Povestea unui cerşetor - milionar

Suntem și azi în restaurantul  “La urs” de pe terasa unui block-house din centrul Bucureștiului despre care v-am vorbit în articolul trecut. Jazz-bandul cântă o melodie antrenantă și molcomă. Mesele terasei sunt ocupate de clientela formată în majoritate din ruși și basarabeni, împestrițată ici și colo de demimondene și de curtezane răsfățate, de cheflii binecunoscuți ai restaurantelor bucureștene.

 

Milionarul-cerșetor Simeon Curcioglu povestindu-și viața

 

”La o masă, o pereche de îndrăgostiți, cântă o veche melodie rusească. La o altă masă... un bătrân însoțit de două domnișoare – fiicele lui. Trei refugiați ruși și povestea unei drame care le-a schimbat cândva destinul. Bătrânul – Simeon Curcioglu pe numele lui -  a fost unul dintre cei mai bogați oameni din Tiflis. Revoluția roșie i-a ucis într-o noapte de groază soția, fratele și cumnații doar pentru că erau "burjui”. A reușit să fugă în Constatinopol – împreună cu cele două fete ale lui, în vârstă atunci de 5 și de 6 ani, având în buzunare câteva bijuterii şi monede de aur. 

 

Citește aici: Povestea lui Vladimir Gerutzki

 

Dar asta este doar o parte a poveștii lui. Un adevărat roman pe care reporterul Ion Tik a reușit să-l “recompună” ascultând povestea celui care era milionar și cerșetor în același timp:

 

ARHIMILIONARUL FERICIT...

“-Trăiam în Tiflis viaţa fără de griji a unui arhimilionar, iubit şi respectat de conaţionalii mei. Eram om voinic, sănătos şi bogat. lată şi câteva fotografii din vremea aceea. Vezi una în care port un baston bătut în briliante, smaralde şi safire? Singur acest baston de pietre preţioase reprezintă câteva milioane de lei aur... În mijlocul afacerilor mele, duceam o viaţă fără de griji, fără să bănuiesc furtuna. Dar într'o zi, revoluţia rusească ameninţă regiunea noastră. În 1917, bolşevicii se apropiară de Tiflis. De teama lor, am fost nevoit să fug la Constantinopol. Credeam că voi avea timpul material să-mi lichidez ceva din avere. Dar cum evenimentele s'au precipitat, am fost silit să mă refugiez într-o noapte, însărcinând un avocat, pe atunci un bun prieten al men, Plawsky, să lichideze şi să-mi administreze ceea ce va mai rămâne din contul meu. I-am dat şi o procură scrisă. În urmă,  bolşevicii au ocupat Tiflisul. Doi fraţi ai mei şi-au găsit moartea, împuşcaţi de bandele bolşevice, dar avutul precum am dovedit şi în faţa justiţiei nu mi-a fost confiscat, ci a fost vândut de Plawsky.”

 

Jazz-band-ul terasei "La urs"

 

LA CONSTANTINOPOL, PRINTRE REFUGIAȚI

“(...) După refugiu, m'am ocupat cu aprovizionarea armatelor lui Denikin. Munceam ca să-mi câştig existenţa. Dar într'o zi n'am mai avut de lucru. Se isprăvise şi cu aprovizionările lui Denikin. Rămăsesem  într'o situaţie materială extrem de grea. Trăiam din mila refugiaţilor ruşi cari mă cunoşteau, cu speranţa că, în scurt timp, voi primi de la Plawsky ceva din averea mea.” Fostul arhimilionar, ajuns cerşetor în Constatinopol, bătea porturile în speranţa că un vapor cu refugiaţi venit din Rusia îl va aduce pe avocatul şi prietenul lui Plawski şi că astfel îşi va recupera, în parte măcar, averea. Speranţa lui s-a împlinit la un moment dat. Dar...

 

Simeon Curcioglu cu iataganul de aur

ÎNTÂLNIREA CU PLAWSKY

“Fericit că în sfârşit salvatorul averei mele sosise, m-am urcat în grabă pe vapor. Plawsky, care nu se aştepta la o asemenea întâlnire, s'a arătat extrem de mirat. La întrebarea mea:

- Ei, ce-ai făcut ? Unde îmi este averea ? - Plawsky s'a încurcat în răspunsuri; apoi a încercat să mă convingă că avutul este în siguranţă şi că n'am motiv să fiu îngrijorat.

- Dar unde'mi sunt bijuteriile pe care puteai să le aduci cu uşurinţă ? - îl intrebai.

Plawsky tăcu. Înţelesei că am fost jefuit, prădat de un om care a abuzat de încrederea mea şi de aceea m'am adresat imediat autorităţilor locale. Politiştii au procedat de îndată la percheziţia bagajelor lui Plawsky. Am recunoscut în geamantane o suită de bijuterii şi de obiecte de preţ care'mi aparţineau. În faţa acestei neaşteptate descoperiri, Plawsky m'a rugat plângând să nu-i fac ruşinea unei arestări pentru că'mi restituie totul şi că, din România unde pleacă, îmi va trimite socotelile până la centimă... Mi-a povestit apoi o sumă de nenorociri înduioşătoare şi mintea lui vicleană a născocit o suită de şiretlicuri care să mă convingă să-mi recapăt încrederea.”

 

Milionarul - negustor ambulant 
pe străzile  Bucureștiului

Ca dovadă de încredere Plawki i-a inapoiat milionarului nostru o pungă cu lire turceşti, un iatagan de aur bătut cu pietre preţioase şi o tabacheră de aur. A plecat apoi în grabă spre România şi...  şi-a pierdut urma. Simeon Curcioglu s-a văzut astfel înşelat din nou. A plecat în cautarea lui Plawski – pe care l-a găsit în România, ducând o viaţă princiară la Cernăuţi. Cum a fost reîntâlnirea? Ne povesteşte acelaşi domn Curcioglu: “Bucurie mare. Plawsky si încântătoarea sa nevastă m'au primit “regeşte". Mai puţin încurcat ca pe vapor, Plawsky, care avusese timpul să-şi studieze bine planul, mă asigură că totul este în ordine, şi că  foate formalităţile sunt îndeplinite şi că îndată ce se restabilesc lucrurile, pleacă la Tiflis, regulează totul şi mă pune în posesia averei. Până atunci, îmi oferi un avans lunar de zece mii lei, plata chiriei şi un automobil. Pentru a doua oară Plawsky m'a convins de bunele sale intenţii deşi, după spusele conaţionalilor mei refugiaţi, n'ar fi trebuit să-l cred. Am plecat la Cernăuţi, în aşteptarea celor făgăduite. Dar Plawsky nu s'a ţinut de cuvânt. Atunci m'am hotărât să mă adresez autorităţilor româneşti, ceea ce am şi făcut. De aici începe partea senzaţională a romanului meu.”

 

La Curtea de Apel din Cernăuți recunoscându-și bijuteriile

JUSTIȚIA  SECHESTREAZĂ  AVEREA LUI PLAWSKI

Urmează aşadar plângerea la autorităţile române. Tribunalul dispune sechestrarea provizorie a averii avocatului Plawski. Bijuteriile şi valorile sunt depuse în seifurile a două bănci până la finalizarea procesului. Fostul milionar Curcioglu a pierdut la prima instanţă, tribunalul neluând în considerare mărturiile martorilor. Pentru Curtea de apel – eroul nostru a reușit să aduca din Rusia ţaristă, cu sprijinul ambasadei Persiei, o copie legalizată a procurii prin care îl imputernicea pe Plawski să-i administreze averea.

MANEVRE DRĂCEȘTI - CUM AM ÎNCERCAT SĂ MĂ SINUCID

“Îndată ce Plawsky a aflat de existenţa procurii şi de posibilitatea de a fi demascat şi pedepsit de Curtea de apel, a început manevre într'adevăr drăceşti. Nu-şi poate închipui nimeni de ceea ce a fost în stare să inventeze un creier de o perversitate demonică, pentru a mă face să renunţ, să fug sau să mă omor, astfel ca Plawsky să beneficieze în linişte de fructul jafului său. Sunt, într'adevăr, lucruri fantastice, lucruri de roman senzaţional cărora nu le poţi da crezare care, totuşi s'au petrecut cu mine, victima acestui monstru care, după ce m'a despuiat de toate sutele de milioane, a încercat prin toate mijloacele imaginabile să mă suprime. Povestind, Simeon Curcioglu isbucni din nou, în plâns.

- Dar, pe cât mi-aduc aminte, ai încercat în câteva rânduri să te sinucizi...

Cerşetorul milionar, încercă să se reculeagă şi  după o lungă pauză, răspunse :

- Adevărat. Am încercat de două ori să sfârşesc cu această viaţă; în 1925 şi 1924. Ajunsesem la disperare. Vedeam limpede cum un om căruia i s'au furat milioane prinde pe hoţ, sechestrează parte din averea furată şi totuşi nici o putere pământească nu-i poate face dreptate... Mă săturasem de viaţă, de oameni, de mizerie, de nesfârşitele nedreptăţi.

- Şi cum ai încercat să te sinucizi ?

Curcioglu mă rugă să renunţ la acest amănunt care-l tulbură peste măsură...”.

VÂNZĂTOR DE CARNE VIE ȘI ANARHIST

A urmat o lungă perioadă și o lungă serie de denunţuri calomnioase făcute de Plawski împotriva lui Simeon Curcioglu, în care îl acuza pe acesta de spionaj în favoarea Rusiei ţariste și de trafic de carne vie. Autorităţile române au verificat toate aceste denunţuri, unele anonime, şi l-au declarat de Curcioglu nevinovat. Acesta a hotărât să aduca tribunalului şi o altă dovadă a celor susţinute de el: a făcut o descriere amănunţită a tuturor bijuteriilor sale ajunse în posesia fostului său avocat. Pentru verificarea acestei noi mărturii, Curtea de apel din Cernăuţi a dispus deschiderea celor doua seifuri – unul al Băncii Marmorosh Blanch & Comp. iar celălalt al Băncii de depozite.

LOVITURA DE TEATRU

“Înainte de a se proceda la deschidere, am dat din nou, verbal, o descriere amănunţită a bijuteriilor şi aurăriilor mele, pentru ca domnii judecători să constate că sunt într’adevăr în măsură să-mi recunosc întreg avutul. La deschidere s'a produs o adevărată lovitură de teatru: safe-ul era aproape gol. S'a găsit un singur portmoneu conţinând inele şi briliante de aproximativ 200.000 lei printre care şi un frumos inel pe care îl purtam pe deget. Acest inel se vede şi în fotografia lui Curcioglu. Restul bijuteriilor din acest safeu au dispărut misterios.

 

Simeon Curcioglu în vremurile lui bune

În schimb safe-ul de la Marmorosch Blank & Comp. s'a găsit intact. A doua cercetare, continuă Curcioglu,  s'a făcut la sucursala Băncii Marmorosch Blank & Comp. Safe-ul a fost găsit intact, iar înăuntru o adevărată comoară de bijuterii şi pietre preţioase. Am fost întrebat asupra conţinutului fiecăreia dintre cutii şi am răspuns cu exactitate. Ceea ce  s'a consemnat în procesele-verbale oficiale(...). În faţa atâtor probe, Plawski, cu toata trecerea, cu toţi banii pe care-i iroseşte pentru fel de fel de mărturii, înţelege foarte bine că într’o zi, oricare ar fi aceasta, adevărul trebuie să triumfe, restituindu-mi averea pe care s'a trecut stăpân pe nedrept, va trebui să primească şi pedeapsa... De aceea cu tot sbuciumul meu sufletesc, cu toată boala care mă ameninţă la tot pasul, cu toate greutăţile pentru o bucată de pâine, aştept cu răbdare triumful adevărului asupra minciunei, hoţiei şi înşelătoriei a căror victimă am fost.”

Din păcate povestea se termină aici. Era ianuarie 1931 și Simeon Curcioglu era încă un negustor ambulant pe străzile Bucureștiului. Unul dintre mulți alții. Și uneori era un client care-și îneca amarul la una dintre mesele terasei “La urs”. Un refugiat rus între mulți alții...

 

Sursa: articololele din seria „Sus pe terasa Ursului – din tragediile refugiaților ruși” – semnată Ion Tik – publicate în „Ilustrațiunea Română” – numerele din 8, 15 și 22 ianuarie 1931-  citite în Biblioteca Digitală a Municipiului București