Idei de vacanță

Dacă nu te-ai decis încă unde să mergi în vacanță, sunt sigur că o să te ajute sugestiile în versuri ale „Duduiei grădinărița”, publicate de revista „Realitatea Ilustrată” în numărul din 17 august 1929. Sunt o dovadă în plus - dacă mai era nevoie - că imaginația noastră în materie de vacanțe e limitată. Așa a fost în anul 1929 și așa e și astăzi. Să alegem așadar între mare și munte, între o vacanță la țară sau o escapadă pe terasa cu mititei și bere:

LA MARE

Sirene blonde, brune și șatene.

Matroane grăsulii și veșnic demne

Dând tineretului grave consemne,

Se plâng de reumatism și de migrene.

Un june face disperate semne,

Unei dudui fricoase cu lungi gene:

Te-asigur că pe-aici nu sunt balene.

Iar marea, azi, par’că de untdelemn e.

Dar seara, sub a lunei dulce vrajă

A ațipit pustie’ntreaga plajă

Și e stăpână numai Doamna Mării.

Cum să n’o dea cu toții-acum, uitării,

Când sus la cazinou, câte-un jazz-band

Începe iar: Ich Kuesse, Ihre Hand...

La mare (Băile comunale din Constanța)

LA MUNTE

Ozon, Coty, toalete’ncântătoare.

Și poți să faci excursii pitorești

Pe urmă, însă, tenul ți-l cojești …

Mai bine e în parc, ferit de soare.

Bandiți, cu atacuri înfiorătoare.

Răpiri romantice ca din povești...

Ei, toate astea nu’s la București

Acolo omu’n plină proză moare.

Și ca să moară, amica, de obidă,

Duduia îi descrie un miraj:

Ieri am făcut o strașnică partidă

În munți, și am avut nespus curaj...

De fapt, e tot aceeaşi insipidă

Partidă de bezigue și mariaj.

La munte (Vila Cantacuzino din Călimănești)

LA ȚARĂ

Ei n’au vrut „Stațiune balneară"...

Cu perne și tingiri, cățel, purcel.

Ei au plecat, având un singur țel:

Să guste-o lună tihna de la țară.

Să scape de urbanul spleen văratec

De traiul vilegiaturist banal

Au nimerit în colțul singuratec.

Exact ca din Depărățeanu Al.

Și simt, Viața la țară, delicioasă

Când îi mănâncă ploșniţele’n casă

Și șoarecii le umblă prin dulap.

Când noaptea latră câinii fioroșii

Și’n zorii zilei prind apoi cocoșii

Să cânte până-i năucesc de cap...

La țară (în Făgăraș)

LA ORAȘ

Nevasta e la băi cu copilașii

Din când în când o ilustrată-i scrie

El a rămas acasă’n văduvie

Și la birou îl mână zilnic pașii.

În casă e miros de naftalină

Și e hârtie-albastră la ferești.

Stăpânul nădușește’n București

De par’că ia un chil de aspirină.

Stropește glastrele cu maci și nalbe

Și cățelușului dă de mâncare,

Doar pe’nserate iese la plimbare.

Își șterge nădușeala de pe frunte

Visăndu-se pe culmea unui munte

Și strigă: chelner, încă două halbe!

Pe la terasele de acasă (Terasa Oteteleșanu)

 

Sursa: revista „Realitatea Ilustrată” - numărul  din 17 august 1929 – disponibil în colecția digitală a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" Cluj-Napoca