În România de azi, tot mai mulți oameni susțin adoptarea soluțiilor ecologice de dezvoltare și protejarea naturii. Mulți dintre noi ne opunem proiectelor care au un impact negativ major asupra mediului. Din păcate, de cele mai multe ori, această atitudine „pro-mediu” rămâne doar la nivel declarativ. Atunci când suntem puși în situația de a adopta un comportament cu adevărat prietenos cu mediul, renunțăm ușor la principiile declarate.
Un exemplu la îndemâna oricui este rezistența la tentația de a folosi cele mai „eficiente” produse de curățenie. Fiecare activitate, de la spălatul geamurilor sau al faianței până la îndepărtarea petelor, pare să necesite un produs special. Uităm adesea că aceste produse conțin un amestec de substanțe periculoase sau agresive pentru mediu. Le folosim, ignorând că avem la dispoziție soluții la fel de eficiente, mai ecologice și, nu în ultimul rând, mai ieftine. Oțetul, sarea de bucătărie, bicarbonatul de sodiu sau chiar oul și zeama de lămâie sunt, de multe ori, răspunsul la problemele noastre casnice.
Scoaterea petelor de cafea: „Bate o amestecătură de 10 grame glicerină cu un gălbenuș de ou proaspăt și freacă puternic stofa pătată. Clătește în apă rece.” (5 ianuarie 1907)
Curățarea mașinii de gătit: „Dacă s-a vărsat pe mașina de gătit lapte fiert, supă sau alt lichid gras, turnați deasupra puțină sare în praf. Locul va fi șters apoi cu ușurință și mirosul rău va dispărea imediat. Ustensilele ce miroase a ceapă sau usturoi se curăță fierbându-le în apă cu sodă.” (15 iulie 1907)
Petele de fructe de pe mâini: „Curățind merele și perele, se înnegresc mâinile; petele cele negre dispar frecând mâinile cu coaja ce am curățit-o. Urmele dispar apoi frecând degetele cu zeamă de lămâie. Laptele călduț scoate de asemenea petele de fructe de pe degete.” (5 martie 1907)
Petele de alcool (de pe mobilă lustruită): „Pentru a scoate petele de alcool de pe mobilele lustruite sau poleite, frecați petele albe lăsate de alcool cu o cârpă de lână muiată în oțet.” (12 aprilie 1907)
Parfumarea încăperilor: „Luați foi de cimbru, de lavandă, brebenel, rozmarin, jaleș de câmp, amestecați-le cu câteva cuișoare și faceți un buchețel. Puneți toate acestea într-o bucată de pânză și acest săculeț se pune în măsuța de noapte, în odaia de toaletă, în camera de baie, etc.” (5 august 1907)
Curățarea covoarelor (culori închise): „Unul din cele mai bune mijloace de a curăța covoarele, dar numai de culoare închisă, e de a răspândi pe suprafața covorului foile de ceai umede ce au rămas în ceainic, după ce s’a scos esența. Împreună cu foile de ceai vom mătura toată murdăria și praful de pe covor.” (25 iulie 1907)
Redarea luciului mobilei: „Luați: două linguri de untdelemn (ulei) de măsline, patru linguri de oțet, trei linguri de alcool sau esență de terebentină și amestecați-le toate la un loc. Cu ajutorul unei pensule subțiri ungeți mobilele. Frecați-le apoi cu o cârpă uscată. Această amestecătură e foarte bună pentru a da luciu și curăți mobile mari precum: paturi, garderoabe etc.“ (5 noiembrie 1907)
Petele de cerneală (de pe țesături de lână): „Pentru a scoate petele de cerneală de pe țesăturile de lână procedați astfel: dacă pata e proaspătă, tamponați-o cu vată îmbibată în lapte; dacă pata e veche, vărsați câteva picături de lapte și frecați cu vată; repetați de mai multe ori această operațiune. Spălați-o apoi cu apă și cu săpun, apoi cu apă curată, ștergeți-o cu o pânză uscată și călcați-o acoperind stofa cu o pânză curată.” (15 martie 1907)
Parfumarea lenjeriei: „Adunați petale de trandafiri, mixandre, lavandă și foi de dafin. Puneți-le să se usuce bine la umbră. Când sunt bine uscate, pudrați-le cu pudră de mosc, închideți-le în săculeți de tafta de orice culoare și puneți-le printre rufe.” (5 august 1907)
Petele de cafea, vin roșu și fructe: „Un farmacist mi-a dat următoarea rețetă pentru petele de cafea, vin roșu și fructe, chiar când nu sunt proaspete de tot: udați locul pătat cu o bucată de vată muiată în apă oxigenată, clătiți-o cu apă rece și întindeți rufa pe frânghie până a doua zi.” (5 martie 1907)
Petele de ulei de pe geamuri: „Nimic nu-i mai urât ca un geam cu pete de ulei. Dacă petele sunt proaspete, udați geamul și frecați-l cu cretă. Dacă petele sunt vechi, frecați-le uscate cu o bucățică de argint. Repetați de mai multe ori această operațiune înainte de a spăla geamul, în caz că el a fost tare pătat.” (5 martie 1907)
Lustruirea obiectelor de metal sau emailate: „Poate că până acum nici nu v’ați gândit că și cenușa poate servi la ceva; ei bine, scrumul țigărilor e praful cel mai economic pentru lustruirea metalelor. Tot de asemenea și cenușa cărbunilor de lemn. Obiectele de metal frecate cu cenușă uscată devin lucitoare ca nichelul. Emailul se freacă de asemenea foarte bine cu cenușă.” (5 februarie 1907)
Petele de praf (grase, reapar): „Există pete care reapar mereu, aceste pete fiind în general grase și care au fost scoase superficial; praful se pune pe ele și le face să reapară. Iată însă un mijloc de a le scoate cu totul: se ridică praful cu o amestecătură de gălbenuș de ou și rachiu, apoi se clătește cu apă curată și se usucă frecând cu o cârpă curată.” (15 octombrie 1907)
Scoaterea petelor de pe mesele lustruite (sirop, lichior, limonadă): „Mesele lustruite se pătează adesea cu sirop, licheur, limonadă; dacă apa nu e suficientă ca să facă să dispară aceste pete urâte, spălați-le cu un decoct cald de tărâțe sau drojdie de cafea (zaț). Frecați bine și ștergeți cu o cârpă moale ca să nu se zgârie.“ (25 iulie 1907)
Mirosul de pește de pe tacâmuri: „Pentru a face ca furculițele și lingurile să’și piardă mirosul neplăcut ce le rămâne după ce am mâncat pește cu ele, e bine a le ține un minut pe jăratec fierbinte sau a aprinde hârtie și a le ține deasupra flăcării. Cu modul acesta mirosul dispare imediat.” (15 decembrie 1907)
Curățarea covoarelor (metodă profundă): „Covoarele se curăță perfect dacă le muiem timp de douăzeci și patru de ore în apă în care s’au tăiat bucăți de cartofi cu coajă cu tot. După ce a trecut acest timp, covoarele trebuie muiate în apă, apoi vor fi periate ude de tot pe față și pe dos, apoi clătite din nou cu apă curată.” (25 august 1907)
Așadar... citim reviste vechi dar facem și curat!
Așa că data viitoare când vă vine să dați o mică avere pe o sticlă de "magie" chimică, gândiți-vă la bunica. Sau, și mai bine, la străbunica! Cu siguranță că ar fi zâmbit cu subînțeles și v-ar fi șoptit: "Maică, un pic de oțet și multă bunăvoință rezolvă mai multe decât crezi!" Și cine știe, poate o să descoperiți că spălatul geamurilor cu zaț de cafea e noul vostru ritual de mindfulness. Că doar trebuie să mai și zâmbim, nu? Chiar și când dăm cu buretele!
Utile sfaturi !!! Mulţumesc !
RăspundețiȘtergereFoarte interesanttttt!
RăspundețiȘtergereMultumesc Adriana si multumesc Elisabeta. Va ma astept pe blog!
RăspundețiȘtergere