Sprâncenele femeilor frumoase: Îngrijirea sprâncenelor de-a lungul timpurilor

Motto:

De n’ar fi ochi și sprâncene,

N’ar mai fi păcate grele.

Dar ochi și sprâncene sunt,

Și păcate pe pământ.

Ochii și sprâncenele,

Alea fac păcatele!

 

Datorită faptului că definesc trăsăturile feței, expresia și armonia întregii fizionomii, machiajul sprâncenelor a ocupat mereu un loc important în preocuparea femeilor pentru atingerea standardelor de frumusețe. 

 

 

Vă propun azi câteva episoade care ilustrează modul în care moda vremurilor a influențat forma și machiajul sprâncenelor:

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Impozite care ne sugrumă: O scurtă istorie a birurilor năstrușnice din România

Ezit și acum dacă să public sau nu acest articol despre impozitele ciudate instituite de-a lungul timpului. Cine știe? Poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl parcurge și... prinde idei, mai ales că și astăzi „foamea” bugetului pare de nepotolit.

Totuși, îmi asum riscul! Hai să vedem împreună ce „năzbâtii fiscale” inventau strămoșii noștri (și vecinii lor) pentru a umple vistieria statului. Iată doar câteva dintre cele mai bizare:

Citește continuarea aici... >>>>>

Hârzobul și chivotul: Primele spectacole de păpuși din Țările Române

Una dintre primele forme de teatru practicate în Țările Române a fost teatrul de păpuși. 

 

 

Artiștii ambulanți din secolele trecute străbăteau bâlciurile organizate la marginea târgurilor și dădeau “reprezentații de teatru” cu ajutorul unor personaje-păpuși care “jucau” într-o lădiță – numită “chivot” în Muntenia și “hârzob” în Moldova - care se prefăcea în “scenă”:  

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Curiozități din lumea teatrului de altădată

Obiceiurile existente într-o societate la un moment dat pot să devină în timp curiozități pentru generațiile următoare. Lumea teatrului românesc nu a fost nici ea scutită de asemenea moravuri pe care astăzi le-am putea considera ca fiind ciudate.

 

Cu ajutorul omului de teatru Ioan Massoff și a articolului “Curiozități din lumea teatrului” — publicat în numărul din 15 august 1939 al revistei “Realitatea Ilustrată” — vom descoperi câteva dintre aceste obiceiuri și întâmplări amuzante:

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Istoria Mărțișorului: De la firfirica găurită la bijuteriile de lux de pe Calea Victoriei

Mărțișorul – un micuț obiect prins în piept cu un șnur alb-roșu – este simbolul universal al primăverii, al renașterii naturii și al speranței, dăruit celor dragi pentru a le aduce noroc.

“Mărțișorul e un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și mai rar nevestele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire” – George Coșbuc.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Pârdalnica de dragoste: Cum iubeau românii pe la 1870

O! săracii Români tari,
Zice lumea că-s tâlhari;
Nu-s tâlhari de boi, de cai,
Ci-s tâlhari de fete mari!

Pe la 1870, într-o epocă în care „ai noștri tineri” își desăvârșeau încă studiile la Paris, un tânăr român care știa „a vorbi franțuzește, a scrie franțuzește și a iubi tot franțuzește” se întorcea în România. Aici el și-a redescoperit, cu surprindere, neamul:

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Din lumea circului de altădată: Povestea circului Sidoli

În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din România și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul “circ de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

Celebri clowni Fratellini (stânga)
Un câine dresat care "mânuiește" un bici cu botul (dreapta)

În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>