Una dintre cele mai vechi și impunătoare așezări monahale din România este Mănăstirea
Tismana, o străveche ctitorie a Basarabilor ridicată în munții
Gorjului.
Situată pe valea cristalină a Tismanei, în mijlocul unor păduri
seculare de brad, stejar, fag și castani, mănăstirea reprezintă un prețios
tezaur istoric și un reper al patrimoniului național. Numele său provine de la
codrii de tisă care acopereau odinioară acești munți, dar care astăzi aproape
au dispărut.
Mănăstirea Tismana: Scurt istoric
Așezată la poalele muntelui Vulcan, la 35 km de Târgu-Jiu, Mănăstirea
Tismana este a doua ctitorie a cuviosului Nicodim, întemeietorul monahismului
românesc (după Vodița, ridicată la 1362).Vechile scrieri spun că acesta,
întors în Țara Românească în timpul lui Vlaicu Vodă:
“...a cutreierat părțile dinspre munte, „căutând locul cu căderi de apă
despre care era înștiințat în chip minunat că trebuie să cuprindă o nouă zidire
bisericească a lui”. Un ciobănel, care-și căta porcii prin păduri, îl îndreaptă
la el și Nicodim face aci altă mânăstire, a Tismanei. Legenda vorbește despre
biserica făcută de Nicodim sub Vladislav, cu care se începe pomelnicul
mănăstirii, că era din lemnul unui „tisa”.” (1)
![M[n[stirea Tismana ]n anul 1899 Fotografie de arhivă din anul 1899 cu turnurile și intrarea la Mănăstirea Tismana](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidvNs95Z0LKdVNkq_f4eIhMvxXDVraXC3OB47Djm92k9IP3fmfcC8edIth17BS9xTFslhjMXZ_TK-OY6DLvvDlDiGjeT7Q4JvM9FsmyIbBVpRMCCEQ4q6d1PAW0K66jX7_6Dd7S-qqVT9OwAy3oUKsXR-MBqY_XYX9noYsUYb_WEgcCwLL1ozYYd64aLk/w293-h400-rw/m%C4%83n%C4%83stirea-tismana-1899.png) |
| Mănăstirea Tismana la 1899 |
Biserica a fost înlocuită la 1374, cu sprijinul lui Radu Vodă, cu
una de zid:
“...așezată sub un mare șteiu de piatră, la jumătatea căruia sfântul
Nicodim și-a cioplit chilia unde a trăit, sub care se găsea o peșteră prin care
trece pârâul Gurnia, care, după ce merge pe sub mânăstire, se asvârle în apa
Tismanei, formând o frumoasă cascadă de 40 m. înălțime.” (1)
Construcția a fost terminată de Dan I, fiul lui Radu Vodă, la 1385
și desăvârșită de Mircea cel Bătrân, care "isprăveşte ce era
nesfârşit”. Radu Vodă Paisie a zidit din nou mănăstirea, în 1542,
după ce construcția inițială a fost distrusă într-un incendiu.
Un pelerinaj interbelic la
mănăstirea Tismana
În perioada interbelică, hramul Sfintei Mănăstiri Tismana (prăznuit pe 15 august, în ziua Adormirii
Maicii Domnului) constituia un prilej
de întâlnire pentru zeci de mii de pelerini veniți din județele limitrofe:
„Mii de automobile, trăsuri, căruțe și tot felul de vehicule, umplu, până
la ultimul loc, cei cinci kilometri ai văii Tismana, înșirându-se, deoparte și
de alta a drumului, în pădurile seculare ce străjuiesc apa pârâului. Anul acesta,
hramul sfintei mânăstiri Tismana a adunat laolaltă peste 30 mii credincioși,
iar serviciul divin ce s’a oficiat de către cuviosul stareț Glicherie Lovin,
încurajat de soborul preoțesc și călugăresc al mânăstirii, a fost un prilej de
neprețuită reculegere.” (2)
Vă invit acum să însoțim un grup de turiști care făceau în anul 1930
un pelerinaj la cel mai vechi așezământ monahal încă în funcțiune din Țara
Românească. Reporterul interbelic Sandu Vornea consemna experiența în
articolul “Tismana”, publicat în numărul din 18 septembrie 1930 al revistei
“Realitatea Ilustrată”: