... DE IERI ȘI DE AZI

Vocile unei epoci apuse: O colecție de interviuri memorabile din perioada interbelică

Există în paginile revistelor vechi o prospețime care nu pălește odată cu trecerea timpului. Dincolo de cifrele istorice și de datele seci, interviurile interbelice ne oferă șansa de a „asculta” în direct vocea celor care au definit cultura, arta și spiritul de aventură al României.

Colectie de interviuri din presa interbelica, imagine IA

Vă invit astăzi la o retrospectivă a celor mai captivante întâlniri publicate pe blog, o călătorie în timp printre destine de excepție:


Citește continuarea aici... >>>>>

„S-a strâns lumea ca la urs”: Povestea ultimilor ursari din România interbelică

Motto:

Joacă bine Moș Martine,
Că-ți dau pâine cu măsline!
 
 

În vremea sărbătorilor de primăvară mai cu seamă, satele românești și maidanele mahalalelor din marile orașe erau luate cu asalt de ursarii care “jucau ursul” și care cutreierau ulițele.
 
Ursari, jocul ursului, călcat de urs

Citește continuarea aici... >>>>>

Drumul spre glorie: Destinele marilor actori români care au ales scena în locul familiei

Dacă astăzi succesul pe scenă aduce prestigiu și bucurie în familie, în urmă cu un secol, dorința unui tânăr de a deveni actor era privită ca o adevărată dramă familială. 'O seamă de părinți se socoteau în doliu' dacă urmașii lor aspirau la ceea ce era considerat atunci 'râsul lumii'.
 
 
Atât boierimea, cât și burghezia vremii, asimilau profesia de actor celei de paiață sau de 'șoitar' – măscăriciul de altădată al curților fanariote. Deși publicul îi îndrăgea, statutul social al actorilor era marcat de o stare materială precară, transformând această vocație într-un drum plin de sacrificii, departe de strălucirea de astăzi. 

„Proasta părere n'a împiedicat totuși pe atâția tineri, mai puțin tinere, din burghezia de sus și chiar din neam de boeri, să îmbrațișeze meseria, fără să le pese de apriga luptă cu nevoile vieții ce-i aștepta”.

Citește continuarea aici... >>>>>

Originea păcălelilor de 1 Aprilie: Ziua păcălelilor de-a lungul timpului

Departe de a fi un produs al epocii noastre, ziua de 1 Aprilie ascunde o istorie seculară plină de umor și viclenie. De mai multe veacuri, mii de victime naive sunt trimise în căutarea câte unei frânghii de legat vântul, a unui baston cu un singur capăt, să pescuiască o știucă fără oase, să cumpere untdelemn de surcele sau o mie de alte lucruri din de aceiași categorie. 
 

Farmecul acestor păcăleli de altădată este surprins minunat într-un număr interbelic al revistei Realitatea Ilustrată, care ne propune o incursiune în istoricul acestei sărbători a zâmbetului.
 


Citește continuarea aici... >>>>>

De 1 Aprilie: Păcăleli, farse şi caricaturi de altădată


Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. 
 

Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 


 
Citește continuarea aici... >>>>>

Amuzament interbelic: Umor de calitate din paginile 'Realității Ilustrate'

Vremurile se schimbă, moda trece, însă umorul românesc pare să aibă un elixir al tinereții fără bătrânețe. Pentru momentele în care grijile cotidiene apasă prea tare, am răsfoit pentru voi arhivele prăfuite ale celebrei reviste interbelice „Realitatea Ilustrată”.
 

Printre reportajele despre evenimentele mondene ale Bucureștiului de altădată și reclamele la „creme minune”, am găsit aceste mici bijuterii de spirit. Vă invităm la o porție de zâmbet autentic, servit cu diplomație, puțină ironie conjugală și acel farmec inconfundabil al anilor '30. Lectură plăcută!
 


Citește continuarea aici... >>>>>

Herculane în 1933: „Cea mai high-life dintre stațiunile noastre”

Izvoarele tămăduitoare din Herculane au fost descoperite de legionarii împăratului Traian – cei care le-au numit “Băile sfinte ale lui Hercule” (“Ad aquas Herculi sacras”). Devastate în timpul năvălirilor barbare, băile din Herculane au fost refăcute și modernizate - începând din anul 1734 - de guvernele austriece, maghiare și apoi de cele românești.

 
Localitatea, beneficiară a unui climat temperat și bogată în ape minerale tămăduitoare, a reprezentat până acum câteva decenii una dintre cele mai importante stațiuni turistice balneare din Europa.
 


Citește continuarea aici... >>>>>