Din Bucureștii care s-au dus: Bătrânele străzi Colței, Bărăției și Bazaca

Bătrâna Stradă a Colței a fost una din cele mai importante artere comerciale ale vechiului București. În vremurile ei de glorie, micuța stradă croită în prelungirea luxosului Bulevard al Colței, traversa Piața Universității și se termina în Piața Sf. Gheorghe. 

 

Necesitatea modernizării orașului a făcut ca și acest vechi colț de București să fie azi șters de pe harta capitalei: 

Citește continuarea aici... >>>>>

Arc peste timpuri: România de azi în oglinda celei de ieri

Motto: 

 

“Boala  de  care  suferă  societatea

 românească  e lipsa de caractere”

(Nicolae Iorga)

Ce îi lipsește României de azi pentru a progresa cu adevărat? De ce o țară atât de bogată în resurse rămâne, paradoxal, una dintre cele mai sărace din Europa? Nu este o dilemă nouă, ci un ecou al vechiului vers: „Săracă țară bogată!”.

 

La aceste întrebări au căutat răspunsuri bunicii noștri, iar noi, cei de azi, încă le mai bâjbâim. Am descoperit recent un articol din „Realitatea Ilustrată”, publicat pe 9 decembrie 1936. Analiza de atunci pare scrisă azi. Te invit să descoperim împreună: Ce îi trebuie, de fapt, României pentru a fi bogată?

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

La munte, la mare sau două halbe la terasă? Dilemele estivale ale anului 1929

Dacă nu te-ai decis încă unde să mergi în vacanță, sunt sigur că o să te ajute sugestiile în versuri ale „Duduiei grădinărița”, publicate de revista „Realitatea Ilustrată” în numărul din 17 august 1929. Sunt o dovadă în plus - dacă mai era nevoie - că imaginația noastră în materie de vacanțe e limitată. Așa a fost în anul 1929 și așa e și astăzi. 

 

 

Să alegem așadar între mare și munte, între o vacanță la țară sau o escapadă pe terasa cu mititei și bere:

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Cortină peste timp: O retrospectivă a marilor figuri ale scenei și ecranului

De-a lungul anilor, De Ieri De Azi a fost un spațiu dedicat recuperării memoriei culturale, un loc unde am încercat să readuc în lumina reflectoarelor destine uitate sau doar estompate de trecerea timpului. Pentru că arhiva s-a îmbogățit considerabil, am decis să centralizez aici, într-o singură pagină, poveștile actorilor care au scris istoria teatrului și a filmului.

 

Vă invit să redescoperiți aceste figuri legendare:

Citește continuarea aici... >>>>>

Telegraphul și „Știrile de la ora 5”: Evenimente senzaționale din 1886

Știrile de tip tabloid sunt pretutindeni: pe ecranele televizoarelor sau în  fluxurile noastre de știri online, acestea domină peisajul mediatic. De ce avem acest apetit aproape insațiabil pentru senzațional? Dincolo de plăcerea vinovată a bârfei, ne atrag relatările care ating instinctul nostru de conservare. 

 

 

Acest fenomen nu est eînsă o găselniță a epocii noastre. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primelor ziare de mare tiraj, cititorii s-au lăsat fascinați – recunoscând sau nu – de subiecte precum crimele, tâlhăriile sau tragediile. Vrem sau nu, aceste „știri negre” ne captează atenția. Dacă aveți dubii, haideți să aruncăm o privire peste câteva cronici culese din gazetele românești ale anului 1886.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Zorii filmului românesc: De la primele proiecții la primele studiouri

Spectacole dedicate proiecțiilor de film au fost organizate în România începând din anul 1896, primul eveniment de acest fel fiind cel care a avut loc în saloanele din redacția revistei "L'Independence Roumaine" din București, în 27 mai 1896. 

 

 

S-au proiectat atunci, cu mult succes la public, diverse „vederi, fotografii vii și fotografii animate”: 

Citește continuarea aici... >>>>>

Povești din București: Terasa și grădina Oteteleșanu

Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lui Iancu Oteteleșanu. 

 

Terasa Oteteleșanu

 

Proprietarul de la mijlocul secolului al XIX–lea al acestor locuri, Conu’ Iancu Oteteleșanu, era celebru în societatea bucureșteană a epocii atât datorită marii lui averii cât și datorită unei povești de dragoste pe care a trăit-o: deși căsătorit de mai bine de trei decenii cu Coana Safta Oteteleșanu, Iancu Oteteleșanu s-a îndrăgostit de mult mai tânăra d-șoară Elena Filipescu. Ca urmare, a divorțat de prima lui soție și s-a recăsătorit în anul 1861 cu “juna cea frumoasă”. Până aici nimic senzațional. Atât doar că îngăduitoarea coană Safta Oteteleșanu nu și-a părăsit fostul soț după divorț. Iar acesta a trăit fericit, împreună cu fosta dar și alături de cea de a doua soție, până la moartea lui din anul 1876.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>