Meșteșugari și meserii uitate din Bucureștiul interbelic

O notă caracteristică a străzilor bucureștene din perioada anilor ‘30 o reprezentau comerțul ambulant în anii 30 și micii meseriași zilieri din capitală. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos și până în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai “olteni” îmbrăcați cu cămăși lungi și albe, “moți” cu tot felul de obiecte și de farfurii din tinichea, “bulgari” și “turci” care îți ofereau bragă, înghețată sau alviță. 

Meșteșugari de altădată: coșari, cizmar, tinichigiu

Mai erau “evreii” cu joben negru și cu pantofi de lac, cumpărători de haine vechi și “țiganii” care te îmbiau la tot pasul cu “porumbelul fierbinte” sau cu “floricele de porumb”. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului…

Continuarea

Confesiunile unui lustragiu pitic

Povestea unui lustragiu interbelic

Cândva o prezență cotidiană pe străzile Bucureștiului, lustragiii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - își așteptau mușteriii în mai toate intersecțiile importante, înarmați cu scaune pentru clienți și cu nelipsita lădiță în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii și cârpe. 

 

Lustragiul pitic din Piața Brătianu
care aplica "măsuri antiseptice" după fiecare client

  

Unul dintre acești anonimi ai străzii era Vasile – un micuț în vârstă de numai 6 ani – un copil care imediat după răsăritul soarelui își lua lădița și cutia de conserve care-i servea drept scaun și pornea grăbit spre centrul Capitalei. Povestea acestuia (publicată în numărul din 22 septembrie 1937 al revistei “Realitatea Ilustrată”) o puteți citi aici: Povestea ilustrată a unui lustragiu interbelic

 

Continuarea

Arhiducele Franz Ferdinand: O poveste de dragoste la Sinaia

Nu v-am mai răsfățat de multă vreme cu o poveste de dragoste. Poate că a venit momentul ideal:

În anul 1909, arhiducele Franz (Francisc) Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice, a efectuat o vizită oficială la Sinaia, la invitația familiei regale a României. Înaltul oaspete a fost profund impresionat de frumusețea peisajului și de rigoarea impusă curții regale de către Regele Carol I. Totuși, nu a rămas insensibil nici la farmecul și inteligența unei tinere ardelence: Melania Ionescu.

Continuarea

Lilly Carandino: Destinul tragic al actriței „cu prospețime de izvor”

Lilly Carandino s-a născut la Brăila în 28 februarie 1909. A absolvit în anul 1928 cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București (unde a studiat în clasa maestrului Nicolae Soreanu).

A debutat pe scena Teatrului Național din București imediat după absolvirea conservatorului, în anul 1928, în piesa Lorenzaccio de Alfred de Musset.

Continuarea

Povestea concursului MISS ROMÂNIA 1929: Interviuri (3)

Citiți AICI interviurile cu Miss Oltenia, Miss Muntenia și Miss Moldova

În articolul anterior ați citit primele interviuri acordate revistei "Realitatea Ilustrată" de trei dintre frumoasele și cultivatele domnișoare, câștigătoare în anul 1929 ale titlurilor de Miss Oltenia, Miss Moldova și Miss Muntenia. Trei personalități care proveneau din clase sociale diferite și care aveau imagini diferite despre locul pe care femeile credeau că ar trebui să îl ocupe în societate.

 

 

În acest articol puteți să citiți alte patru interviuri. Le transcriu aici nu doar pentru că „interview-atele” de ieri au fost desemnate Miss Basarabia, Miss Transilvania, Miss Maramureș sau Miss București, nici pentru a le compara cu vedetele media din zilele de azi, ci pentru că sunt... interesante:

Continuarea

Chirurgia estetică în anii '30: Cât trebuie să suferi ca să fii frumoasă?

Nu știu de ce, dar eram convins că avalanșa de știri despre modelarea sânilor, cosmetizarea feței sau a șoldurilor cu ajutorul bisturiului este un apanaj al vremurilor de azi. Probabil că „pauza forțată” luată în perioada comunistă de acest domeniu medical în România m-a făcut să cred asta.

Am fost însă surprins să găsesc articole din presa interbelică având în prim-plan acest subiect. Unul dintre articolele de ieri este cel publicat în revista „Ilustrațiunea Română” cu un titlu ușor horror, dar sugestiv: „Sculptură în carne omenească”:

Continuarea

Florăresele de altădată: Povești din Bucureștiul interbelic

O notă caracteristică și plină de culoare pe străzile bucureștene din perioada anilor ‘30 o reprezenta, fără îndoială, comerțul ambulant. Pe oriunde te purtau pașii, din centrul cosmopolit și luxos până în cele mai îndepărtate mahalale ale Capitalei, întâlneai “olteni” înveșmântați în cămăși lungi și albe purtându-și cobilițele, “moți” meșteșugari cu obiecte casnice și farfurii din tinichea, sau “bulgari” și “turci” primitori care te îmbiau să te răcorești cu o bragă, o înghețată ori să te indulcești cu alviță. Din peisaj nu lipseau nici “evreii” eleganți, cu joben negru și pantofi de lac, căutători de haine vechi, ori diferiți “ambulanți” gata să te ademenească la tot pasul cu aromatum “porumbel fierbinte” sau cu crocantele “floricele de porumb”. Dar ce nu găseai pe arterele pline de viață ale Bucureștiului interbelic...

Florăreasă (Ilustrațiunea Română - 19 aprilie 1939)
Regina Maria cumpărând flori (1934)

Această imagine pestriță și pitorească a Capitalei nu ar fi însă completă dacă nu am include în cadru și iconicele florărese de altădată, prezențe nelipsite care dădeau farmec și parfum bulevardelor centrale. 

Continuarea