Deserturi ușor de preparat (rețete din carnețelul străbunicii)

Vă propun câteva rețete care se adaugă la cartea de bucate care începe să se „alcătuiască” pe blog. Au fost până acum articolele: Rețete (care distrug orice diete), Rețete și rochii cochete, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907.  

 

Astăzi am selectat câteva rețete de deserturi ușoare publicate de revista “Moda Nouă Ilustrată” în câteva dintre numerele tipărite în timpul în care străbunicile noastre erau încă domnișoare (1904) - cu regretul că în acei ani rețetele nu erau însoțite de fotografii ale creațiilor culinare. Voi “asezona” rețetele, ca de obicei, cu câteva rochii și pălării la modă în același an. Iar ca să vă ajut în creațiile voastre culinare am să vă dau și câteva lămuriri în privința unităților de măsură folosite:

Dram: 3.38 g.

Oca: 1.272 kg.

Litră: 318 g.

Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor deserturi din vremea străbunicii ar trebui să fie floare la ureche, nu-i așa?

Costume elegante pentru plimbare

Citește mai mult... »

Magazinul cu vise

Citiţi prima parte AICI

Ne-am oprit într-una dintre zilele trecute în fața vitrinei cu jucării a Galeriilor Lafayette de pe Calea Victoriei. Ne-am amestecat împreună cu reporterul Ion Tik printre prichindeii care își lipeau cândva năsucurile de vitrina plină de tentații, frumos așezate în jurul unui uriaș Moș Crăciun. Dar forfota cea mare era înăuntru – la raioanele cu jucării de la etajul magazinului. 

 

Ne vom așeza acum, așa cum v-am promis, într-un colț ascuns al raionului și vom spiona împreună această lume plină de freamăt și de dorințe. O lume atât de asemănătoare totuși celei de azi. Chiar și jucăriile sunt aceleași. Aproape aceleași: trompete, săbii, puști, mașinuțe, păpuși, animăluțe... Avem astăzi în plus doar jocurile video (sunt oare cu adevărat un câștig pentru copiii noștri?). În rest aceleași vise și aceleași suspine. Doar că micuții de ieri sunt astăzi bunicii noștri de azi:

Citește mai mult... »

ZIUA CEA MARE A ROMÂNIEI

   

    FERDINAND I,

    Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

    La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniștri sub No. 2.171 din 1918,

Luând act de hotărîrea unanimă a Adunării Naționale din Alba-Iulia,

Am decretat și decretăm:

Art. I. Ținuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naționale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt și rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

Art. II. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de față.

    Dat în București, la 11 Decemvrie 1918.

FERDINAND      

   

    Președintele consiliului de miniștri                                  

    și ministru de externe

    Ion I. C. Brătianu

    Sire,

De veacuri neamul românesc tinde spre unitatea lui.

De aceea când prin răsboiul general o parte din omenire a întreprins lupta pentru libertate și drepturile națiunilor, Regatul Român a socotit de datoria lui să se alipească acestor Puteri și împreună cu ele să-și jertfească fiii pentru desrobirea fraților noștri asupriți. După mari suferințe vitejia minunată a oștirei noastre își găsește răsplata. Alături de glorioșii ei aliați, România este astăzi printre învingătorii lumei, Basarabia și Bucovina s'au unit cu patria mumă, iară peste Carpați, românii, cari împreună cu noi de atâta vreme așteptau ceasul intregirei neamului, îndată ce și-au putut spune gândul, au proclamat prin marea lor Adunare Națională întrunită la Alba-Iulia, în 18 Noemvrie /1 Decemvrie 1918, unirea lor necondiționată și de a pururea cu Regatul României.

Delegația Adunării Naționale a înfățișat Maiestății Voastre actul Unirei, pe care cerem prin decretul-lege de față Maiestății Voastre să-l întărească, spre a da o formă definitivă unității noastre naționale, acum deplin înfăptuită peste toate ținuturile locuite de români.

Unirea aceasta, în ziua când marii noștri aliați sunt învingători, isvorăște din puterea de viață a poporului român, din vitejia soldaților noștri și din voința hotărîtă a românilor de pretutindeni.

Ea se întemeiază pe ființa însăși a neamului românesc, care de aproape două mii de ani, în mijlocul tuturor vitregilor vremi, a știut să-și păstreze neatins caracterul de conștiință națională.

Ea se reazimă pe cerințele istoriei, cari îi impun desființarea tuturor granițelor nedrepte și nefirești și statornicirea Statelor după principiile naționalităților.

Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc care nu poate trăi despărțit și care numai prin unirea la olaltă a tuturor fiilor lui își poate îndeplini cu folos pentru omenire și cu strălucire pentru el misiunea civilizatoare în această parte a lumei.

Consființind prin acest decret-lege voința Adunării din Alba Iulia, Maiestatea Voastră înscrie în Istoria poporului românesc de totdeauna și de pretutindeni cel mai mare act al Istoriei noastre naționale, acel pentru care generații întregi au luptat și au murit, acel în nădejdea căruia au trăit de la Nistru și până la Tisa toți Românii despărțiți de o soartă nemiloasă și puneți, Sire, pentru vecie temelia unei Românii Mari și a unei vieți naționale pe care să se poată de aci înainte desvolta în pace și în fericire întregul neam românesc.

    Sunt cu cel mai profund respect,

        Sire,

    Al Maiestății Voastre

    Prea plecat și prea supus servitor.

    Președintele consiliului de miniștri,

    și ministru de externe,

    Ion I. C. Brătianu

    Nr. 2171          1918, Decemvrie 11.

Sărbătorirea zilei de 1 Decembrie, la Patriarhie în Bucureşti

Citește mai mult... »

Noaptea Sfântului Andrei

Noaptea care precede ziua de 30 noiembrie – “zi de pomenire a Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel dintâi chemat” – este fără îndoială una dintre cele mai importante din calendarul credințelor populare românești. Este o noapte vrăjită, în care fetele își pot visa ursitul, dar și un timp în care se crede că ies și umblă strigoii și în care lupii atacă gospodăriile.

Citește mai mult... »

De vorbă cu prințesa Martha Bibescu

Prințesa Martha Bibescu (n. 28 ianuarie 1889 – d. 28 noiembrie 1973) a fost incontestabil o femeie frumoasă, talentată și cultă – una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a secolului XX. Admirată pentru talentul literar sau bârfită pentru numeroasele sale aventuri amoroase, prințesa Martha Bibescu a fost mereu o prezență fascinantă în viața publică europeană. Frumusețea și inteligența ei sclipitoare au impresionat personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Nu o să încerc să fac o biografie a talentatei scriitoare franceze de origine română. O să redau doar un interviu acordat de Martha Bibescu în anul 1936 revistei “Ilustrațiunea Română”. Un interviu care ne dezvăluie câteva amănunte interesante din biografia și din personalitatea prințesei:

 

Martha Bibescu
acordând  interviul  reporterului "Ilustrațiunii Române

Citește mai mult... »

“Rițeptele” babei Cocoșoaica

În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că bolile “ne sunt date de spiritele cele rele”. Românii aveau convingerea că majoritatea „beteșugurilor” pot fi îndepărtate cu ajutorul farmecelor și al descântecelor. Oamenii au născocit farmece și descântece despre care credeau că ar putea să îi ajute în aproape orice situație: pentru alungarea bolilor (de brâncă, de bubă, de gălbenare, de gâlci etc.), pentru alungarea spiritelor rele (de iele, de smeoaică, de samcă etc.), pentru aducerea dragostei (de ursită, de scrisă) sau pentru invocarea ajutorului în situațiile limită (secetă, caniculă, furtună, pentru paza recoltelor sau a animalelor etc.).

 

 

“Zilele când la sate baba Anghelușa era cea mai temută au trecut. Acum descântecele, vrăjitoriile, datul cu ghiocul și făcătura de dragoste sau de boala seacă au rămas numai de atât bune ca să le scriem în cărți” - spunea pe la 1907 un redactor al revistei “Țara Noastră”. Dar, cu toate acestea, trei decenii mai târziu, reporterul Lory Panairescu-Zătreni consemna în revista “Realitatea Ilustrată”:

Citește mai mult... »

Printre românii din Valea Timocului

Într-un ținut de la sud de Dunăre situat la confluența dintre Bulgaria și Serbia, câteva sute de mii de conaționali de-ai noștri se încăpățânează să păstreze și să ducă mai departe o oază de românitate. „Unii zic că sunt 500.000, alții 300.000. Fapt important este că sunt acolo, au o cultură tradițională, vorbesc româna în dialect oltenesc sau bănățean” (acad. Eugen Simion).

Locuitori ai acestor pământuri cu mult înainte de stabilirea aici a bulgarilor și a sârbilor, românii timoceni au fost dintotdeauna victime ale politicilor de asimilare și deznaționalizare ale guvernelor de la Sofia și Belgrad:

 

“Între Dunăre și Murava, prin poiene largi, prin văi mănoase, pe câmpii grase în pășune, rămân pradă streinului și pe mai departe frați de-ai noștri. Frați în credință, în limbă, în port și obiceiuri. Dacă străbați Banatul și te cuprinzi la vorbă și cunoști bănățeanul și treci apoi în valea Timocului, rămâi uimit de identitatea spiritului românesc de aici și de dincolo. Peste unii și peste alții au trecut aceleași plăgi, timp de sute de ani. În timpul acestor secole însă alții au fost asupritorii noștri și alții ai celor de dincolo de Dunăre.” (articolul “Valea Timocului” - publicat în ziarul “Românul” - numărul din 2 iulie 1919)

Harta zonelor locuite de români între Vidin și Timoc

Citește mai mult... »