Motto:
Surugiu vrednic! Eu tot călare
Ziua și noaptea am traiul meu,
Alung necazul din fuga mare
Când mă ajunge necazul greu.
Surugiu ager, alerg pământul
Din puha lungă mereu pocnind,
Dămol sau iute, iute ca vântul
Eu merg călare, tot chiuind.
(Vasile Alecsandri)
“De multe ori, surugiul îmbrăcat prost, călărește fără scări și fără șa, pe cai legați cu sfori și cârpe vechi. Trece prin locuri pustii și prin munți, pe drumuri adeseori neumblate, cu opriri unde – mai puțin fericit decât caii săi – stă nemâncat și neadăpostit. Și totuși, nenorocitul, călătorește și ajunge la ținta lui. Își dă bine seama că duce, de veacuri, cărțile și poruncile domnești cu pecetea Domniei, pe care cârmuitorii județelor, când le vedeau, le sărutau și cu mare smerenie le citeau. De întârzierea sa atârna deseori viața Domnitorului său. De aceea sosea. Și sosea proaspăt și vesel, cum a plecat. Și îl mulțumea cea mai mică simbrie.” (1)
| Surugii |




