Guvernul a căzut grav bolnav

Care este adevăratul motiv al căderii Guvernului? Cauza a fost descoperită încă de prin anul 1907 de redactorii revistei “Furnica”. Redau articolul pentru edificare. E adevărat însă că am înlocuit numele “diagnosticienilor” de atunci cu cele ale specialiștilor în “medicină guvernamentală” din zilele noastre:

- Hi măi Martine și nu te mai încăpățâna și tu acuși!... 

Ori vrei s’ajungi la București când n’o mai 

rămânea nici o slujbă pentru tine?

Guvernul a căzut grav bolnav

"Guvernul a fost bolnav rău săptămânile trecute. A avut crize grave. Conu' Florin, foarte alarmat, s’a dus să consulte cel mai mare specialist din țară în asemenea maladii. Acesta a examinat pacientul, i-a pipăit pulsul, s’apoi a diagnozat:

Prea mâncăcios!

Suntem în măsură de a da informațiuni precise asupra cauzei acestui morb care poate să fie mortal. Cauza este excesul de nutrițiune abundentă, supraalimentația. Guvernul mănâncă prea mult și numai hrană copioasă. Cantitatea de milioane pe care a consumat-o, sub formă de diurne, lefuri, fonduri secrete, etc., este înspăimântătoare. Un stomac de struț n’ar fi rezistat la așa mâncătorie. A vrut să înghită chiar și întregul Buget, dar i s’a pus un nod în gât și n-a isbutit.

Consultarea babelor

Spre a mai prelungi puțin penibila viață a bolnavului, Conu' Florin a consultat chiar și babe. Baba Diana i’a spus pe șleau:

- Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul!

Alte cumetre însă care practică și ele medicina empirică au fost mai optimiste. Ele au asigurat pe Conu' Florin că guvernul se poate întrema cu o simplă oblojeală, adică – în termeni științifici – cu o ‹‹remaniere››.

- Tot ce este putred trebuie să cadă (stânga)
- Măi, dar stricați au mai fost... (dreapta)

Consultația de la spital:

Savantul medic Dacian a declarat însă categoric: Conu' Florin să nu umble cu mofturi și cu oblojeli băbești, căci singura salvare e într’o hygienă perfectă, o asanare cu alte cuvinte, și în păstrarea unui regim… constituțional. Pătruns de eficacitatea acestei rețete, Conu' Florin, într-un elan de recunoștință, a exclamat:

- Cât să-ți plătesc consultația, Coane Daciane, iată portofelul meu e la dispoziția ta!

- Nu-mi ajunge unul – a răspuns eminentul tărician – mie îmi trebuie patru... portofolii."

(ușoară adaptare a articolului “Guvernul grav bolnav” – publicat în revista "Furnica" - numărul din 1 martie 1907)

Ce urmează? Tot redactorii revistei “Furnica” ne dau răspunsul:

Ministrul de finanțe: Știu că vă e foame, copii,

dar nu mai țipați c’o să vă vie și vouă rândul: 

abia am început să mulg vaca!

La ordinea zilei…

"Guvernul își face bagajele. Forfoteală ca la bâlci. Mare, mic, scotocește prin toate colțurile, împachetează, împachetează febril... Șeful suprem, Stăpânul prin grația lui Dumnezeu și voința țării, plictisit, întreabă:

- Gata?

- Gata! – se’ndreaptă ei, lac de sudoare.

- Ați luat tot?

- Tot.

- Mai cercetați odată... să nu uitați năravul de a fura!"

  (“Furnica” – 24 septembrie 1930)

Prima întrevedere cu noii miniștri

- Flămânzi sunt, dom’le! 
Mă mir că până acum nu mai sfâșiat!

Urmează negocieri și pertractări pentru desemnarea unui nou Prim-ministru, negocieri și mai dure pentru desemnarea viitorilor miniștri. Peste câteva zile alegătorii români vor putea respira ușurați: Țara are un nou Guvern! Speranțele într-un nou viitor de aur vor renaște o dată cu instalarea noului Tătuc la Palatul Victoria:

“Tătucul nostru, care ești astăzi la putere,

În tine-avem nădejde că ne vei da ce-om cere,

Rugând pe cei din ceruri pierdurăm vorba’n vânt,

Tu să ne dai deci astăzi și pâine și pământ,

Fă ca’n pășuni de vite să crească veșnic iarbă,

Cu fire lungi, c’acele ce are Iorga’n barbă;

Fă ca nu doar găina, ci și al ei cocoș

Să ouă, ba chiar gata să facă oul roș;

Fă ca să curgă țuica pe gârle, nu apă chioară;

Dă câte-un iaz de pește oricui și câte-o moară…”

(“Furnica” – 5 aprilie 1920)

Hora Unirii în Cameră