Jacques M. Elias - un exemplu de generozitate și patriotism

Jacques M. Elias
Marile exemple de filantropie sau de generozitate nu abundă în istoria României. Tocmai de aceea exemplul unui mare filantrop român, Jacques M. Elias, trebuie elogiată. Jacques Menachem Elias a fost un important om de afaceri care şi-a lasat prin testament întreaga avere Academiei Române. Donaţia a fost făcuta în scopul “promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noştri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi”. 

Jacques M. Elias s-a născut într-o familie de origine evreiască din Bucureşti în anul 1844. A fost unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri ai României la începutul secolului al XX-lea, fiind considerat întemeietorul industriei zahărului de la noi. A fost unul dintre sfetnicii regelui Carol I, care i-a acordat de altfel titlul de cavaler și ofițer al ordinului “Steaua României”, precum și titlul de ofițer și comandor al ordinului “Coroana României”. "Jacques M. Elias nu s'a însurat niciodată, permiţându-şi de asemenea prea puţine bucurii în viaţă. Până la adânci bătrâneţe — a murit în varstă de 79 ani — s'a considerat mereu ca un fel de slujbaş al averii sale, un soi de administrator. Reţeta care l-a călăuzit pe  marele filantrop pentru agonisirea unei averi fabuloase a fost:

„SĂ CHELTUEŞTI MAI PUŢIN DECÂT CÂŞTIGI !”



Averea bancherului Jaques M. Elias

Jacques M. Elias
La data morţii sale, averea bancherului Jacques M. Elias - impresionantă pentru acele vremuri – era răspândită pe întreg mapamondul: Austria, Iugoslavia, Bulgaria, Germania, Franţa, Belgia, Anglia şi Statele Unite ale Americii. În anul 1939 statul român făcea încă demersuri pentru încasarea unor mari sume de bani din Grecia, Italia, Turcia şi Pretoria. Doar averea din România deţinută de marele bancher, estimată în 1923, anul decesul acestuia, era de aproape 150 de milioane de lei aur. Ea se compunea în principal din: “Domeniul Sascut-Bereşti, teren arabil şi păduri în suprafaţă totală de 1.300 hectare, moşia Dârvari, teren arabil de 348 de hectare, hotelul “Continental” din Bucureşti, hotelul “Patria” din Bucureşti, casa şi mobilierul din strada Corabiei 1, casa şi mobilierul din str. Carol 35. Prăvăliile din str. Lipscani 82 şi 84, casa din Banu Mărăcine 5, mobilierul hotelurilor “Continental” şi “Patria”, terenurile Burilianu din Şoseaua Kisselef.” Ca să vă faceţi o idee şi în privinţa averii din străinătate a marelui filantrop, o să vă spun că doar în Austria acesta deţinea 9 imobile mari, situate în centrul Vienei. În total 1300 de camere, magazine, birouri etc. – a căror valoare era estimată la 22.798.687 lei şi care produceau o chirie anuală de 342.640 lei aur.


Testamentul lui Elias

Intrarea in spitalul Elias - 1939
Jacques M. Elias şi-a întocmit testamentul în 2/15 decembrie 1914, aşadar cu nouă ani înainte de deces. Testamentul cuprindea următoarele prevederi: “Institui legatar universal Academia Română, căreia îi las toată averea mea mobilă şi imobilă, fără de nici o rezervă, oriunde s’ar afla această avere în ţară şi în străinătate. Impui legatarului universal următoarele sarcini:
Să înfiinţeze şi să stăruie a se recunoaşte ca persoană juridică o fundaţie de cultură naţională şi de asistenţă publică numită „Fundaţia familiei Menachem H. Elias” (notă: Menachem H. Elias a fost tatăl lui Jacques M. Elias) cu sediul în Bucureşti. Va înzestra această fundaţie cu toată averea mea, după ce se va deduce sarcinele succesiunii şi legatele perticulare.
„Fundaţia familiei Menachem H. Elias” va avea de scop a întemeia, întreţine, desvolta sau ajuta instituţiunile de cultură, de preferinţă de cultură practică, precum şi opera de asistenţă publică şi de binefacere, ca de exemplu burse la copii săraci, cantine şcolare, ajutorul săracilor de preferinţă prin muncă, etc..
În special va avea obligaţia de a construi şi de a întreţine în Bucureşti un spital cu cel puţin una sută paturi, în condiţiunile cele mai moderne şi perfecţionate; acest spital se va numi: „Spital fondat de Familia Menachem H. Elias”. În acest spital se vor primi bolnavi de ambe sexe, israeliţi şi de orice altă credinţă, se vor da consultaţii şi medicamente gratuite. Va construi şi întreţine tot în Bucureşti un gimnaziu şi o Şcoală profesională pentru elevii israeliţi şi de orice altă credinţă. Atât gimnaziul cât şi şcoala profesională se vor numi „Gimnaziul fondat de familia Menachem H. Elias” şi „Şcoala Profesională fondată de familia Menachem H. Elias”.”
Mesajul adresat post-mortem de Jacques M. Elias rudelor sale a fost:
“ - Eu am numai rude bogate - spunea el. Ce rost are să le las moştenire. Invit pe toţi membrii familiei mele să contribuie la această operă culturală şi filantropică.”


Fundaţia familiei Menachem H. Elias

Deşi prevederile testamentare erau foarte clare recuperarea averii filantropului şi înzestrarea noii fundaţii s-a făcut cu multă dificultate. Asta în primul rând pentru că “67 de persoane, ce se pretindeau a fi rude sărace, până la al 8-lea grad, ale defunctului Elias” au contestat testamentul acestuia. Valorificare averii din străinătate s-a făcut de asemenea cu greutate. Cu toate acestea comitetul de conducere al fundaţiei înfiinţate de Academia Română – din care făceau parte personalități marcante precum prof. dr. Gr. Antipa, principele Barbu Ştirbey, ministrul liberal Emanuel Porumbaru, foştii miniştri de externe al României Victor Antonescu și Emanuel Pantazi – au reuşit să recupereze până în 31 decembrie 1928 o avere care se ridica la 362 de milioane de lei. Se putea aşadar trece la punerea în operă a dorinţelor lui Jacques M. Elias. Trebuie să remarcăm că –în perioada interbelică cel puţin- Academia română s'a dovedit un excelent administrator al acestei averi impresionate.

Spitalul Elias

Terasele spitalului Elias
 și frumoasele sale grădini - 1939
Construcția spitalului a început în anul 1934 pe un teren achiziționat de către Fundația Elias de la Societatea Română de Cruce Roșie și i se datorează arhitectului Radu Dudescu și inginerului Emil Prager. La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul rege Mihai I) și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune ''Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias'', cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului (cu 200 de paturi) și sanatoriului. (cf. http://www.spitalul-elias.ro)


Cabinetul de radioterapie - 1939
Iată cum descrie spitalul Elias reporterul S.V. al revistei “Realitatea Ilustrată” într-un articol apărut în anul 1939:  “Clădirile ridicate în bulevardul Mărăști – unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei – cuprind cele mai perfecte realizări științifice în domeniul spitalicesc. Spitalul este compus din: O secțiune de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) și clasa II (2 bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internați cu însoțitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu cameră de baie. O secțiune de spital cu saloane de 3 până la 6 paturi pentru bolnavii gratuiți sau cu plata foarte redusă. Atât secțiunea de sanatoriu cât și secțiunea de spital posedă refectori, terase de Nord și terase de Sud, precum și toate anexele necesare unui confort modern.

Sala pentru tratamente
 cu raze ultraviolete
Serviciul de radiologie este compus dintr-o secțiune de radio-diagnostic și o secțiune de radioterapie, prevăzute cu aparatele cele mai moderne. Spitalul are servicii de electrocardiografie și metodă grafică, laborator de metabolism bazal, laborator de cronaxie, laborator de anatomie patologică, laborator de bacteriologie, laborator de hematologie și serologie, laborator de chimie, serviciu de hematologie și transfuzii.” Să nu uităm totuși că este vorba despre un spital din România anilor ’30. Ca să vă uimesc vă voi mai spune doar că spitalul oferea tratamente bazate pe băi de vapori supraîncălziți, băi de oxigen, băi electrice Stanger sau băi de acid carbonic. Secțiunea de electroterapie era dotată deasemenea cu cele mai performante aparate din epocă: pentru tratamente prin diatermie, unde scurte, d’arsonvalisare, curenți galvanici și faradici, raze ultraviolete, infraroșii etc.


Semnificația un simbol

Bolnavi din 1939 așteptând
 consulația la secția de chirurgie
Voi încheia cu cuvintele scrise de reporterul S.V. la finalul articolului “Opera filantropică a unui nobil binefăcător” publicat de revista “Realitatea ilustrată” în 15 august 1939 (cu remarca că articolul elogios la adresa evreului Jacques M. Elias a fost publicat cu toate că România trecea printr-o perioadă de exacerbare a antisemitismului): “Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească și românească? Desigur, în primul rând, marea dorință de a face bine semenilor săi. Dar mai e ceva, care poate avea semnificația unui simbol: Menachem, în limba ebraică înseamnă „mângâiere”. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituția să poarte denumirea “Menachem Elias”, Jacques Elias a vrut poate, să concretizeze în acest fel semnificația gestului său.

Cripta familiei Elias din Viena
Pentru că, în cel privește, Jacques M. Elias nici măcar nu e înmormântat la București ci la Viena. Cu atât mai puțin a cerut ca numele său să figureze pe frontispiciul spitalului. Poate s-ar mira – pe lumea cealaltă – dacă ar ști că bustul îi e așezat în curtea instituției. Jacques M. Elias a fost un om foarte bogat, dar un tot atât de mare filantrop, dublat de o modestie excesivă și de un patrotism românesc pozitiv. Ceea ce e cam rar...”.


Surse:

- articolul “Opera filantropică a unui nobil binefăcător”, semnat S.V., publicat de revista “Realitatea Ilustrată” în 15 august 1939;
- articolul “Sub ploaia milioanelor” semnat Alex F. Mihail publicat de revista “Realitatea Ilustrată” în 21 octombrie 1936;
http://www.spitalul-elias.ro


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu