“doctori cu cultură occidentală și cu tragere de inimă pentru acest meșteșug. (...). Dar oricâți doctori erau, tot nu erau destui ca sa poată împlini toate cerințele și pentru că meșteșugul doctoricesc renta și renta bine celor care-l practicau conștiincios a tentat, cum tentează și astăzi pe mulți, să practice un meșteșug în care, pentru a reuși, nu-i nevoie totdeauna de diplome și multă învățătură.”
Vă invit la o incursiune în lumea României interbelice, o perioadă a contrastelor fascinante în care eleganța se împletea cu lupta pentru supraviețuire și lumea mistică cu pragmatismul dur al străzii. Această retrospectivă reunește perspective unice asupra societății de atunci, oferind o imagine de ansamblu asupra unei lumi dispărute, dar care continuă să ne captiveze prin poveștile sale.
Iată o selecție de articole care readuc la viață luminile și umbrele acelei epoci:
 |
| Nuntă în secolul al XIX-lea |
“Când apărea pe Calea Victoriei, "aristocrații" de la Capșa, "burghezii" de la Oteteleșanu și "boemii" de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică "Mița Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.” (din volumul "Vremuri vechi bucureștene" semnat de Alexandru Predescu).
