Institutul Cantacuzino – de ieri și de azi

Ideea de a scrie acest pe această temă s-a născut acum câțiva ani, după ce am citit câteva articole elogioase din presa interbelică despre - modernul în acea epocă - Institut de seruri și vaccinuri creat de academicianul Ion Cantacuzino în anul 1921. Articole în antiteză cu ceea ce putem să citim astăzi despre aceiași unitate medicală.

Să începem cu “un scurt tratat de serologie” - scris pe înțelesul tuturor:

“Știți desigur că flagelele cele mai grozave ale omenirii: febra tifoidă, turbarea, difteria, altele, se previn sau se tratează, prin seruri și vaccinuri. Trupul omenesc, în răsboiul ce-l duce contra microbilor care produc aceste boli, posedă și el mici particule, ca niște soldați invizibili, pe care-i trimite acolo unde dușmanul microscopic, microbul, a pătruns în trup. Se dă o adevărată luptă; dacă soldații apărători ai trupului câștigă bătălia, microbii sunt înlăturați: dușmanul se retrage. Dacă isbânda e de partea microbilor, ei încep opera lor distructivă atacând trupul, uneori până în cele din urma redute ale lui de apărare. 

 

Vă scutim de asemeni de termenii științifici, de toate acele fago-citoze și alte denumiri de operațiuni intime ale trupului uman, el însuși o superbă minune a naturii, din care trebuie să reținem că trupul omenesc, în lupta lui contra microbilor, se servește de anumiți corpi ce-i produce, soldați minusculi. Ori omul, cu inteligența lui ingenioasă, s'a gândit să-și sporească aceste armate proprii cu aliați, așa cum fac țările. Și atunci, s'a gândit să utilizeze soldații de apărare din alte trupuri de animale! 

 

Pentru aceasta, se înoculează bacilul sau virusul dorit în trupul unui animal, se provoacă acolo apariția micilor corpuri din sânge ce sunt a-cei soldați luptători contra microbilor, se scoate din sângele animalului inoculat materia ce conține acei corpi care sunt apoi inoculați în trupul bolnavului: armatele de apărare ale omului bolnav sunt sporite astfel cu armatele din sângele animalului.” (revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 4 februarie 1932) 

 

Institutul de seruri și vaccinuri Ion Cantacuzino a fost înființat tocmai în scopul de a produce “acești mici soldați invizibili” – așa cum îi numea reporterul interbelic - care ne ajută în lupta cu boala.

Culturi microbiene

Un scurt istoric al Institutul de seruri și vaccinuri "Ion Cantacuzino"

Ion Cantacuzino (n. 1863 – d. 1934), descendent al unei vechi familii boierești românești, a urmat atât studiile liceale cât și pe cele universitare (filozofie, științe naturale și medicină) la Paris. După terminarea studiilor de medicină tânărul dr. Cantacuzino a lucrat alături de marele savant Ilia Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris. 

 

După întoarcerea în țară Ion Cantacuzino a fost profesor al Facultății de Medicină din București (1901). În același an – 1901 - eminentul medic a înființat Laboratorul de Medicină Experimentală din cadrul Facultății de medicină – cel care este de fapt precursorul viitorului Institut de Seruri și Vaccinuri. În cadrul acestui laboratorul au fost preparate primele două seruri românești: serul antistreptococic și serul antidizenteric. Ion Cantacuzino a fost de asemenea cel care a organizat mari campanii pentru combaterea epidemiilor de tifos exantematic, de malarie și de holeră din timpul Primului Război Mondial.

Dr. Ion Cantacuzino

Actul de naștere al Institutului de seruri și vaccinuri Ion Cantacuzino a fost o lege votată de Parlamentul României în anul 1921, act normativ promulgat de Regele Ferdinand în anul 1922. Noul institut a fost înzestrat în anul 1924 și cu un local nou, construit în imediata vecinătate a Institutului Victor Babeș. În acest nou institut , pe lângă alte seruri și vaccinuri, a fost produs începând cu anul 1926 vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guérin") - România fiind a doua țară după Franța care a introdus vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. 

 

Dr. Ion Cantacuzino
fotografie din ziarul "Viitorul"
numărul din 27 mai 1911

În cadrul institutului s-au efectuat de-a lungul timpului importante studii și cercetări în toate domeniile microbiologiei și ale patologiei experimentale. Aici, datorită școlii științifice care a coexistat cu institutul, s-au format generații întregi de specialiști în domeniile științelor biomedicale, epidemiologie, imunologie, enzimologie etc. Și tot aici, timp de nouă decenii, au fost produse - aproape în totalitate - serurile și vaccinurile de care avea nevoie sistemul de sănătate publică.

Care era situația institutului prin anul 2016? Am găsit câteva informații  pe http://www.cotidianul.ro/ în articolul Cum a căzut Institutul Cantacuzino, mândria cercetării românești publicat în luna iulie a anului trecut: “Institutul Catacuzino, unul dintre marii producători de imunologice din lume, a cunoscut în ultimii 8-9 un declin instituțional ce a fost generat de lipsa unei viziuni politice și de manifestarea unor interese financiare private care au pus țara noastră în imposibilitatea asigurării producției urgent de vaccinuri în cazul unor epidemii sau pandemii. Singurul institut din țară care produce vaccinul antigripal a ajuns la un moment dat pe marginea prăpastiei, fiind la un pas de faliment iar România a ajuns să importe respectivul vaccin.”

Imagini din laboratoarele
 în care se preparau serurile

Concluzia: astăzi nu se mai produce nici un vaccin la Institutul Cantacuzino (asta după ce s-a sistat la sfârșitul anului 2014 și producția vaccinului antigripal). Ce înseamnă asta ? Că toate serurile și vaccinurile vitale pentru sănătatea populației din România se importă. În aceste condiții vă imaginați cam cum stăm în acest moment cu securitatea națională – tema pe care se face atâta tam-tam în ultimul timp. De ce s-a ajuns în această situație? Nu este rolul meu să dau verdicte. Eu doar adun informații găsite în articolele publicate în presa de ieri și de azi.  

 

Pandemia Covid declanșată la finalul anului 2019 a readus în discuție posibilitatea de revitalizare a acestei unități de cercetare. Un prim rezultat este acela că Institutul “Cantacuzino” a reluat în 2021 producția de Polidin, un produs cu rol în creșterea imunității, care este comercializat ca supliment alimentar, sub formele de administrare de capsule gelatinoase de tip ursuleți gumați (Polidin-O) și de spray nazal (Polidin-N). Totodată, au fost continuate testele clinice astfel încât Polidinul să fie repus pe piață și sub formă de medicament cu administrare injectabilă. Să sperăm că acestă realizare este doar un prim pas în încercarea de readucere a Institutul “Cantacuzino” acolo unde îi este locul odinioară:

“Puțini știu că institutul de seruri și vaccinuri al d-lui Dr. Cantacuzino este un așezământ științific atât de superior încât poate face față oricărui stat civilizat occidental. Marele nostru savant, a cărui reputație a depășit de mult granițele europene, a reușit ca prin însușirile d-sale să atragă asemenea unui viguros magnet uman numeroși colaboratori devotați, care sub auspiciile maestrului săvârșesc o muncă titanică și neînchipuit de binefăcătoare pentru populația țării noastre. 

 

Este în afară de orice îndoială că materialele elaborate în uzinele științifice ale d-lui prof. Cantacuzino salvează mai multe vieți omenești decât majoritatea altor instituțiuni sanitare de la noi. Și de aceea este o datorie primordială a statului să sprijinească din toate forțele sale institutul de seruri și vaccinuri, deoarece capitalul financiar plasat în acest institut dă o dobândă vie cu răsunet asupra altui capital, mai prețios, capitalul uman. Și cu toate acestea, unele farmacii neromânești din Ardeal, eludând legea, se aprovizionează cu seruri și vaccinuri, de o eficacitate discutabilă, de peste granițe. E un abuz care trebuie reprimat fără întârziere.” (articol publicat în revista “Societatea de mâine” – numărul 25 aprilie 1926)

Laboratorul pentru dozarea serurilor

În final, vă invit să facem împreuna o vizită la Institutul Cantacuzino. Așa cum era în anul 1935:

“Marele medic și în special marele om, care a fost doctorul Cantacuzino, a lăsat țării noastre o seamă de opere capitale pentru sănătatea publică. Printre acestea se numără și institutul de seruri și vaccinuri care-i poartă numele și care deține monopolul fabricației și exploatării tuturor serurilor și vaccinurilor necesare medicinii noastre. Grație bunăvoinței d-lui profesor Ionescu-Mihăeşti, directorul acestui institut și profesor de medicină experimentală la Facultatea de medicină, am putut vizita această uzină unică, unde se prepară, în fiole și în eprubete, sănătatea populației.  

 

Serurile, în marea lor majoritate “se fabrică" din sângele unor cai din ferma de la Băneasa a institutului, unde li se inoculează acestora anumiți microbi, după sistemul nimerit fiecărei boale. Calul în al cărui sânge se fabrică serul e ținut sub observație, până în momentul când a venit timpul propice pentru sângerare. În hall-ul special amenajat pentru această operație sunt aduși patru cai, cu gura imobilizată într'un soi de prăjini. Totul e pregătit pentru operație. 

 

Din sângele cailor de față se va extrage serul anti-scarlatinos, ce va salva de la moarte mii și mii de copii. Caii, obișnuiți cu această operație, așteaptă cuminți momentul supliciului. Un doctor ia toate măsurile aseptice și apoi bagă adânc acul în vâna de la gât a calului. Într’un borcan închis ermetic începe să curgă abundent un sânge roșu, spumos. Calul nici nu mișcă. I se extrag 8 litri de sânge. După alte trei zile va mai da 8 litri și apoi se va înapoia la fermă pentru întremare, urmând ca după o trecere oarecare de timp, când sângele i s'a refăcut, să fie din nou cultura vie a cine știe căror microbi. Prin procedee speciale se extrage serul din sânge. În fiole umplute la fel de aseptic sunt apoi trimise gratuit la spitalele statului și pentru o sumă de nimic sunt puse în comerț.

Etuva institutului

Până aici însă, serul a suferit o mulțime de controluri și verificări pe cobai și prin reacții chimice. Numai atunci când e socotit bun e pus în vânzare. Pentru serul antipoliomielitic se întrebuințează măduva de maimuță bolnavă. Institutul posedă câteva exemplare adăpostite într’o cameră specială. Sunt maimuțe mici, cu ochi speriați și cozi agitate. Cele cărora li s'a inoculat microbul își așteaptă triste moartea, ronțăind fără poftă roșcove și smochine...

 

Alături un thermostat special construit așteaptă o colecție de țânțari malarici cu care se va putea fabrica un ser necesar unor anumite boli nervoase, o puzderie de guzgani, iepuri, poponeți de câmp și șoareci mici albi, pătați cu tot soiul de vopsele și numere își așteaptă rândul la sacrificiu pentru binele omenirii.

O secțiune specială la care e anexat un serviciu social constituie vaccinul B.C.G. (Calmette Guerin) pentru vaccinarea noilor născuți împotriva tuberculozei. Cu toate greutățile ce se pun în calea unei întrebuințări generale a acestui vaccin, totuși s'a ajuns numai la București să se vaccineze peste 150.000 de noi născuți din familii de tuberculoși. Acești copii, cărora li se face o fișă specială, sunt ținuți sub observație timp de cel puțin 2 ani. Interesant de remarcat e faptul că se primesc zilnic sute de cereri de vaccin și marea majoritate din partea oamenilor simpli, ca meseriași și țărani, care vor să-și apere odraslele de groaznicul flagel al ofticei.

Vaccinul B. C. G. se dă gratuit la toată lumea și rezultatele sunt uimitoare, ajungându-se la o simțitoare scădere a mortalității infantile.

Depozitul de seruri

Institutul aduce Statului o economie de 57 milioane lei anual pentru o subvenție de 15 milioane de lei

În afară de aceste realizări, vaste laboratoare înzestrate cu ultimele expresii ale utilajului de laborator, unde studenții facultății de medicină pot studia patologia experimentală și microbiologia în condițiunile cele mai favorabile. Din beneficiile realizate prin vânzarea serurilor la particulari, 1 milion de lei se alocă bibliotecii, unde se găsesc colecțiile la zi a 217 reviste din toată lumea și cele mai bune volume privind știința medicală.

Părăsind acest imens laboratoriu, la plecare ni se arată cripta cu cruci luminoase, unde sunt îngropate rămășițele pământești ale întemeietorului acestui institut, doctorul I. Cantacuzino. Marele medic continuă și după moarte să inspire viața imensei sale opere umanitare.” 

 

 

(articolul “Institutul de seruri și vaccinuri I. Cantacuzino” – semnat "I.M.I." – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 3 aprilie 1935)