la marșul armatei spre Belgia, este primită în popotele ofițerești și în salonul de primire al generalilor comandanți până ce aduce toate știrile, auzite chiar din gura șefilor adversari. Abia așteaptă să poată fugi, pentru că ceea ce a auzit este îngrozitor de important. Trece granița și se aruncă în primul automobil, cerând să fie dusă la comandament. Când telefonul vestește că a sosit “1 și 4, G și W”, ofițerii serviciului de informațiuni știu că au sosit știrile așteptate și raportul ei este decisiv. În aceiași zi, trupele germane asaltează granița belgiană.”

Misiunea franceză

Informațiile obținute de frumoasa Annemarie în următoarea ei misiune aveau să ducă la demascarea unei întregi rețele de spionaj franceze: “Annemarie ajunge în Franța, sub masca unei țărance tinere franceze, cu pistrui, proastă, săracă, îmbrăcată în zdrențe. Se angajează ca servitoare la serviciul de spionaj francez. Ochii experți ai subofițerului descoperă că fata simplă de la țară, deși prostuță și murdară, este frumoasă… Munca ei este grea: spală birourile, curăță ferestrele, sub pază. Freacă cu perii mari treptele care duc la birouri și suferă, de ți-e milă de biata țărancă. Ziua, nimeni nu poate intra în aceste birouri, iar noaptea când se face curat, subofițeri înarmați stau de pază. Până ce într'o noapte, fiind zi de sărbătoare, numai un subofițer de serviciu rămâne în oficiu. Și bineînțeles, Annemarie…

Bietul plutonier, nu-și dădea seama de ce zâmbește prostuța servitoare. O vede frumoasă…  Și cum știe să sărute… Anemarie pune ceva în vinul bărbatului și apoi se apucă de lucru. Uneltele fine de oțel sparg încuietoarea unde ea știe că trebuie să fie listele agenților secreți. Găsește într’adevăr lista spionilor din serviciul aliat și imediat dispare. Nimeni nu o regăsește, însă peste două zile, trece granița spre Elveția, împușcând trei soldați care voiau s'o cerceteze. Când ajunge în Germania, rețeaua de agenți aliați este demascată și, cu mici excepții, exterminată.”

Sfârșitul aventurii

“Așa activează ea, trecând mereu din Germania în Franța, travestită când în soră de caritate, când în mare doamnă de elită, răsbunând pe Wynanky al ei. Ca să poată suporta tensiunea nervoasă, se obișnuiește cu stupefiante. Când răsboiul se termină, ea este internată într'o casă de sănătate, în Elveția. Azi, Annemarie nu-și mai aduce aminte de nimic. Mintea ei este învăluită și numai amintirea lui Wynanky mai trăiește în ea. Ea merită coroana de regină a spioanelor, căci nu dorul de aventuri, nici pasiunea nu au călăuzit-o, ci o dragoste moartă și iubirea de patrie.”

Legenda spune că faimosul agent 1-4 GW ar fi murit într-o clinică din Elveția în anul 1932 ca urmare a nebuniei induse de dependența de morfină. Adevărul însă a rămas învăluit în mister…

 

Citește și:  Dragostea și spionajul - Frumoasa turcoaică

Surse:

(1) articolul “Dragostea și spionajul” publicat de A. Munteanu în revista “Realitatea ilustrată” (numărul din 2 septembrie 1934)

(2) https://it.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A4ulein_Doktor