Din lumea circului de altădată: Povestea circului Sidoli

În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din România și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul “circ de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

Celebri clowni Fratellini (stânga)
Un câine dresat care "mânuiește" un bici cu botul (dreapta)

În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Scrisori de pe front: „Dacă citești aceste rânduri…”

De-a lungul veacurilor anii de restriște s-au abătut mereu asupra satelor românești. Războaiele îi chemau periodic pe flăcăii și pe bărbații mai tineri să își apere țara și neamul.

 

 

Îmbrăcați în greoaie haine militare și cu un pușcoci vechi aruncat pe umeri aceștia își părăseau părinții și iubitele și plecau pe drumul războiului. Intrau fără voie într-o lume a ororilor și a durerii. 

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Delicii de altădată: Rețete uitate și pălării cochete din arsenalul străbunicilor noastre

Dacă în articolul anterior cu temă culinară ne-am îndulcit cu deserturi de epocă, astăzi vă invit să așezăm masa pentru un prânz complet, 'cules' cu grijă din paginile revistelor pentru doamne din anii 1908 și 1909. Dar pentru că o masă rafinată cere o ținută pe măsură, am ales să 'pigmentăm' aceste delicii culinare cu o colecție de fotografii vintage, unde vedetele incontestabile sunt pălăriile – acel accesoriu fascinant, astăzi aproape dispărut din garderoba cotidiană. 

 

 

Vă propun, așadar, un periplu senzorial printre rețete apetisante (deși nu tocmai dietetice) și siluete elegante, păstrând farmecul limbajului original pentru o experiență autentică.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Trei poveşti lăutăreşti: Lăutari celebri de altădată

Vă invit să dăm o raită prin lumea plină de farmec a lăutarilor de altădată. Faimoși în lumea boemă a Bucureștiului interbelic, lăutari precum Ghiță zis „Paganini”, Vlădescu, Jean Brumăreanu zis „Păsăraru”, Fănică Brânzoi sau Gavrilă Petrescu animau cu arcușurile lor vrăjite atmosfera din cârciumile și tavernele cunoscute ale Capitalei. 

 

 

Chiar dacă în acele timpuri concurența acerbă a patefonului, a radioului și a "cinematografului vorbit" începuse să se facă simțită. Vă voi spune în cele ce urmează trei povești lăutărești descoperite în presa interbelică:

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Dragoste exotică în Bucureștiul interbelic: Nunta chinezilor Li și Loo cu Florica și Ioana

În peisajul pestriț al Bucureștiului interbelic, unde știrile despre dueluri, balurile regale și scandalurile politice împânzeau paginile gazetelor, o întâmplare insolită a reușit să capteze atenția publicului: căsătoria a doi cetățeni chinezi cu două tinere românce. Este o poveste care pare desprinsă dintr-un film de epocă, aducând parfumul Orientului în lumea pragmaticelor cartiere bucureștene.

 

 

Bucureștiul anilor '30 nu era doar o capitală a contrastelor sociale, ci și un veritabil creuzet al națiunilor, în care destine venite de la mii de kilometri distanță se împleteau firesc cu spiritul locului. Atmosfera 'Micului Paris' multicultural este cel mai bine descrisă de cronicarii vremii:

“Capitala noastră prezintă astăzi coloritul integral al marilor metropole europene. Aproape că nu există națiune de pe glob care să nu-și aibă plantat vlăstarul său pe tărâmul Bucureștilor. Chiar și cele mai îndepărtate țări, n'au întârziat să-și trimită aici măcar câte un reprezentant care, fără multă șovăire, ne-a îndrăgit, s'a împământenit, s'a contopit și s'a asimilat cu restul locuitorilor. Așa se face că poți să vezi, oricând, pe străzile Capitalei câte un japonez, un marocan, un negru, un mongol, sau cine știe ce altă nație de om.”

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Bugetul României: Cu umor despre "birurile" de ieri și de azi

Guvernul începe să ridice, în sfârșit, vălul de pe „magistrala” sa creație: Bugetul României pentru anul 2026. După lungi așteptări, ne lămurim care sunt acele politici publice care stau la baza noii construcții financiare. Vă dezvălui, în exclusivitate, cele două principii fundamentale care par să ghideze și acest buget:

 

 

• Majorarea birurilor: Creșterea taxelor pentru contribuabili, pe cât posibil bine mascată sub termeni tehnici.
• Camuflarea cheltuielilor: O metodă „profesionistă” de a direcționa fondurile publice către buzunarele clasei politice. 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Povestea primelor rochii-pantalon purtate în public în România

Motto:

S-a urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi! 

(„Foaia Poporului” – 1911)

 

Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.  

 

Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes"
numărul din 1 martie 1911
(sursa online: gallica.fr)

 
Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă “o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, “manifestațiuni” și chiar “focuri de revolver trase în plină stradă”:

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>