"" DE IERI ȘI DE AZI: Călător prin România Mare

Postări populare

Se afișează postările cu eticheta Călător prin România Mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Călător prin România Mare. Afișați toate postările

NISTRUL - UN AL DOILEA STYX

Tragedia refugiaților moldoveni din Transnistria PARAGRAFE: REFUGIAȚII DIN TRANSNISTRIA POVESTEA UNUI DEPORTAT ÎN INSULA SOLOVETZKI EVADAREA LUI MOȘ CĂTĂRĂU CUM AM TRECUT NISTRUL  Suntem obișnuiți să spunem că “hotarul nostru etnic” se oprește la Nistru. Chiar și marele Eminescu limita întinderea spațiului românesc până la acest fluviu în celebrele versuri ale Doinei: ”De la Nistru pân’la Tisa…”.  Nistrul - un al doilea Styx Adevărul istoric nu este însă acesta: dincolo de Nistru au trăit întotdeauna numeroși români. Sigur că astăzi situația este alta, dar asta datorită multelor decenii de teroare la care au fost supuși românii din aceste teritorii în perioada stăpânirii sovietice. Zeci de mii de români au fost deportați în ținuturile înghețate ale Siberiei, mii de oameni au fost exterminați în propria lor țară pentru că s-au opus rusificării și bolșevizării acestui teritoriu.  Nu vreau să nasc polemici. Dar nici nu vreau să uităm destinele miilor de moldoveni ridicați de la casele lor de către sovietici și deportați în îndepărtata Siberie -...
Citește mai mult... »

Povești la gura sobei: “Schitul lui Tărâță”

Mănăstirea Piatra Sfântă - Schitul lui Tărâță PARAGRAFE: Schitul lui Tărâță - scurt istoric De vorbă cu părintele Maxim, starețul schitului în anul 1937 Sărbători câmpenești la “Schitul lui Tărâță”  În preajma Iașului, într-un cadru natural de basm din apropierea rezervației naturale Dealul Repedea, mai dăinuie și azi Mănăstirea Piatra Sfântă – lăcaș de cult cunoscut mai ales sub numele de Schitul lui Tărâță.  E un loc în care în vremurile trecute “își petrecea zilele de vară boierimea pașnică a mult pașnicului oraș Iași”. În acele vremuri coborai spre schit “pe cărărușa ce ducea printre uriași bolovani desprinși din vârf și prăvăliți în cea mai sălbatecă neorânduială.” (1)  Părintele Savatie bătând toaca - 1937&nbs...
Citește mai mult... »

Cuza, oltenii și statuia

Odiseea statuii Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din Craiova  PARAGRAFE: Statuia Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din Craiova Odiseea unei statui a lui Cuza-Vodă O statuie fără inaungurare oficială  Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost inițiatorul primelor reforme importante care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. Legile care au finalizat procesul de dezrobire al romilor (1856), reforma fiscală (1861), secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară și împroprietărirea țăranilor (1864) nu au fost însă pe placul unor părți importante și influente ale societății românești și au dus - în cele din urmă - la constituirea “monstruoasei coaliții” care a pus la cale abdicarea forțată a Domnitorului din anul 1866.  Statuia lui Cuza în piațeta dintre hotelurileMinerva și New-York Această adevărată ură împotriva Domnitorului Alexandru Ioan Cuza avea să rămână înrădăcinată multe decenii în pătura conservatoare aflată la conducerea țării. O dovadă este și povestea mai puțin știută a statuii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care se află...
Citește mai mult... »

Povești din România Mare: Legendele Cavarnei

Legende de pe Coasta de argint PARAGRAFE: Cavarna - un decor biblic scăldat de apele Mării Negre Legenda Văii Cișmelelor Poarta celor șapte fecioare  Vă invit să ne continuăm împreună călătoria începută mai demult pe paginile blogului prin locurile pline de farmec și înțesate cu povești ale “Coastei de Argint"  – parte a României Mari de altădată. Vom poposi în Cavarna (azi Каварна) – un mic orășel situat la 15 km. de Balcic.   Istoria zbuciumată a Cavarnei se întinde pe durata a câtorva secole: până în anul 1320 a făcut parte din Țaratul Vlaho-Bulgar, fiind menționată în cronici existența aici a unei mitropolii. Ocupată de turci în anul 1388, Cavarna - ca de altfel întreg Cadrilaterul - a fost reintegrată în scurt timp Țării Românești. În perioada 1417 – 1913 localitatea a aparținut Imperiului Otoman iar între anii 1913 şi 1940 a făcut parte din România.&nbs...
Citește mai mult... »

Povestea Fabricii de ciocolată "Zamfirescu”

Branduri interbelice: Ciocolata Zamfirescu


 

PARAGRAFE:




Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în România, ciocolata era considerată un produs de lux, fiind de cele mai multe ori importată din Europa de Vest. Delicatesele nelipsite de pe mesele românilor cu stare erau șerbetul, dulceața și - într-o oarecare măsură - cafeaua. Cacaua se folosea încă destul de rar în cofetării. 
 
istoria ciocolatei
 

Citește mai mult... »

Bucureştiul interbelic petrece

Distracțiile bucureștenilor de ieri  PARAGRAFE: Bulevardul Elisabeta - bulevardul cinematografelor Bucureștenii și... bursa dragostei Un fast-food interbelic: bufetul automat  Am hoinărit împreună - însoțind reporteri din perioada interbelică - prin tavernele bucureștene. Am aruncat o privire în  lumea vagabonzilor de altădată, am cunoscut “oameni care au fost” de prin bâlciurile Bucureştiului sau de pe străzile pline de zgomot ale capitalei (pe lăutarii-copii sau pe Vasile lustragiul). Vom începe azi o nouă călătorie, urmărind cu imaginația periplul ziaristului “Ilustrațiunii Române” - Ion Tik - însoțit de prietenul său cârcotaș - prin locurile în care Bucureștiul anului 1931 petrecea zgomotos și frivol:  ...
Citește mai mult... »

Întâlnirea Reginei Elisabeta cu Țara

Sosirea Reginei Elisabeta în România PARAGRAFE: Prințesa de Wied Nunta Prințesei de Wied cu Regele Carol I al României Primii pași pe pământ românesc Drumul spre București Primirea Reginei Elisabeta în București Primele impresii ale Reginei Elisabeta Prințesa de Wied  Prințesa Elisabeta Paulina Otilia Luisa de Wied, cea care urma să devină în 1881 prima regină a României, “s'a născut în Castelul din Neuwied la 29 Decembrie 1843, când «Die Glocken klangen und bangen Den Mittag ein», după cum chiar ea spunea într'o poezie”. A fost copilul cel dintâi al principelui Hermán şi al principesei Maria de Wied, născută principesă de Nassau.   Familia principilor de Wied este una dintre cele mai vechi din Germania, ascendenții ei coborând până prin secolul al XII-lea și “odrăslind în cursul vremii bărbați iluștrii, care au făcut cinste patriei-mume ca prelați, soldați, literați, oameni de știință și artiști. Un bunic al M. Sale Reginei a fost un naturalist pasionat, o bunică poetă și artistă în pictură. Tatăl Carmen Sylvei era pricepător destoinic în ale filosofiei...
Citește mai mult... »

Sunteți optimist sau pesimist?

Polemica optimistului cu pesimistul Suntem în luna noiembrie a anului 1936: În luna martie Germania – condusă cu mână de fier de Adolf Hitler - tocmai remilitarizase Renania, denunțând practic prin acest act de război Tratatul de la Versailles. În Italia, Benito Mussolini instaurase statul fascist deja de câțiva ani și invadase Etiopia. În luna iulie un alt dictator - generalul Francisco Franco - declanșase Războiul Civil din Spania.   Câteva luni mai târziu - în 10 februaria 1938 – Regele Carol al II-lea desființa partidele politice și instaura dictatura regală în România (dictatură urmată succesiv de alte alte trei regimuri totalitare: legionar, antonescian și comunist). În 12 martie 1938 Germania a anexat Austria. La 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Germania, începea cel de Al Doilea Război Mondial.  Ținând cont de acest context trebuie citit articolul următor, realizat sub forma unei polemici ușor amuzante - dar foarte serioase în esență - dintre un optimist si un pesimist din acea vreme. Astăzi – după trecerea a mai mult de opt decenii...
Citește mai mult... »

Invitație la un bal interbelic

Povestea unui “Bal-Musette” interbelic PARAGRAFE: Reportaj la un bal interbelic O idilă de altădată  Vă invit să petrecem câteva ore într-un "club din alte vremuri”. Vom merge împreună la o sală de dans în care - fără să aibă parte de luxul localurilor “din centru” și nici de refrenele la modă cântate de celebrele jazz-banduri ale vremii – se întâlneau și dansau bucureștenii de rând în perioada interbelică.   Cum se fac cunoștințele...  Pentru aceștia “duminica era ziua feerică a libertății, când își puteau întrebuința timpul numai după fantezia lor”. Vom pleca însoțiți, bineînțeles, de un reporter interbelic pe care îl vom numi și noi “Rex”, pentru că așa își semna articolele publicate în paginile revistei “Ilustrațiunea Română”: &nbs...
Citește mai mult... »

Drumeție prin Cheile Bicazului (fotoreportaj interbelic)

Lacul Roșu și Cheile Bicazului de altădată PARAGRAFE: Opt kilometri de pereți stâncoși verticali Cu Mihail Sadoveanu și Panait Istrati prin Cheile Bicazului Un ținut de basm - către lacul Ghilcoș prin Cheile Bicazului Cheile Bicazului - legendele locului   Opt kilometri de pereți stâncoși verticali  România este o țara binecuvântată cu locuri de o frumusețe cu totul aparte, care ne bucură ochii și care ne încântă sufletul. Unele dintre cele mai spectaculoase priveliști ne sunt oferite de Cheile Bicazului: opt kilometri de pereți stâncoși verticali extrem de înalți, care depășesc pe alocuri 300 de metri și care sunt atât de apropiați pe alocuri încât îți dau senzația că parcurgi un canion.   Aceste locuri pitorești din munții Hășmașului au început să fie descoperite în perioada interbelică de un număr tot mai mare de români. Printre aceștia s-au numărat și doi mari scriitori români:...
Citește mai mult... »

Iașii de odinioară: Ulița Mare

Ulița Mare a Iașilor PARAGRAFE: Povestea uliței străjuite de clădiri cu balcoane suspendate Palatul și biserica Sf. Neculai Domnesc Palatul de Justiție și Administrație din Iași Dughenile de la Trei Sfetitele Hanul Turcesc Cișmeaua lui Grigore Ghica Vodă  Acum ceva mai mult de un veac, când te apropiai de dulcele târg al Ieșilor, trebuia mai întâi să străbați o mahala destul de întinsă – Mahalaua Nicolina. Odată trecut de colibele vechi din lemn de la periferie, intrai pe o uliță care străbătea orașul de toată lungimea lui. Se găseau de-a lungul ei “cele mai frumoase prăvălii și cea mai multă mișcare” și era denumită, prin definiție, Ulița Mare.  Ulița Mare de altădată Vă invit să citiți câteva dintre poveștile Uliței Mari a Iașilor, așa cum au fost ele consemnate în articolul “Iașii de azi – Iașii de odinioară: Ulița Mare”, semnat de C. Luca-Iași și publicat în numărul din 5 mai 1937 al revistei “Ilustrațiunea Română...
Citește mai mult... »

Minunata vitrină cu jucării

Celebrul “Aux Galeries Lafayette" de pe Calea Victoriei PARAGRAFE: Vitrinele de altădată Copiii de altădatăÎn vizită la magazinul cu jucării  Am intrat în febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se animă, freamătă, gem de oameni, urmând ca în câteva zile să ne lăsăm cu toții cuprinși de această adevărată “febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și cei mai plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii. Magazinele și-au pregătit deja “armele” cu care vor să cucerească “lumea prichindeilor”: vitrinele multicolore, luminoase – de multe ori adevărate opere de artă urbană – pline cu jucării, cu hăinuțe, cu dulciuri…Galeriile Lafayette din București - de ieri și de aziVitrinele magazinelor cu jucării de azi nu sunt totuși – așa cum ați putea crede - cu nimic mai spectaculoase decât cele din Bucureștiul de ieri. Atât doar că micuții de atunci sunt astăzi bunicii noștri. Ca să vă conving, o să vă invit pentru început într-o vizită la cel mai mare și mai modern magazin bucureștean din perioada interbelică, la minunatul “Aux Galeries...
Citește mai mult... »

1 DECEMBRIE 1918 - ZIUA CEA MARE A ROMÂNIEI

1 DECEMBRIE - SĂRBĂTOAREA UNIRII         FERDINAND I,     Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,     La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniștri sub No. 2.171 din 1918, Luând act de hotărîrea unanimă a Adunării Naționale din Alba-Iulia, Am decretat și decretăm: Art. I. Ținuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naționale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt și rămân de-a pururea unite cu Regatul României. Art. II. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de față.     Dat în București, la 11 Decemvrie 1918. FERDINAND               Președintele consiliului de miniștri                                      ...
Citește mai mult... »

Două trădări

Înstrăinarea Bucovinei și a Basarabiei Hotine, Hotine, Păzește-te bine, Că muscalul vine, Cu oaste pe tine! (Cântec vechi) PARAGRAFE: Pentru o tabacheră de aur și 5000 de galbeni Trădarea fraților Moruzi Istoria își va spune desigur cuvântulNistrul - un al doilea Styx Două trădări au făcut ca două străvechi provincii românești – Bucovina și Basarabia - să fie înstrăinate. Povestea acestor trădări este astăzi foarte puțin cunoscută. Tocmai de aceea, cred că un articol publicat în numărul din 21 mai 1912 al revistei „Universul Literar” merită să fie citit chiar și după ceva mai mult de un secol de la prima lui apariție: Răpirea Basarabieipe coperta "Universului Literar" &nb...
Citește mai mult... »

Revolta stârnită de instalarea primei băi publice din București

Românii și băile publice PARAGRAFE: Dezbateri furtunoase la înființarea primelor băi publice Băile publice din BucureștiLocuri de răcoreală de altădată Băile publice au dispărut aproape cu desăvârșire în zilele noastre. Să mergi azi la un asemenea stabiliment este desigur ceva desuet. A fost însă o vreme în care bucureștenii de rând au făcut un adevărat cult pentru igiena corporală și așteptau cu nerăbdare ziua din săptămână în care mergeau să se relaxeze și, de ce nu, să socializeze, în aburii fierbinți dintr-o baie publică. Mai ales că în acele vremuri apa caldă nu era la îndemâna oricui. Era un lux rezervat celor cu dare de mână și celor care locuiau în blocurile construite după 1918. Reclamă pentru o baie publicăpublicată în ziarul "Epoca" (numărul din 16 ianuarie 1898)Până la apariția primelor băi publice, mai toată lumea făcea baie acasă la ea „fie în căzi speciale de tinichea de zinc sau în hârdaie scunde și largi cu doage de lemn încercuite cu fier, fie în albiile de lemn, de plută sau de plop pe care le scobeau anume și le vindeau țiganii rudari. Vara, mulți...
Citește mai mult... »

Poveștile mănăstirii Zamfira

Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Zamfira PARAGRAFE: Biserica jupâneselor Zamfira și Smaranda Biserica pictată de Nicolae Grigorescu Povestea surorii Elena Dacă urmezi Valea Teleajenului pe drumul care duce de la Ploiești către Vălenii de Munte merită să te abați pentru o jumătate de oră din drum pentru a vizita și pentru a afla câteva dintre poveștile mănăstirii de maici Zamfira.  &nb...
Citește mai mult... »