Drumul spre glorie: Destinele marilor actori români care au ales scena în locul familiei

Dacă astăzi succesul pe scenă aduce prestigiu și bucurie în familie, în urmă cu un secol, dorința unui tânăr de a deveni actor era privită ca o adevărată dramă familială. 'O seamă de părinți se socoteau în doliu' dacă urmașii lor aspirau la ceea ce era considerat atunci 'râsul lumii'.

 

 

Atât boierimea, cât și burghezia vremii, asimilau profesia de actor celei de paiață sau de 'șoitar' – măscăriciul de altădată al curților fanariote. Deși publicul îi îndrăgea, statutul social al actorilor era marcat de o stare materială precară, transformând această vocație într-un drum plin de sacrificii, departe de strălucirea de astăzi. 

„Proasta părere n'a împiedicat totuși pe atâția tineri, mai puțin tinere, din burghezia de sus și chiar din neam de boeri, să îmbrațișeze meseria, fără să le pese de apriga luptă cu nevoile vieții ce-i aștepta”.

Citește continuarea aici... >>>>>

Originea păcălelilor de 1 Aprilie: Ziua păcălelilor de-a lungul timpului

Departe de a fi un produs al epocii noastre, ziua de 1 Aprilie ascunde o istorie seculară plină de umor și viclenie. De mai multe veacuri, mii de victime naive sunt trimise în căutarea câte unei frânghii de legat vântul, a unui baston cu un singur capăt, să pescuiască o știucă fără oase, să cumpere untdelemn de surcele sau o mie de alte lucruri din de aceiași categorie. 

 

Farmecul acestor păcăleli de altădată este surprins minunat într-un număr interbelic al revistei Realitatea Ilustrată, care ne propune o incursiune în istoricul acestei sărbători a zâmbetului.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

De 1 Aprilie: Păcăleli, farse şi caricaturi de altădată

Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. 

 

Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 

---

---

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Amuzament interbelic: Umor de calitate din paginile 'Realității Ilustrate'

Vremurile se schimbă, moda trece, însă umorul românesc pare să aibă un elixir al tinereții fără bătrânețe. Pentru momentele în care grijile cotidiene apasă prea tare, am răsfoit pentru voi arhivele prăfuite ale celebrei reviste interbelice „Realitatea Ilustrată”.

 

Printre reportajele despre evenimentele mondene ale Bucureștiului de altădată și reclamele la „creme minune”, am găsit aceste mici bijuterii de spirit. Vă invităm la o porție de zâmbet autentic, servit cu diplomație, puțină ironie conjugală și acel farmec inconfundabil al anilor '30. Lectură plăcută!

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Herculane în 1933: „Cea mai high-life dintre stațiunile noastre”

Izvoarele tămăduitoare din Herculane au fost descoperite de legionarii împăratului Traian – cei care le-au numit “Băile sfinte ale lui Hercule” (“Ad aquas Herculi sacras”). Devastate în timpul năvălirilor barbare, băile din Herculane au fost refăcute și modernizate - începând din anul 1734 - de guvernele austriece, maghiare și apoi de cele românești.

 

Localitatea, beneficiară a unui climat temperat și bogată în ape minerale tămăduitoare, a reprezentat până acum câteva decenii una dintre cele mai importante stațiuni turistice balneare din Europa.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Serviciul poștal de altădată: Povești cu surugii

Motto:

Surugiu vrednic! Eu tot călare

Ziua și noaptea am traiul meu,

Alung necazul din fuga mare

Când mă ajunge necazul greu.

Surugiu ager, alerg pământul

Din puha lungă mereu pocnind,

Dămol sau iute, iute ca vântul

Eu merg călare, tot chiuind.

(Vasile Alecsandri)

 

Surugiul român, așa cum era descris într-un un articol publicat de revista “l'Illustration”, citat de D. Caselli în anul 1936: 

“De multe ori, surugiul îmbrăcat prost, călărește fără scări și fără șa, pe cai legați cu sfori și cârpe vechi. Trece prin locuri pustii și prin munți, pe drumuri adeseori neumblate, cu opriri unde – mai puțin fericit decât caii săi – stă nemâncat și neadăpostit. Și totuși, nenorocitul, călătorește și ajunge la ținta lui. Își dă bine seama că duce, de veacuri, cărțile și poruncile domnești cu pecetea Domniei, pe care cârmuitorii județelor, când le vedeau, le sărutau și cu mare smerenie le citeau. De întârzierea sa atârna deseori viața Domnitorului său. De aceea sosea. Și sosea proaspăt și vesel, cum a plecat. Și îl mulțumea cea mai mică simbrie.”  (1)

Surugii

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Căsătoria în 1909? Diferența ideală de vârstă în viziunea cititorilor de acum un secol

Noi, cei de azi, suntem convinși că sondajele de opinie sunt un apanaj al lumii moderne. 

 

 

Totuși, la începutul secolului al XX-lea, deși nu existau institute specializate, revista „Moda nouă ilustrată” simțea pulsul societății lansând întrebări directe cititorilor săi. 

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>