Tony Bulandra: “Toată viața mea este teatrul”

“Dacă se va scrie vreodată o istorie a Teatrului Românesc, desigur că unul dintre cei care vor fi înscriși cu litere de aur în ea, va fi d-nul Tony Bulandra. Închinând teatrului, marea sa pasiune, toată puterea de muncă, tot talentul, toată energia d-sale, d-l Tony Bulandra a contribuit și contribuie în mare măsură la desvoltarea teatrului românesc contemporan. Să nu uităm, că prima înjghebare serioasă a unui teatru particular, se datorește d-lui Tony Bulandra. Munca și dragostea, închinate pe altarul artei dramatice, i-au fost și continuă să-i fie răsplătite din plin. D-l Tony Bulandra este astăzi unul dintre cei mai populari și iubiți actori ai teatrului nostru. Și este și natural să fie astfel. De la fermecătoarea sa apariție în rolurile de amorez, trecând printr'o întreagă gamă de roluri pe cât de interesante, pe atât de variate, în toate, absolut în toate, d-l Bulandra cucerește publicul.”  

 

Astfel era elogiat marele actor Tony Bulandra în primele rânduri ale unui articol publicat de revista “Realitatea ilustrată” în numărul din 23 ianuarie 1930.

Tony Bulandra în anii debutului (stânga)
Tony Bulandra în plină glorie (1930)

Tony Bulandra - copilăria

Tony Bulandra s-a născut în 13 martie 1881 la Târgoviște. Despre perioada copilăriei și despre primul spectacol de teatru văzut (“Doi sergenți” cu Grigore Manolescu în rolul principal) marele actor își amintea:

“- Copilăria mi-am petrecut-o la moșie, la părinții mei. Nu voi uita niciodată clipele când porneam și sburdam pe întinsul câmpiei, în bătaia soarelui, printre lanuri… Asta e tot… Liceul, l-am făcut la București. Nu eram un elev prea bun. Capul nu-mi era la învățătură. În schimb, declamam la toate serbările școlare. De pe atunci, se născuse, în sufletul meu, dragostea pentru teatru. Țin minte că primul spectacol, pe care l-am văzut a fost la Grădina Dacia. Mi-a plăcut enorm. Când eram în clasa VI-a de liceu am intrat la conservator. Părinții mei s'au opus. A trebuit să le promit solemn că îmi voi da bacalaureatul. Cu condiția aceasta mi-au îngăduit…“

Tony Bulandra - primii ani în teatru

 

"Deși era încă în clasa a șasea de liceu, Tony Bulandra s-a înscris la Conservator, fiind admis în clasa maestrului Nottara. Deoarece în anul doi de conservator a căzut la examenul de bacalaureat, “fiindu-i rușine să dea ochii cu familia”, a plecat în turneu cu trupa Nottara și a jucat rolul în rolul lui Laert din “Hamlet”. 

Tony Bulandra în anii debutului (stânga)
Tony Bulandra în "Prometeu" de V. Eftimiu (dreapta)

Marele actor Tony Bulandra

 

“- La conservator, am fost elevul maestrului Nottara. Eram unul dintre elevii săi preferați. Își punea mari speranțe în talentul meu. Sunt fericit că așteptările nu i-au fost înșelate… Mi-am dat bacalaureatul. Părinții mei, ar fi vrut să mă facă avocat… Am dat chiar și un examen la drept. Pe urmă m'am lăsat. Teatrul devenise marea mea pasiune. Am plecat la Paris, unde am urmat cu Silvain.”

 

"Reîntors în țară, Tony Bulandra a debutat cu adevărat, într-un rol principal, pe scena Teatrului Național:

- Cu ce-ați debutat?

- Cu rolul lui Phadrel din “Pygmalion”. Primul succes la rampă l-am avut, odată cu venirea lui Davila la direcția Teatrului Național. Am interpretat un rol de amorez, în “Stingerea”. Unul din primele roluri a fost și prințul Karl Heinz, din “Heidelbergul de altădată”.

Tony Bulandra în culise și in rolul lui Napoleon

Cu aceste roluri începea epoca de glorie a actorului. Între 1908 și 1914 Tony Bulandra a jucat pe scena Teatrului Național din București rolurile principale din Joacă, Vijelia, Refugiul, Măgarul lui Buridan, Stane de piatră, Maman Colibri, Cidul, Fecioara rătăcită. În urma marelui succes pe care l-a avut un turneu din anul 1914 – cu piesele Sapho și Magda  - Tony Bulandra a înființat împreună cu soția sa, Lucia Sturdza-Bulandra și cu Marioara Voiculescu, Compania Bulandra-Voiculescu:

 

 “În 1914 am întemeiat, împreună cu soția mea, Teatrul Modern. În 1915 am fondat Teatrul Comedia, care s'a numit mai târziu, Teatrul Regina Maria. Teatrul, a ființat în anii 1915 - 1916, numărând printre elementele principale ale trupei, în afară de soția mea și de mine, pe d. Manolescu, d-nele Marioara Voiculescu și Maria Ventura, care juca în reprezentație. Atunci a creeat doamna Ventura rolurile din “Îndrăgostita” și “Marșul Nupțial”, două dintre cele mai mari succese ale carierei sale teatrale. Am o mare mulțumire sufletească văzând că multe dintre talentele tinere, care se desvoltau pe atunci în teatrul meu, fac astăzi fala Teatrului Național. În 1924, am format compania actuală, unindu-ne cu d-nii Maximilian, Storin și Manolescu. Am jucat cinci ani în pasajul Comedia, iar anul acesta, am clădit din propriile noastre mijloace, teatrul acesta.“ 

 

Merită menționate și aparițiile lui Tony Bulandra în două dintre primele filme românești: Amor fatal (1911) și Dragoste la mănăstire (1912).

F. O. Fosian în volumul său de amintiri  “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă” menționa câteva dintre rolurile memorabile jucate de-a lungul carierei de Tony Bulandra: “De atunci și până astăzi, a jucat într’o cifră impresionantă de piese, fiecare rol constituind o verigă în plus la lanțul de succese. L’am aplaudat și prețuit în “Kean”, în “Cyrano”, în “Ruy Blas”, aceste două din urmă roluri fiind chemat să le joace în reprezentație la Teatrul Național, apoi în “Marchizul de Priola”, în Karl Heinz din “Heidelbergul de altădată”, “De ziua nevesti-mi” și recent în “Frații Karamazov”, - “Ediție specială”, „Într-un mare magazin”, „Azilul de noapte”, „Ratații”, „Flagrant delict” etc.”.

La intrarea în Teatrul Modern alături de
Lucia Sturdza-Bulandra și de Maria Mohor

Un interviu acordat de Tony Bulandra

Caracterul marelui om de teatru Tony Bulandra poate fi intuit citind finalul interviului publicat de “Realitatea ilustrată” în anul 1930:

“- Nu ne-ați spus mai nimic din intimitatea vieții dv., domnule Bulandra…

- Din moment ce nu prezintă nici un interes ?...

- Totuși ne permitem câteva întrebări. Aveți prieteni?

- Știu eu dacă toată lumea care îmi strânge mâna și-mi spune că-mi este prietenă, vorbește adevărat ?...

- Nu vă puteți da seama de aceasta ?

- N'am prea mulți prieteni, domnilor… Și explicația este foarte simplă. N'am timp să am prieteni. Eu sunt un om care lucrez de dimineața, până la 1 noaptea. Vedeți dar…

- Pe scenă, vă trăiți rolul ?...

- Totdeauna… de la lacrimi până la râs… de la voioșie până la desnădejde…

 

- Sunteți emoționat, înainte de a intra scenă?

- Foarte !

- Când spuneți pe scenă “te iubesc”, iubiți cu adevărat?

- Nu !

- Bine, dar ați spus acum câteva clipe că vă trăiți rolul…

- Îmi trăiesc rolul, dar nu sunt inconștient. Trăiesc rolul numai până la un punct…

 

- Vă place sportul ?

- La nebunie... Am practicat aproape toate sporturile. Dintre toate, prefer scrima, boxul și călăria.

- Dar dansul?

- Nu !... N'am dansat și n'am învățat niciodată să dansez. De altfel, numai sport nu este, mai ales în ziua de astăzi...

 

- Ați avut neplăceri multe în viață ?

- Ca orice om!... De ce le-am mai răscoli?

- Dar plăceri?...

- Am avut și plăceri...

- Care a fost cea mai mare plăcere a dv.?

- Succesul !...

- Ce credeți despre public?

- E simpatic...

- Dar despre presă?

Domnul Bulandra zâmbi:

- Nu pot să vă răspund la această întrebare…

- Când v’ați îndrăgostit întâia oară?

- E mult de atunci... Nu-mi mai aduc aminte!”.

Tony Bulandra alături de colegi 
sărbătorind 30 de ani de teatru

Tony Bulandra a murit în 5 aprilie 1943, în București. Pentru cariera artistică strălucită a fost distins - încă din timpul vieții - cu ordinul „Steaua României în grad de Comandor", cu „Meritul cultural” și cu „Legiunea de onoare franceză”.

Surse:

- articolul “De vorba cu Tony Bulandra” – semnat “G. & F.” – publicat în numărul din 23 ianuarie 1930 al revistei “Realitatea ilustrată”

- F.O Fosian -  “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”

(articol publicat în octombrie 2015; ultima actualizare martie 2023)