Povești din România de ieri (destine la un click distanță):
O meserie disparuta - bragagiul Tina Eilers – compatrioata noastra, ne vorbeste… Viaţă de picolo… 1928: Povestea prinţului Chichibu şi a prinţesei Floare de cireş O româncă – vedetă a filmului mut: Eliza la Porta Un actor român la Hollywood: Bob Curwood Dramele din viaţa unui împărat O oră cu Agatha Bârsescu În vizită la şcoala Voevodului Mihai Din copilăria Regelui Mihai În vizită la o “cititoare de destine” Povestea lui Vladimir Gerutki Povestea unui cerșetor-milionar Printre morfinomanii Bucureștiului interbelic (I) Printre morfinomanii Bucureștiului interbelic Regii au fost şi ei copii: Carol al II-lea 1932- prima femeie taximetrist din Bucureşti Smaranda Brăescu – Icarul suspendat în nemărginire Lisette Verea - prima interpretă a şlagărului "Ionel, Ionelule" Un copil-rege la Mamaia in anul 1928 Actorul Petre Liciu - Drumetul care a urcat muntele Zoltan - Regele vagabonzilor Vasile-lustragiul: fotoreportaj intebelic Piticul din Bâlciul Moşilor Maria Ciucurescu - actriţa favorită a marelui Caragiale O poveste de dragoste cu final tragic Sarmiza Bâlcescu - prima femeie doctor în drept din Europa Sorana Țopa - actriţa iubită de Emil Cioran și Mircea Eliade Agepsina Macri-Eftimiu Destinul tragic al unei actriţe de comedie - Nora Piacentini Florica Florescu Gheorghe Ionescu-Gion Titi Botez
O femeie fatală - actriţa Alice Cocea
Alice Cocea a fost una dintre cele mai cunoscute actriţe
românce de teatru şi film din perioada interbelică. A fost de asemenea și una
dintre cele mai frivole femei ale epocii. În puţine cazuri epitetul de femeie
fatală se potriveşte atât de bine ca şi în cazul ei: cel puţin trei
barbaţi s-au sinucis pentru că nu şi-au asigurat dragostea şi fidelitatea
frumoasei actriţe. Sofia Alice Cocea s-a născut la Sinaia în anul 1899
(1897 coform altor surse), tatăl ei fiind ofiţer în comandamentul curţii
regale. S-a pregătit încă de copil pentru o carieră dedicată scenei: între anii
1909 şi 1912 a urmat cursurile Conservatorului de muzică şi artă dramatică din
Bucureşti. Debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti a avut loc în anul
1909 – pe când Alice Cocea nu împlinise încă 10 ani - în rolul “baieţaşului”
din piesa “Noaptea învierii” de Adolf de Herz. Începând din anul 1910
Alice Cocea a făcut parte dintr-o celebră trupă de teatru a vremii, compania
dramaturgului Alexandru Davila. După destrămarea acesteia, Alice Cocea a plecat
în Franţa, unde a urmat cursurile Conservatorului de artă dramatică din
Paris. A debutat pe scenele pariziene la doar 19 ani şi a înregistrat
succes după succes în numeroase spectacole de music-hall, de revistă sau de
operetă...
Citește continuarea aici... »
Auzim adeseori vorbindu-se despre Spitalul Elias din
Bucureşti – una dintre instituţiile medicale de elită ale României şi totodată
un centru academic în care se desfăşoară o activitate prodigioasă de
cercetare şi învăţământ în domeniul medical. Din păcate, nu foarte des este
pomenit cel care a făcut posibilă naşterea acestui spital. Industriaşul,
bancherul şi moşierul Jacques Menachem Elias este filantropul care şi-a
lasat prin testament întreaga avere – evaluată în anul morţii sale, 1923, la
1 miliard de lei – Academiei Române. Donaţia a fost făcuta în scopul
“promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noştri,
încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără
deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi”. Să vedem
în cele ce urmează cine a fost Jacques Menachem Elias...
Auzim adeseori vorbindu-se despre Spitalul Elias din
Bucureşti – una dintre instituţiile medicale de elită ale României şi totodată
un centru academic în care se desfăşoară o activitate prodigioasă de
cercetare şi învăţământ în domeniul medical. Din păcate, nu foarte des este
pomenit cel care a făcut posibilă naşterea acestui spital. Industriaşul,
bancherul şi moşierul Jacques Menachem Elias este filantropul care şi-a
lasat prin testament întreaga avere – evaluată în anul morţii sale, 1923, la
1 miliard de lei – Academiei Române. Donaţia a fost făcuta în scopul
“promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noştri,
încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile şi aceasta fără
deosebire de origine, pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi”. Să vedem
în cele ce urmează cine a fost Jacques Menachem Elias...
Una dintre cele mai frumoase femei, dar și una dintre cele
mai excentrice prințese ale României, a fost fără îndoială Maria
Cantacuzino – cea căreia apropiaţii îi spuneau Maruka. A fost una dintre
doamnele de companie și prietenele apropiate ale Reginei Maria, soţia
ministrului Mihai Cantacuzino, iubita filozofului Nae Ionescu şi a muzicianului
Dinu Lipatti, marea dragoste şi mai apoi soţia genialului George Enescu.
Sper că v-am trezit curiozitatea aşa că voi încerca în cele ce urmează să-i devoalez
în parte destinul: Maria Cantacuzino – născuta Rosetti-Tescanu – s-a născut în
17 iulie 1879 la Tescani, în Moldova. La doar 18 ani s-a căsătorit cu Mihai
Cantacuzino – fiul liderului Partidului Conservator, Gheorghe Gr. Cantacuzino.
Maruka era în acea vreme “o tânără timidă cu părul negru-arămiu, înaltă şi cu
râs cristalin”. A fost căsătoria mult visată de tânăra domniţă. Din păcate
visul s-a destrămat repede. Se pare că soţul ei iubea mai mult vinul şi pe
curtezanele vremii decât pe tânăra lui soţie. Totul s-a terminat atunci când
Maruka și-a găsit soţul în pat cu sora ei, Nelli. Din acel moment, desi nu au
divorţat, relaţia dintre cei doi soți a devenit una formală…
“Într’adevăr la extremitatea sudică a Americii Meridionale,
despărţită de continentul American prin strâmtoarea lui Magellan, se află o
insulă puţin explorată încă, numită Tierra del Fuego (…). În
această insulă depărtată, găsim denumiri geografice, care vor surprinde
negreşit pe oricare Român, precum ne-a surprins şi pe noi la prima vedere;
astfel citim pe charta acestei ţări: un şir de munţi care poartă un nume scump
tuturor Românilor: Sierra Carmen Sylva, mai găsim un râu denumit Rio
Carmen Sylva, altul Rio Ureche, altul Rio Rosetti, negreşit în
memoria marelui agitator, mai găsim în fine Punta (Capul) Sinaia şi
altele. Este într’adevăr surprinzător să găsim asemenea denumiri Româneşti la
extremitatea antarctică a lumei cunoscute.” Explicaţia o găsim în acelaşi
articol – “România în Patagonia” - semnat George I. Lahovary şi
publicat în numărul din 23 mai 1887 al ziarului “Epoca”: "Astfel în
toamna anului trecut d. inginer Jules Popper a întreprins, sub auspiciile
guvernulul Argentin, o expediţie de explorare în «Ţara de foc». Tânărul
şi cutezătorul explorator a studiat în curs de mai multe luni această
întinsă regiune înca necunoscută atât din punctul de vedere fisic cât şi
economic şi la 5 Martie 1877, a expus într'o conferinţă ţinută la Institutul
Geografic Argentin din Buenos-Ayres, înaintea unei numeroase adunări,
rezultatele obţinute în cutezătoarea şi reuşita sa expediţiune.” 
Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, d. 1992)
a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară
și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene
bucureștene. Vă amintiti de misterioasa "doamna T" din
"Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Personajul o are ca
model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, cea pentru care și Camil Petrescu
făcuse o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are
ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai
strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”. Leny Caler a
studiat la conservatorul particular de artă dramatică al actorului Al.
Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia
Sturdza-Bulandra la Teatrul „Regina Maria” (1924), unde a jucat
roluri episodice în piese precum "Patria" de Victorien Sardou,
"Revizorul" de N. Gogol," Kean" de Al. Dumas,
"Comediana" de Paul Armont şi Jacques Bousquet, "Aripi
frânte" de A.D. Herz sau "Frumoasa aventură" de Caillavet şi
Etienne Rey. Leny Caler a părăsit compania condusă de soţii Bulandra
pentru un angajament la Teatrul Fantasio creat de Ion
Iancovescu. Aici a fost distribuită în "Maimuţa care vorbeşte" de
René Fauchois, "Micul Lord" după romanul scriitoarei F. H. Burnet,
"Ofiţerul de gardă" de Franz Molnar, "Azais" de R. Verneuil
şi G. Berr etc…
“Dacă se va scrie vreodată o istorie a Teatrului
Românesc, desigur că unul dintre cei care vor fi înscriși cu litere de aur în
ea, va fi d-nul Tony Bulandra. Închinând teatrului, marea sa pasiune, toată
puterea de muncă, tot talentul, toată energia d-sale, d-l Tony Bulandra a
contribuit și contribuie în mare măsură la desvoltarea teatrului românesc
contemporan. Să nu uităm, că prima înjghebare serioasă a unui teatru
particular, se datorește d-lui Tony Bulandra. Munca și dragostea, închinate pe
altarul artei dramatice, i-au fost și continuă să-i fie răsplătite din plin.
D-l Tony Bulandra este astăzi unul dintre cei mai populari și iubiți actori ai
teatrului nostru. Și este și natural să fie astfel. De la fermecătoarea sa
apariție în rolurile de amorez, trecând printr'o întreagă gamă de roluri pe cât
de interesante, pe atât de variate, în toate, absolut în toate, d-l Bulandra
cucerește publicul.” Astfel era elogiat marele actor Tony Bulandra în
primele rânduri ale unui articol publicat de revista “Realitatea ilustrată” în
23 ianuarie 1930.
Prințesa Martha Bibescu (n. 28 ianuarie 1889 – d. 28
noiembrie 1973) a fost incontestabil o femeie frumoasă, talentată și cultă –
una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a
secolului XX. Admirată pentru talentul literar sau bârfită pentru numeroasele
sale aventuri amoroase, prințesa Martha Bibescu a fost mereu o prezentă
fascinantă în viața publică europeană. Frumusețea și inteligența ei sclipitoare
au impresionat personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de
Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Nu o să încerc să fac o biografie a
talentatei scriitoare franceze de origine română. Nu e nici locul aici și nici
rolul meu. O să redau doar un interviu acordat de Martha Bibescu în anul 1936
revistei “Ilustrațiunea Română”. Un interviu care ne dezvăluie câteva amănunte
interesante din biografia și din personalitatea prințesei…
Elvira Godeanu a fost una dintre cele mai frumoase și mai
talentate actrițe de teatru și de film pe care le-a avut România. Iată cum o
caracteriza un contemporan, F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de
teatru, operă și revistă”: “Actriță?... Mai puțin decât oricare alta, prin
oroarea ei de publicitate, de podoabe, de cancanuri… Dar cu atât mai autentică
artistă – prin pasiunea de a-și împlini un cât mai complet destin de femeie, pe
scenă ca și în viață. Nu e veți întâlni hoinărind prin baruri, în partide de
vagabondaj nocturn. Nu o veți surprinde nici în roluri de personagii anormale,
cu pupilele înnoptate de cine știe ce nebulos extaz... Cu aceiași discreție cu
care se derobează de la frivolitățile moderne, Elvira Godeanu refuză blufful și
cabotinajul. Are privilegiul și osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a
acreditat legenda că nu pot avea talent într’adevăr decât slutele sau
desfiguratele - și are curajul de a-și afirma necontenit suveranitatea acestei
grații feminine, prin creațiuni artistice în care se destăinuiesc uimitoare
facultăți de transfigurare.”...
Postări
