O incursiune în lumea viciului

Vă invit să hoinărim, însoțiți de reporterul Ion Tik al revistei “Ilustrațiunea Română”, prin câteva taverne bucureștene din perioada interbelică. Pentru că reporterul vom pătrunde “într-o lume a hoției și a viciului, a păcatului și a întunericului”, vom pleca în insolita noastră plimbare prin crâșmele rău famate de ieri însoțiți de comisarul Niculescu, de câțiva polițiști și de un medic. Urmează așadar povestea unei vizite prin localuri în care pungașii, spărgătorii și borfașii își urzeau loviturile, cârciumi în care oamenii cinstiți își beau cafeaua păzindu-și buzunarele și în care polițiștii intrau cu mâna pe revolver:

Citește mai mult... »

Atentatul cu bombă de la Senat

În 8 decembrie 1820, cu mai bine de un secol în urmă, opinia publică din România era cutremurată la aflarea veștii despre producerea unui atentat cu bombă în Senatul României. Iată cum era relatat macabrul eveniment în ziarul “Adevérul”: “Astăzi la orele 3 fără un sfert, în momentul când ședința urma să fie deschisă, necunoscuți au aruncat asupra bancei ministeriale o bombă care a explodat rănind mai mulți senatori. Atentatul s'a produs în următoarele împrejurări:

Resturi ale bombei și ale schijelor adunate
 după atentatul de la Senat din 1920

 

Citește mai mult... »

Despre credință, păcate și blesteme la Mănăstirea Cernica

La numai 12 kilometri de București, amplasat pe două dintre insulele lacului Cernica, poate fi vizitat și astăzi unul dintre cele mai frumoase complexe monahale din România. Frumusețea locurilor i-a îndemnat probabil pe ctitorii mănăstirii să aleagă acest loc. Sau poate că motivul adevărat a fost cel pe care îl bănuia un țăran înțelept, descusut cu iscusință în anul 1929 de reporterul revistei “Ilustrațiunea Română”:

Citește mai mult... »

Sfântul Nicolae: "Fericirea ți-o aduce putința de a dărui"

În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toți creștinii pe 6 decembrie și este unul dintre cei mai cunoscuți și mai iubiți sfinți. El este cel care, întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile tulburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” - l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui" - a spus Sfântul Nicolae.”

Citește mai mult... »

Îndatoririle unui copil rege

M.S. Regele Mihai s-a născut în 25 octombrie 1921 la Castelul Foișor din Sinaia. La numai șase ani, copilul căruia îi plăcea să cânte la pian, să joace șah, să-și călărească poneiul sau să conducă mașinuțe devenea Regele României. O copilărie fericită veți spune. Dar nu a fost deloc așa. Micul Rege a domnit aproape trei ani, din luna iulie 1927 și până în iunie 1930. În tot acest timp a crescut despărțit de tatăl său și trebuia să își îndeplinească îndatoririle de suveran al României. 

Despre această perioadă Regele Mihai își amintea: „Aceste ieșiri oficiale, care erau destul de puțin numeroase, constituiau de fapt singurele momente în care participam la viața Regatului, singurele momente în care aveam parte de manifestările de respect datorate unui Rege. La drept vorbind, eu m-aș fi lipsit bucuros de aceste obligații pe care le suportam fără a le înțelege. A-ți îndeplini datoria, atunci când ai șase ani, este întotdeauna o corvoadă. Asistam la parade sau la treceri în revistă militare, ceea ce - departe de a mă distra - îmi provoca un sentiment de plictiseală și de stinghereală. Reîntors acasă, redeveneam un copil retras și singuratic ". (M.S. Regele Mihai în “O domnie întreruptă”, dialog cu Philippe Viguié Desplaces, Editura Libra 1995)

Prima domnie a Regelui Mihai s-a încheiat în 8 iunie 1930, zi în care a fost detronat de propriul sau tată. El a primit atunci titlul – „ridicol” în opinia marelui nostru istoric și om politic Nicolae Iorga - de Mare Voevod de Alba Iulia. Întoarcerea tatălui avea să-i aducă fostului și viitorului Rege noi suferințe. Regina Elisabeta, „mama fostului rege și fosta soție a actualului rege” nu se poate împăca cu aventurile amoroase ale Regelui Carol al II-lea și părăsește România. Mihai, rămas la București, și-a pierdut mama la scurt timp după cei cinci ani în care a crescut în absența tatălui.

 

Nu a scăpat nici de „corvoada” prezenței la evenimentele oficiale. Ce însemna această corvoadă o să încerc să vă arăt în „fotoreportajul” de azi. Am ales o lună a anului 1931 și am cules din revista „Realitatea Ilustrată” toate știrile despre evenimentele la care a participat Voevodul Mihai. Nu uitați ca Voevodul Mihai nu împlinise încă 10 ani:

Citește mai mult... »

Povestea primelor rochii-pantalon purtate în public în România

Motto:

Sa urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi!
(„Foaia Poporului” – 1911)

 

Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.  Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă “o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, “manifestațiuni” și chiar “focuri de revolver trase în plină stradă”:

Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes" - numărul din 1 martie 1911
(sursa online: gallica.fr)

Prima „rochie-pantalon“ în București

“Alaltăieri a apărut pe calea Victoriei din București prima damă în costumul «modern», rochie-pantalon. Purtătoarea costumului curios era o damă înaltă și sveltă. Lumea de pe stradă o urmărea, grămădindu-se bună oară ca după ursarii cu «Moș Martin». A trebuit să se refugieze în cofetăria Capșa. Publicul însă adăsta pe la geamuri ieșirea ei. Să spargă galantarele, nu altceva. Biata rândunică bucureșteană în rochie-pantalon n’a cutezat să mai iasă la curioși, care o admirau ca pe un fel de dobitoc exotic, ci s’a refugiat cu ajutorul poliției pe-o ușa laterală și aruncându-se într’o trăsură, - până acasă nu s’a mai oprit.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 19 februarie 1911)

Putem așadar să afirmăm că o rochie-pantalon a fost purtată pentru întâia oară în public, în România, în 17 februarie 1911. Româncele nu au cedat însă după primul eșec:

Citește mai mult... »

Noaptea Sfântului Andrei

Noaptea care precede ziua de 30 noiembrie – “zi de pomenire a Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel dintâi chemat” – este fără îndoială una dintre cele mai importante din calendarul credințelor populare românești. Este o noapte vrăjită, în care fetele își pot visa ursitul, dar și un timp în care se crede că ies și umblă strigoii și în care lupii atacă gospodăriile.

Citește mai mult... »