O idilă la balul curţii regale

“În salonașul cu fotolii primitoare, la gura sobei, care aruncă lumini de aramă pe covorul gros de Buchara, l-am găsit pe bătrânul nostru prieten răsfoind foile unui album. Dintre fotografiile cu chipuri uitate, de oameni care au zâmbit și au râs ca și noi, au căzut pe covor câteva cartonașe îngălbenite de vreme. Bătrânul le privi un timp îndelungat, visător, apoi începu a-mi povesti cu glasul lui sfătos:

- Iată niște biete cartonașe tipărite, care sunt poate ultima mărturie, în afară de mine, a unei strălucite serbări… Sunt aici două “carnete de bal”, cum nu mai ai ocazia să vezi azi. Dar însemnătatea lor este că au rămas de la un bal la Curtea Regelui Carol I…”

Balul Curții Regale Teatrul Național din București - 1884

Fastuoasele baluri de altădată

 

Așa începe povestea noastră de azi, o poveste despre fastuoasele baluri de la curtea regală a României din vremea Regelui Carol I. Amintiri ale unuia dintre ultimii supraviețuitori ai “vechiului Regat”, povestite în anul 1939 reporterului revistei “Ilustrațiunea Română”:

 

“Balul curţeii” era în vremea lui Carol I cea mai gustată petrecere a Bucureștiului. În primii ani ai domniei, balul era organizat în seara zilei de 24 ianuarie pentru ca mai apoi sa devină o tradiție ca el să aibă loc în seara Anului Nou. La acest bal erau invitați toți oamenii “de seamă” ai regatului, împreună cu soțiile lor. Bucureștenii de rând se bucurau și ei de această sărbătoare. Ei se înșiruiau pe marginea străzilor pe care trecea cortegiul regal pentru ca să își salute suveranii și să privească caleștile și cupe-urile ce duceau invitații la bal. Apoi participau la “luminații și la retragerea cu torțe” – care însoțea marele bal." Despre balul propriu zis, îl voi lăsa pe “bătrânul nostru prieten” să ne povestească:

Carnet de bal

“– Au trecut mai bine de 50 de ani și amintirea acelor clipe o mai am și acum trează înaintea ochilor.

Am privit cu curiozitate cartonașele. Purtau pe coperți cifrul regal și înăuntru erau tipărite toate “danțurile", pentru ca cochetele de atunci să nu uite cui au promis diversele dansuri ale serii. Nu mi-am putut reține un zâmbet, citind numele  dansurilor care erau atunci la modă: Valse, Quadrille, Polka, Lenciers, Mazurca, Pas de quatre, Pas de patineurs și celebrul “Catillon” compus de “Les Bouquets", “Les Arcades”, “Les Masques", “Moulinet", “Les Esharpes et Coudes" și “Quadril final". În epoca dansurilor importate de la negrii din Filipine și de la hamalii din Lambethul Londrei, putem regreta aceste romantice cadriluri și cotilioane.

Emoțiile primului bal la curte

 

În acest timp, bătrânul boier, dus de năvala amintirilor începu să povestească:

- Pentru a face o mai strânsă legătură între curte și boierime, Carol I organiza numeroase recepții, unde se întâlnea tot ce era mai select în Bucureștiul de la sfârșitul veacului trecut. Am fost invitat prima oară la Curte cu ocazia Anului Nou, acum mai bine de 50 de ani. După ce în timpul zilei se semnaseră felicitările în registrele deschise la Palat, seara se dădu un mare bal la Teatrul Național. Tot atunci se anunțase o retragere cu torțe și o luminație în centru orașului.

Regele Carol I şi Regina Elisabeta

Îți închipui emoțiile primului meu bal la curte, mai ales că aflasem că a fost invitată și Smărăndița, tovarășa mea de joacă din copilărie, pe care nu o văzusem de la întoarcerea mea de la Paris, unde mi-am făcut studiile. Sala Teatrului Național strălucea în zeci de lumini. Uniformele sclipitoare de fireturi ale ofițerilor, fracurile noastre și rochiile vaporoase ale doamnelor, dădeau un aer festiv sălii. Pe atunci se mai păstra încă obiceiul ca, în asemenea ocazii, tinerele fete din boierime să poarte frumoasele noastre costume populare.

Într'un grup vesel am văzut-o, imediat pe Smărăndița, îmbrăcată într'o minunată haină din Gorj, cu vălul bătut în fluturi de aur, care o prindea de minune. Revederea dintre noi a fost din cele mei călduroase. Ne-am adus aminte, râzând, de toate șotiile făcute în copilărie și Smărăndița s-a roșit toată când i-am amintit că ne legasem cu jurământ să ne căsătorim “când om fi mari”. În carnetul ei de bal -  e cel scris în franțuzește - m'am înscris pentru Quadril, Polka şi Lenciers, fiindcă celelalte dansuri apucase să le promită altor cavaleri. Pe la orele 10 seara, s'a anunțat sosirea perechei regale. În uniforma lui de gală, care era totuși de o simplitate uimitoare, Carol I, deși era mic de statură, făcea totuși o impresie extraordinară. Figura luminoasă, ochii poruncitori, gesturile scurte și cuvintele sale măsurate îl arătau pe “șef”, pe conducător. Alături de el, frumoasă ca o zână, în vălurile albe, Regina Elisabeta împărțea zâmbete și cuvinte binevoitoare tuturor.

Carte poștală cu familia regală - 1909

Smărăndița a fugit să-i sărute mâna albă și privind-o drept în ochi Carmen Sylva i-a șoptit ceva. Am aflat mai târziu că, dintr-o singură privire, Regina ghicise tulburarea Smărăndiței și o întrebase de pricina care-i înfierbântase într'atâta obrajii. Rușinată, Smărăndița a fugit și Carmen Sylva a amenințat-o, râzând, cu degetul.

În acea seară de pomină mi-am dat seama cât de iubiți și de respectați erau Suveranii. Toți ochii erau îndreptați spre ei și toată lumea căuta să fie cât mai aproape de perechea regală. Dacă Regele era oarecum mai distant și după o scurtă trecere s'a retras, făcând un grup cu câțiva demnitari ai Statului, Regina în schimb, a fost tot timpul în mijlocul oaspeților Curții, neuitând pe nimeni, arătând tuturor binevoitoarea sa atenție.

La “diner" am fost așezat alături de Smărăndița și am lăsat bucatele neatinse, privindu-ne în ochi, din ce în ce mai aprinși la față și șoptindu-ne banalitățile pe care numai doi îndrăgostiți pot să și le spuie. Și cu toate acestea a fost un "menu" remarcabil, fiindcă la Curtea noastră se preparau bucate celebre în toată Europa. Privește aici! Pe cartonul pe care mi-l întinse bătrânul nostru prieten am citit:

DINER

Tortul Claire

Petites timbales milanaises

Sterlet á la russe

Selle de veau printaniẻre

Cotelettes de liẻvre á la finaciẻre

Chaudfroid de volaille

Punch cardinal

Dindonnreau truffé

Salede

Fonds d'artichants sance blanche

Parfait au moka

Fruits-Dessert

După ce am dansat cu Smărăndița cele trei dansuri, continuă bătrânul, am fugit împreună să vedem luminația... A fost o seară de neuitat, mai ales că a doua zi i-am cerut mâna Smărăndiței și peste trei luni era soția mea… În cămin jăratecul abia mai sclipea sub zăbranicul cenușii. De afară se auzea strident zgomotul unui claxon. Vremuri trecute... Da! Da!... Și care nu revin niciodată.”

Retragere cu torțe - 1884

Sursa: articolul “Acum 50 de ani: un bal al Curții” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din ianuarie 1939 - citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor