Actriţa Alice Cocea - o femeie fatală

Alice Cocea a fost una dintre cele mai cunoscute actrițe românce de teatru și film din perioada interbelică. A fost de asemenea și una dintre cele mai frivole femei ale epocii ei. În puține cazuri epitetul de femeie fatală se potrivește atât de bine ca și în cazul ei: cel puțin trei bărbați s-au sinucis pentru că nu au reuși să își asigure dragostea și fidelitatea frumoasei actrițe. Dar să nu anticipăm:

Alice Cocea

   

Citește mai mult... »

Un copil-rege la Mamaia în vara anului 1928

Vă propun azi un articol despre vacanța petrecută de un copil, la mare, în vara anului 1928. Nu este vorba însă de un copil oarecare: subiectul principal al articolului este M.S. Regele Mihai al României. În vacanța petrecută la Mamaia, Regele Mihai îl avea partener de joacă pe Prințul Filip al Greciei, mai cunoscut ca Prințul Filip, Duce de Edinburgh, soțul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. 

 

M.S. Regele Mihai împreună cu Prințul Filip al Greciei 

(Prințul Filip, Duce de Edinburgh, soțul Reginei Elisabeta a II-a) 

pe plaja din Mamaia

 

În anul 1928, micul rege avea aproape 7 ani și fusese proclamat rege deja de un an - în 20 iulie 1927 - după moartea bunicului său M.S. Regele Ferdinand. Era un copil despărțit de tatăl său, viitorul rege Carol al II-lea, care renunțase la tron și care fusese exilat încă din anul 1925. De altfel, cu doar câteva zile înainte de vacanța la mare, în 21 iulie 1928, la cererea principesei Elena, Curtea de Apel București pronunțase divorțul dintre Elena și Carol, divorț motivat de părăsirea domiciliului conjugal de către Carol al II-lea. În anul 1928, Regele Mihai fiind minor, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență formată din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan.

Citește mai mult... »

Elena Zamora: o viață în slujba cântecului

“Rar o actriță de operetă care să fi cunoscut la noi o popularitate mai mare ca Elena Zamora. Întruchiparea grației și a gingășiei, Elena Zamora a cucerit ani de-a rândul țara de la un capăt la celălalt – glorie care o mai acoperă și azi: numele ei pe afiș este chezășia unui spectacol de succes.” Astfel o caracteriza pe marea actriță F. O. Fosian în monografia “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”, volum publicat în perioada interbelică.  

 

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora - s-a născut la Ploiești în anul 1897. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”. Parteneri de scenă Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. Marele actor de operetă și de revistă N. Niculescu-Buzău își amintea în volumul memorialistic “Suveniruri teatrale” despre debutul Elenei Zamora:

Volumul de amintiri “Am slujit cântecul” - 1964 (stânga)
Elena Zamora - 1937 (dreapta)

Citește mai mult... »

“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)

Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut moda. Capricioasă și mereu în schimbare.

Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. 

 

 

La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecătoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămăsese capitala mondială a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate  și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind telefonul mobil.

 

Rochii potrivite pentru un garden party interbelic

Pentru că suntem în perioada vacanțelor o să încerc să arunc o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând, ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri – alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”. 

 

Vom afla așadar, ce trebuia să însoțească în mod “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929. O vom face citind articolele publicate la rubrica “Cronica modei” publicate de-a lungul verii anului 1929 în săptămânalul “Ilustrațiunea Română”. Pentru a putea să comparăm ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga imagini cu produse “similare” pe care le putem găsi “în zilele noastre” pe diverse site-uri dedicate iubitoarelor de cumpărături:

  

Citește mai mult... »

Vasile Alecsandri și Elena Negri (o poveste de dragoste)

Vasile Alecsandri s-a născut în 21 iulie 1821 într-o familie boierească din Moldova. Primele studii le-a făcut în casa părintească îndrumat de călugărul maramureșean Gherman Vida. A urmat apoi cursurile pensionului francez al lui Cuşnim. Între anii 1834 și 1839  și-a continuat  studiile la Paris. În perioada pariziană, după câteva încercări nereușite de a  face carieră în domeniul medicinei, în cel juridic sau în inginerie, Vasile Alecsandri s-a dedicat literaturii. A revenit în țară în anul 1840, după o lungă călătorie făcută în Italia.  

 

Vasile Alecsandri și Elena Negri

 

Citește mai mult... »

Povestea primelor românce aviator-militar

Cu ocazia manevrelor regale de la Galați din toamna anului 1938 au fost concentrate pentru întâia oară femei aviator în aviația militară română. Revista “Ilustrațiunea Română” – în numărul din 25 ianuarie 1939 – consemna evenimentul:

 

De la stânga la dreapta:
Nadia Russo, Marina Stirbey și Irina Burnaia

 

Primele femei aviator din armata română

 

“Pentru prima oară, la manevrele regale din toamna trecută, cinci femei aviatoare au fost concentrate, încredințându-li-se diverse misiuni, pe care le-au dus la capăt cu un deosebit succes. Conform noii legi, pentru mobilizarea femeilor în caz de război, d-nele Marina Știrbey, Irina Burnaia, Marioara Drăgescu, Virginia Duțescu și Nadia Russo au fost concentrate, odată cu camarazii lor, bărbați.”

 

După ce a zburat în timpul acestor manevre militare cu un avion de transport, echipat sanitar, prințesa Marina Știrbey – cea care în anul 1935 zburase singură la bord pe ruta București – Stockholm, devenind astfel primul român ce a survolat în condiții de ceață deasă Marea Baltică - a avut inițiativa de a fi creată o escadrilă sanitară militară, încadrată în exclusivitate cu personal navigant feminin. Memoriul înaintat de ea a fost aprobat de Subsecretariatul de Stat al Aerului din România și, în 25 iunie 1940, a luat ființă celebra “Escadrila Albă” (numită astfel pentru că avioanele escadrilei au fost inițial vopsite în alb, având însemnele “Crucii Roșii”) care a avut ca prime titulare pe aviatoarele Marioara Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas.

 

Să continuăm însă cu relatarea de la manevrele regale din anul 1938, publicată de revista “Ilustrațiunea Română”:

Citește mai mult... »

Evenimentele zilei (în România interbelică)

Principala caracteristică a societății românești din perioada interbelică era aceea că oscila mereu între tradiționalism și modernitate. România interbelică era o lume a contrastelor: satul românesc rămăsese în cea mai mare parte un mediu conservator, tradițional, în timp ce marile orașe tindeau din ce în ce mai mult spre modernitate. Voi încerca să surprind câte ceva din cotidianul acelei lumi – atât din zona normalității cât și din cea a mondenului și a senzaționalului - cu ajutorul unui colaj de articole culese din câteva numere ale unor reviste interbelice care apăreau în anul 1938, cu un an înainte de declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial: 

 

Citește mai mult... »