Medici, șarlatani și tratamente minune: Peisajul medical al Bucureștiului de altădată

Pe la începutul secolului al XIX–lea în Țările Române se puteau întâlni tot mai mulți practicanți ai “doftoricescului meșteșug”. Cei mai mulți dintre aceștia veneau din Grecia (urmând domnii fanarioți), dar mai erau și medici italieni, polonezi, bulgari, evrei, austrieci sau ruși (aceștia din urmă rămași în urma plecării armatele de ocupație).

 

 

Între aceștia erau mulți 

“doctori cu cultură occidentală și cu tragere de inimă pentru acest meșteșug. (...). Dar oricâți doctori erau, tot nu erau destui ca sa poată împlini toate cerințele și pentru că meșteșugul doctoricesc renta și renta bine celor care-l practicau conștiincios a tentat, cum tentează și astăzi pe mulți, să practice un meșteșug în care, pentru a reuși, nu-i nevoie totdeauna de diplome și multă învățătură.” 

Citește continuarea aici... >>>>>

Povești, contraste și destine din România de altădată

Vă invit la o incursiune în lumea României interbelice, o perioadă a contrastelor fascinante în care eleganța se împletea cu lupta pentru supraviețuire și lumea mistică cu pragmatismul dur al străzii. Această retrospectivă reunește perspective unice asupra societății de atunci, oferind o imagine de ansamblu asupra unei lumi dispărute, dar care continuă să ne captiveze prin poveștile sale.

 

Iată o selecție de articole care readuc la viață luminile și umbrele acelei epoci:

Citește continuarea aici... >>>>>

Nunta în vremea lui Vodă Caragea: Tradiții și fast în Bucureștiul de altădată

Vă povesteam într-un alt articol despre galanteriile din vremea lui Vodă Caragea. Dar după "galanterii" urmează nunta, nu-i așa? 

 

Nuntă în secolul al XIX-lea

 

Organizarea unei nunți în București, pe la începutul secolului al XIX-lea, „erea dandana mare”, după cum ne spune Ion P. Licherdopol în volumul său dedicat istoriei vechiului oraș. Tradițiile de nuntă din Muntenia acelei epoci îmbinau fastul balcanic cu obiceiurile autohtone, creând un spectacol fascinant.

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Secretele bunicilor: Despre flirt, iubire, bani și căsătorie acum un secol

Relațiile dintre bărbați și femei au rămas, în esență, neschimbate de-a lungul timpului. Deși societatea a evoluat, marile întrebări despre flirt, dragoste, bani și armonia în cuplu sunt aceleași ca și acum o sută de ani.

 

 

La începutul secolului trecut, publicații precum revista „Moda șic ilustrată” își asumau rolul de ghid spiritual și emoțional, încercând să își îndrume cititoarele pe complicatul drum al iubirii. Sfaturile oferite în perioada 1914 - 1915 de redactoarele vremii – ascunse sub pseudonime celebre „Tanti Clara” și „Sylvie” – surprind prin bun-simț, maturitate și o actualitate izbitoare pentru noi, cei de azi.

 

Citește continuarea aici... >>>>>

O retrospectivă a succesului: Artiști români care au scris istorie pe scenele lumii

În epoca de aur a cinematografiei și a teatrului, artiștii români nu au fost doar simpli spectatori, ci protagoniști care au cucerit Parisul, Berlinul și strălucitorul Hollywood. 

 

 

Astăzi, vă propun o retrospectivă a celor mai fascinante destine care au pornit din România pentru a scrie istorie în arta universală.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Cu umor despre Mița Biciclista: Intrigi din Bucureștiul de altădată

 Motto:

 

 „Lungește, Doamne, viața mea
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."

 

 

Într-o epocă a tabuurilor și a etichetei rigide, Maria Mihăescu - alias Mița Biciclista - a ales să sfideze convențiile sociale cu o grație și o extravaganță greu de egalat. Tabloul epocii, surprins în plină efervescență mondenă, prinde viață în următoarele rânduri memorabile:  

 

“Când apărea pe Calea Victoriei, "aristocrații" de la Capșa, "burghezii" de la Oteteleșanu și "boemii" de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică "Mița Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.” (din volumul "Vremuri vechi bucureștene" semnat de Alexandru Predescu).

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Arta seducției în perioada interbelică: Cum se cucereau bărbații și femeile în 1932

Prima jumătate a secolului al XX-lea, marcată profund de efervescența perioadei interbelice, a reprezentat etapa decisivă în care femeile și-au consolidat, treptat, poziția socială pe care o recunoaștem astăzi. Accesul la profesii rezervate anterior exclusiv bărbaților nu a fost doar o victorie simbolică în „lupta de emancipare a femeilor”, ci o necesitate pragmatică. Această aspirație nu era un simplu moft, ci singura cale către independența financiară, fără de care femeile ar fi rămas tributare veniturilor soților.

 

 

Această emancipare economică și socială a remodelat, într-un mod care ne poate surprinde și astăzi, dinamica dintre sexe. Redactorul „B. Madeleine” observa cu finețe această transformare în paginile revistei „Realitatea Ilustrată”, în anul 1932: 

„Acum, când mentalitățile sunt în evoluție și când prejudecățile dispar pe zi ce trece din calea femeilor ce și-au câștigat un loc în viața independentă, relațiile sociale dintre cei care caută o tovărășie de scurtă sau de lungă durată au căpătat și ele o altă înfățișare.” 

Citește continuarea aici... >>>>>