Să ne reamintim că sporturile de iarnă au adus României, acum multe decenii, succese dintre cele mai importante: în 4 februarie 1934, România triumfa la finalul Campionatul Mondial de Bobsleigh desfășurat la Garmisch-Partenkirchen și la Engelberg, fiind clasată pe primul loc în clasamentul pe națiuni. Sportivii români au cucerit atunci 3 medalii (una de aur, una de argint și una de bronz), România fiind urmată în clasament de Germania cu 2 medalii (una de aur și una de argint) și de Franța cu 1 medalie (bronz). Succesul venea după performanța din anul anterior al echipajului de bob 2 persoane, compus din Alexandru Papană și Dumitru Hubert, care câștigaseră titlul de campioni mondiali la Campionatul Mondial de Bobsleigh organizat în Germania, la Schreiberhau (1933).
România - Campioană Mondială la bob - 1934
Iată cum consemna revista „Realitatea Ilustrată” (în numărul din 12 februarie 1934) succesul bobeourilor noștri: „La Engelberg, în Elveția, România a reușit să cucerească pentru a doua oară Campionatul Mondial de Bobsleigh. E surprinzătoare această supremație românească în bobsleighul mondial. În ultimii ani, cel puțin, nu a fost vreun mare concurs la care țara noastră să nu ia parte, și nu a fost competiție în cadrul căreia să nu fâlfâie tricolorul național pe stâlpul care marchează isbânda țărilor respective: Lake Placid, Mums, Schreiberhau, Garmisch Partenkirchen, Engelberg, au prilejuit triumful nostru.”
Medaliile cucerite de România la Campionatul Mondial de Bobsleigh din 1934:
Bob 2 persoane:
Alexandru Frimm și Vasile Dumitrescu - medalie de aur
Alexandru Papană și Dumitru Hubert - medalie de bronz
Bob 4 persoane:
Emil Angelescu, Teodor Popescu, Dumitru Gheorghiu, Ion Gribincea - medalie de argint
În continuarea articolului „România e campioană mondială de bobsleigh – deslușirea technică a victoriei”, reporterul interbelic Al. Vogel încearcă să identifice cei mai importanți factori care au dus la materializarea succesului. Pentru că analiza reporterului interbelic pare să fie valabilă și astăzi, vă învit să o parcurgeți în continuare:
„Presa străină, relevând acest amănunt, se întreabă cărui factor să îi atribuie aceste rezultate senzaționale. Unul, ultimul anume, ar fi suficient ca să limpezească nedumerirea. Dă astfel factorii determinanți ai unei victorii puțin așteptate, dar perfect legitime.”
„E pentru prima oară când o echipă românească se prezintă cu un utilaj modern în concursuri. Frimm și Dumitrescu, noii campioni mondiali, au pilotat un bob “Feierabend” ieșit abia de câteva zile din uzinele de la Engelberg, unde s'a ținut campionatul. E de la sine înțeles că atunci când l-a comandat “Asociația Sportivă a Funcționarilor C.A.M.", de fapt comanditara expediției, dacă termenului comercial nu i se dă aici sensul mai modest și mai sportiv - a cerut ca bobul să fie întocmit după indicațiile cele mai apropiate de nevoile pârtiei. Că “Feirabend” știe să facă un bob bun, a arătat în toată Europa. E dealtfel personal - un excelent pilot a făcut zile amare concurenților de la Garmisch, din Germania, la probele de bobsleigh de patru persoane. Acolo numai românul Anghelescu, bravul căpitan-artilerist de la București, a reușit să-l scoată din luptă. Cu un bob “Feierabend” se asigură un însemnat procent din reușita unei curse.”
CONDIȚIE FIZICĂ
„Al doilea factor în asemenea probe e pregătirea. Frimm, și-a oprit atenția asupra campionatului mondial de bobsleigh de două persoane. De data asta, să recunoaștem că a fost cel mai chibzuit dintre conducătorii noștri de echipă. Atât căp. Emil Anghelescu, cât și loc. Al. Papană, s'au dus, înainte de Engelberg la Garmisch, în Germania, la campionatele de patru persoane. Anghelescu s'a clasat, e drept, al doilea, imediat după echipa germana Kilian
- Zahn, în proba mondială, în competiția locală înzestrată cu trofeul “Martineau”, a ieșit al treilea, din 14 echipe, primele două clasate fiind formațiile germane (1) “Berolina” și (2) „Stobl”. Echipajul lui Papană, descalificat la campionat prin pierderea unui echipier pe parcurs, a ieșit al 8-lea la “Cupa Martineau”, coborând prima oară pârtia în 1 minut 50 sec. 3/10, după o răsturnare.
Oricare ar fi fost rezultatul, Anghelescu poate fi chiar mândru de isprava făcută. Pentru Engelberg aceste două echipe nu se mai puteau prezenta cu destule resurse, după ce se epuizaseră în proba obositoare și-și tociseră nervii, care au atâta nevoie de menajament. Plecați din Garmisch la 29 ianuarie, au ajuns la Engelberg la 30 ianuarie, încercând primele coborâri de antrenament la 1 februarie. Cu această ocazie, fiind în joc și o “Cupă a Engelbergului”, Anghelescu, ostenit și supra agitat, s'a răsturnat, deteriorându-și bobul. Papană nu a ocupat unul din primele locuri, cu toate că nici Frimm nu a ținut încă să-și dea curs tuturor posibilităților.
Ziua de 2 februarie a fost rezervată repunerii pârtiei în stare de alergat.
Astfel că, după ce Anghelescu nu mai concura, Papană a intrat în campionatul de la 3 februarie după un singur antrenament. Cu coborârile era familiarizat. Alta era însă situația la Engelberg, unde nu se mai conducea cu volanul ci “á fiselle”, cu mânere prinse de sârmă. Frimm, venit la Engelberg cu șase zile înaintea compatrioților, a scrutat de aproape pârtia și s'a acomodat, după câteva antrenamente, cu pilotajul “á fiselle”. Odihnit și bine antrenat era prin urmare fizicește în plenitudinea forței.
Am analizat până acum doi factori generali, pe care în definitiv îi pot asigura mulți concurenți: un bob bun și o pregătire minuțioasă sunt apanagiul oricărui candidat la un titlul mondial. Acestor două elemente, trecute fugitiv în revistă, li se adaugă alte două, personale, specifice bobeurilor români.”
 |
| Succesul sportivilor români consemnat în revista "Le Sport universel illustré" - numărul din 10 martie 1934 |
TEMERITATE
„Se cunosc antecedentele noastre: Papană se clasează al doilea la Olympiada de iarnă din America, la Lake Placid, și bate recordul mondial al pârtiei. Anul trecut, la Schreiberhau, înscrie pentru prima oară numele țării pe tabloul mondial, la Chamonix. Anghelescu se plasează pe locul secund; la Garmisch, 1934, repetă aceeași figură onorabilă; iar Frimm și Zană sunt virtuoșii specialității la penultimele campionate universitare ale Europei. Din toate aceste rezultate s'a desprins curajul rar, supraomenesc, al bobeurilor noștri. Se avântă cu o vitejie care a înspăimântat străinătatea. D'Aulon, francezul care e atât de apropiat de reprezentanții noștri, nu găsea anul trecut destule elogii la adresa acestei temerități. E - dacă vreți - un defect organic al așilor noștri, defect care - din păcate - în aviație s'a soldat cu câteva rezultate dezastruoase. E drept că altele sunt primejdiile în văzduh și că pârtia prezintă garanții mai mari. Factor determinant însă, individual, curajul ne-a prilejuit victorii. Să se remarce că individualismul e dus atât de departe încât unde-i vorba de concursuri pentru două persoane - 1933: Schreiberhau, 1934: Engelberg - acolo unde acest curaj nu se fracționează - și nu cere un concurs colectiv de forțe - o forță de echipă mai mare, învingem sigur. La boburi de patru persoane nu ne-am plasat decât pe locul al doilea. Acolo domină spiritul de echipă, în dauna talentului.”
RAȚIUNE
„Ultimul factor e calculul. E un paradox că în aceeași gintă să se îmbine îndrăzneala excesivă cu socoteala chibzuită. Nu se împacă cele două noțiuni. Și totuși, echipierii noștri au realizat această armonie... imposibilă. Frimm și Dumitrescu au făcut primele două coborâri moderat, s'au plasat al doilea - pentru a împiedica răsturnarea și descalificarea implicită - iar la celelalte două coborâri, făcute la 4 februarie, au rupt zăgazurile, jucând ultima carte. Socoteala s'a soldat cu un bilanț simplu: au cucerit Campionatul Mondial și au adus țării bucuria celei mai frumoase victorii.
lată patru motive, secretul unui succes, care e abia la început.”
Citește și:
Sursa: articolul „România e campioană mondială de bobsleigh – deslușirea technică a victoriei” – semnat Al. Vogel – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 12 februarie 1934
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu