... DE IERI ȘI DE AZI

Deserturi ușoare de altădată: Rețete din „Moda Nouă Ilustrată” (1904)

Vă propun câteva rețete care se adaugă la cartea de bucate care începe să se „alcătuiască” pe blog. Au fost până acum articolele: Rețete (care distrug orice diete), Rețete și rochii cochete, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907.

Astăzi am selectat câteva rețete de deserturi ușoare publicate de revista “Moda Nouă Ilustrată” în câteva dintre numerele tipărite în timpul în care străbunicile noastre erau încă domnișoare (1904). Ca să vă ajut în creațiile voastre culinare am să vă dau și câteva lămuriri în privința unităților de măsură folosite:

Dram: 3.38 g | Oca: 1.272 kg | Litră: 318 g.



TORTĂ DE MIGDALE

"Curăță și pisează 140 dramuri de migdale dulci și 10 dramuri de migdale amare cu 150 dramuri de zahăr, rade sau taie subțire de tot coaja de la o jumătate de lămâie amestecă toate acestea cu 60 dramuri de făină, pune puțină sare, patru ouă întregi și două gălbenușuri, bate bine albușurile de la cele două ouă și amestecă-le cu totul. Unge o tavă, întinde acest aluat în ea și pune la cuptor iute; nu trebuie mai mult de trei sferturi de oră ca să se coacă, cel mult o oră." (Mademoiselle Pauline – 21 februarie 1904)

LAPTE DE PĂSĂRICĂ

"Pune o oca de lapte la foc cu vanilie și o litră de zahăr. Când fierbe, pui în el cu lingura albuș de ou bătut bine și lași să fiarbă. Iei 8 gălbenușuri de ou, le freci bașca cu o linguriță de făină și o linguriță de lapte rece. Când albușurile de ou sunt fierte, le scoți din lapte cu o lingură găurită și le pui pe taler. Începi apoi a turna puțin câte puțin din acest lapte fiert cu gălbenușurile de ou frecate, amestecate mereu ca să nu se taie; când ai turnat tot laptele pui la un foc potolit și amesteci mereu până ce se îngroașe laptele, apoi torni peste gogoșile făcute cu albușurile. Lași să se răcorească și apoi dai la masă." (O cititoare din Dorohoi – 12 iunie 1904)

PESMEȚI PENTRU CEAI

"Iată o minunată rețetă pentru pesmeți: Se face un aluat din: o jumătate kilogram de zahăr, 6 ouă, 1 litră smântână dulce, 1 dram vanilie, 6 lingurițe natru și făină câta cere. Faci foaie ca de tăieței și o tai cu forme punându-le în cuptor pe tavă ne-unsă, cu foc potrivit. Sunt excelenți pentru ceai mai cu seamă." (Emilia V. Păun – 6 februarie 1904)

BUDINCĂ DE OREZ

"Se ia lapte și se fierbe cu orez (o litră de orez la o oca de lapte); după cantitatea orezului se pun și câteva gălbenușuri de ouă frecate cu zahăr, apoi se adaogă albușul bătut spumă, răsătură de pe o lămâie, puțină scorțișoară sau vanilie, puțin rom, se amestecă bine, se lasă să se rumenească și se servește." (Eugenia – 16 ianuarie 1904)



LIQUEUR DE PORTOCALE

"La o litră (franceză) de spirt, pui cojile de la 3 portocale și pui să se plămădească în timp de o lună. Topești 275 grame de zahăr într-o jumătate pahar de apă, pui la foc, lași să dea de vreo două ori în clocot, apoi scoți de la foc, amesteci plămădeala și lasă să stea 15 zile, filtrează și pune în sticle. Pune în sticlă o migdală curățată de pieliță." (O cititoare din Dorohoi – 12 iunie 1904)

PRĂJITURĂ « ALAGEA »

"Pui orez de se prăjește, pui zahăr în apă, și’l lași să se topească și după ce s-a prăjit orezul pui apa cu zahăr peste el, apoi pui fidea și o prăjești, și când e orezul mai cu seamă pui fideaua și sare; cât vrei de dulce, pui scorțișoară și o lași să fiarbă; când e gata o dai jos să se răcească, și când e să o dai la masă, mai pui puțină scorțișoară pe deasupra; dacă vrei, în loc de scorțișoară înăuntru poți pune apă de flori. Când o dai jos o acoperi." (Cleopatra – 24 aprilie 1904)

PRĂJITURI DE CARTOFI

"Se aleg cartofii cari sunt rotunji și făinoși și după ce se fierb în apă și se curăță de coji, se pun într’un vas și se amestecă cu unt proaspăt, cinci sau șase gălbenușuri de ouă, lapte sau mai de preferat smântână și puțină esență de vanilie, sau răzături de coajă de lămâie. Se bat după aceea 3 sau 4 albușuri și se amestecă cu această compoziție. Pe urmă se unge o formă și se presară cu puțin pesmet și după aceea se toarnă amestecul până la jum. formei. Se pune în cuptor cam pe o jum. de oră, se scoate forma și se pune pe o farfurie." (O cititoare din Dorohoi – 12 iunie 1904)

V-am stârnit curiozitatea (și pofta)? Dacă decideți să reînviați aceste deserturi de altădată în bucătăria voastră, mi-ar face o deosebită plăcere să aflu cum v-au ieșit! Vă aștept cu mare drag impresiile în secțiunea de comentarii sau, și mai bine, cu fotografii ale creațiilor voastre culinare trimise pe adresa blogului. Să îndulcim prezentul cu aromele fascinante ale trecutului!

Descoperiți mai multe rețete de altădată:

Citește continuarea aici... >>>>>

Vocile unei epoci apuse: O colecție de interviuri memorabile din perioada interbelică

Există în paginile revistelor vechi o prospețime care nu pălește odată cu trecerea timpului. Dincolo de cifrele istorice și de datele seci, interviurile interbelice ne oferă șansa de a „asculta” în direct vocea celor care au definit cultura, arta și spiritul de aventură al României.

Colectie de interviuri din presa interbelica, imagine IA

Vă invit astăzi la o retrospectivă a celor mai captivante întâlniri publicate pe blog, o călătorie în timp printre destine de excepție:


Citește continuarea aici... >>>>>

„S-a strâns lumea ca la urs”: Povestea ultimilor ursari din România interbelică

Motto:

Joacă bine Moș Martine,
Că-ți dau pâine cu măsline!
 
 

În vremea sărbătorilor de primăvară mai cu seamă, satele românești și maidanele mahalalelor din marile orașe erau luate cu asalt de ursarii care “jucau ursul” și care cutreierau ulițele.
 
Ursari, jocul ursului, călcat de urs

Citește continuarea aici... >>>>>

Drumul spre glorie: Destinele marilor actori români care au ales scena în locul familiei

Dacă astăzi succesul pe scenă aduce prestigiu și bucurie în familie, în urmă cu un secol, dorința unui tânăr de a deveni actor era privită ca o adevărată dramă familială. 'O seamă de părinți se socoteau în doliu' dacă urmașii lor aspirau la ceea ce era considerat atunci 'râsul lumii'.
 
 
Atât boierimea, cât și burghezia vremii, asimilau profesia de actor celei de paiață sau de 'șoitar' – măscăriciul de altădată al curților fanariote. Deși publicul îi îndrăgea, statutul social al actorilor era marcat de o stare materială precară, transformând această vocație într-un drum plin de sacrificii, departe de strălucirea de astăzi. 

„Proasta părere n'a împiedicat totuși pe atâția tineri, mai puțin tinere, din burghezia de sus și chiar din neam de boeri, să îmbrațișeze meseria, fără să le pese de apriga luptă cu nevoile vieții ce-i aștepta”.

Citește continuarea aici... >>>>>

Originea păcălelilor de 1 Aprilie: Ziua păcălelilor de-a lungul timpului

Departe de a fi un produs al epocii noastre, ziua de 1 Aprilie ascunde o istorie seculară plină de umor și viclenie. De mai multe veacuri, mii de victime naive sunt trimise în căutarea câte unei frânghii de legat vântul, a unui baston cu un singur capăt, să pescuiască o știucă fără oase, să cumpere untdelemn de surcele sau o mie de alte lucruri din de aceiași categorie. 
 

Farmecul acestor păcăleli de altădată este surprins minunat într-un număr interbelic al revistei Realitatea Ilustrată, care ne propune o incursiune în istoricul acestei sărbători a zâmbetului.
 


Citește continuarea aici... >>>>>

De 1 Aprilie: Păcăleli, farse şi caricaturi de altădată


Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. 
 

Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 


 
Citește continuarea aici... >>>>>

Amuzament interbelic: Umor de calitate din paginile 'Realității Ilustrate'

Vremurile se schimbă, moda trece, însă umorul românesc pare să aibă un elixir al tinereții fără bătrânețe. Pentru momentele în care grijile cotidiene apasă prea tare, am răsfoit pentru voi arhivele prăfuite ale celebrei reviste interbelice „Realitatea Ilustrată”.
 

Printre reportajele despre evenimentele mondene ale Bucureștiului de altădată și reclamele la „creme minune”, am găsit aceste mici bijuterii de spirit. Vă invităm la o porție de zâmbet autentic, servit cu diplomație, puțină ironie conjugală și acel farmec inconfundabil al anilor '30. Lectură plăcută!
 


Citește continuarea aici... >>>>>