Evenimentele zilei (în România interbelică)

Principala caracteristică a societății românești din perioada interbelică era aceea că oscila mereu între tradiționalism și modernitate. România interbelică era o lume a contrastelor: satul românesc rămăsese în cea mai mare parte un mediu conservator, tradițional, în timp ce marile orașe tindeau din ce în ce mai mult spre modernitate. Voi încerca să surprind câte ceva din cotidianul acelei lumi – atât din zona normalității cât și din cea a mondenului și a senzaționalului - cu ajutorul unui colaj de articole culese din câteva numere ale unor reviste interbelice care apăreau în anul 1938, cu un an înainte de declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial: 

 

Străzile principale sunt spălate cu furtunul și măturate

“De când U.C.B.-ul a preluat de la primărie salubritatea, curățenia străzilor Capitalei începe să devină un lucru obișnuit. În fiecare noapte străzile principale sunt spălate cu furtunul și măturate, iar gunoaiele strânse cu regularitate. Pentru a păstra curățenia străzilor Capitalei, U.C.B.-ul a luat o măsură foarte practică. La principatele bariere ale orașului, pe șoselele cu mult trafic, a instalat o platformă unde toate vehiculele care intră în Capitală sunt curățate și spălate în mod gratuit. Astfel se înlătură spectacolul automobilelor stropite de sus până jos cu noroi sau al căruțelor și camioanelor cu roțile înghirlandate de toată murdăria drumurilor, care se vedeau pe străzile Capitalei. 

 

Igienizarea căruțelor la intrarea în București

 

Mare parte din praful și murdăria de pe străzile  orașului se datora acestor vehicule, care aduceau cu ele tot noroiul drumurilor de țară.” (“Ilustrațiunea Română” – 5 octombrie 1938) 

Cimitirele de automobile ale Bucureștilor

“Dacă sgârie-norii nu v'au convins acum că Bucureștii s'au americanizat, faceți o plimbare pe Șoseaua Ștefan cel Mare și în împrejurimile ei: veți găsi acolo cimitirele de automobile, semnul cel mai palpabil al americanizării unui oraș. Zeci și sute de automobile care-au strălucit de o sănătate metalizată acum câțiva ani, sunt astăzi epave în aceste cimitire pe care nu le vizitează decât amatorii de fier vechi și de șuruburi sau de tablă nichelată. Pe zi ce trece, cimitirele de automobile din București se îmbogățesc și își sporesc dimensiunile. Încetul cu încetul aceste automobile vechi vor deveni o problemă serioasă pentru edili.”  (“Ilustrațiunea Română” – 5 octombrie 1938) 

Un cimitir de mașini în Bucureștiul interbelic

 

Lindbergh în România!

“Cu ocazia trecerii prin România, aviatorul Lindbergh și soția sa, au fost pentru scurt timp musafirii Clujului. Sobru și modest ca întotdeauna marele aviator a ținut să treacă cât mai neobservat.” (“Ilustrațiunea Română” – 7 septembrie 1938)

Charles Lindbergh pe aeroportul din Someșeni

 

“La ora 3.40, când ultimele avioane concurente în raidul Micii Înțelegeri decolau de pe aerodromul din Someșeni, a apărut la orizont un avion negru, monoplan, cu două locuri și cu un singur motor, pilotat de celebrul aviator, colonelul Charles Lindbergh, având la bord drept unic și prețios pasager pe soția sa, Doamna Annie Lindbergh. Avionul “Hawk", un avion mic de turism, a adus pe pământul României una din celebritățile aviației mondiale, pe “primul pionier al lumii" cum a fost numit colonelul Lindbergh. Într’o clipă, aviatorul american a părăsit carlinga pentru a întinde mâna să scoboare soției sale, iar apoi au intrat repede în biroul aerogării, unde au fost salutați, în numele d-lui general adjutant Paul Iliescu, Ministrul aerului și marinei, de către dl. căpitan Alexandru Cernescu, comandantul Flotilei de Gardă. 

Lindbergh pe pământul României

 

Mulțimea curioasă a prins de veste și se îndrepta grăbită, dornică de a vedea “în carne și oase" pe celebrul aviator. Charles Lindbergh are groază de mulțime și de necunoscuți. De o simplicitate uimitoare, în salopeta cenușie, cu casca și ochelarii apărători prin care de atâtea ori a privit înălțimile și aspectul de jucărie al orașelor, Lindbergh a pășit cu dibăcie căutând să scape de indiscreția reporterilor. Același motiv l'a 'determinat să nu primească ospitalitatea unui hotel, dorind mai degrabă intimitatea caldă și sinceră a unui cămin pe care a găsit'o cu prisosință în casa d-lui profesor universitar Iuliu Hațegan. Puținele clipe petrecute în pavilionul Flotilei de Gardă au fost pentru perechea aviatoare un prilej de destindere și de prim contact cu România și sburătorii ei (…)”. (“Realitatea Ilustrată” – 7 septembrie 1938)

Petrache Lupu își continuă misiunea

“În diferite localități și acum în urmă la Câmpulung-Muscel ciobanul vizionar continuă să ducă cuvântul Domnului. În vremurile acestea de permanentă primejdie de război, cu atât mai mult gândul umililor muritori se îndreaptă spre ceruri, unde ei nădăjduiesc să găsească suprema protecție și îndrumare. Iată de ce nenumărați locuitori înconjoară cu suflet cucernic pe ciobanul căruia în simplitatea lui i-a fost hărăzit să apropie cele ascunse ochiului omenesc. De altfel cuvintele ciobanului nu sunt decât un îndemn la credință și viață virtuoasă, pe care oricine le poate urma cu folos.” (“Ilustrațiunea Română” – 21 septembrie 1938)

Petrache Lupu - ciobanul vizionar

 

Un gangster american la București

“Ultimul gangster care a poposit, pentru 48 de ore, în România, venea din țara lui de origine cu o reputație bine stabilită de cruzime și îndrăzneală. Din fericire poliția noastră nu a ezitat să-l expedieze cât mai urgent peste hotare, cu toate solemnele sale promisiuni de cumințenie și fidelitate.

 

De câtăva vreme poliția noastră fusese înștiințată că cetățeanul bolivian Pat O'Brien se îndreaptă spre România. Izgonit din toate țările civilizate, “cetățeanul bolivian”, care în realitate e unul din cei mai fioroși gangsteri ai Americii, credea că se va putea stabili în România. Așa că, într’o bună dimineață, portarul unui hotel din centrul Capitalei a primit un pasager de marcă. Era un individ înalt, cu părul roșu și ochii albaștri, reprezentând  perfect tipul irlandezului. Sosise cu Orient Express-ul și avea nu mai puțin de 14 valize, din care 8 cufere mari, care purtau pe ele etichetele sutelor de hoteluri prin care trecuseră. I s'a dat pasagerului străin apartamentul 33, compus din două camere și baie. La ora prânzului dl. Pat O'Brien a întrebat în nemțeasca lui aproximativă la ce restaurant să mănânce. I s'a indicat restaurantul “Modern". S'a așezat la o masă, în grădină, și a mâncat șase feluri de bucate, plus două înghețate. La friptură, spre mirarea chelnerilor, a cerut marmeladă. Ca să-și satisfacă clientul, direcțiunea restaurantului a trimis repede un picolo să cumpere marmeladă de la cofetărie. A adus însă peltea de gutui și dl. Pat O'Brien a fost încântat. Între timp, deoarece i se recomandase țuică înainte de masă, a consumat 1/2 kilogram… cu sifon. Nota a fost de 680 de lei (cu reducerea de 20 la sută!) și a dat un bacșiș de 500 de lei. Chelnerul, care l-a servit, unul din cei mai vechi oameni ai localului, ne spunea cu dispreț:

- Se cunoștea dom’le că a câștigat banii ușor! Arunca banii ca nucile! Bată-l Dumnezeu de gangster…"

Chelnerul care l-a servit pe gangsterul american

 

"În timpul celor două zile cât a stat la noi, Pat O'Brien a consumat aceleași feluri de mâncare, cu înghețată și peltea de gutui, ajungând însă să bea câte un kilogram de țuică cu sifon la fiecare masă. Și a împărțit aceleași bacșișuri regale. Din primul moment însă, poliția i-a adus la cunoștință că e indezirabil, poftindu-l să se pregătească urgent de plecare. Așa că a stat toată ziua în casă, scriind numeroase scrisori. Nici nu a avut curiozitatea să viziteze orașul, ci singurul lui drum a fost pe strada Sărindar, de la hotel la restaurant.” (“Ilustrațiunea Română” – 7 septembrie 1938)

Artistele noastre din străinătate

“Artista Paula Georgescu, din Paris, a venit în vacanță în țară, și-și petrece vilegiatura pe plajă la Carmen Sylva. În timpul cât va sta printre noi, d-ra Paula Georgescu va turna un film în care se va evidenția pitorescul munților noștri și în special al locului de origine al d-șoarei Georgescu, “Pe coastele Șotrilor". D-ra Paula Georgescu a interpretat, până aici două filme, la Paris: “Un enfant riche", care a rulat în luna Aprilie și “La ligue du coeur", care se reprezintă cu succes, actualmente, la Paris. Prin succesele pe care le obține în străinătate, compatrioata noastră face cinste țării.” (“Ilustrațiunea Română” – 21 septembrie 1938)

 

Paula Georgescu pe plaja de la Carmen Sylva

 

Duminica sportivă

Automobilism

“Duminică a avut loc la Sinaia un concurs de automobile (proba de coastă). Acest concurs a fost onorat de prezența M. S. Regelui și a Măriei Sale Marele Voevod Mihai de Alba Iulia. Prezentăm câteva instantanee de la acest concurs.” (“Realitatea Ilustrată” din 7 septembrie 1938).

Proba de coastă 

 

Fotbal

“Duminică s’a disputat pe arena din Giulești matchul internațional dintre reprezentativele B ale Jugoslaviei și României. Partida a fost urmărită de un public destul de numeros, care a susținut cu căldură reprezentanții noștri. 

 

Pe arena din Giulești

 

Aceștia s’au achitat de minune de misiunea care le-a fost încredințată, dispunând de puternicul team jugoslav cu netul scor de 2 – 0 (2 – 0). Ambele goluri au fost obținute de Orza. Impetuosul extrem dreapta al naționalei noastre a fost și unul din cei mai buni jucători de pe teren.” (“Realitatea Ilustrată” din 7 septembrie 1938).