Vă invit astăzi la o incursiune în istoria urbană a Capitalei, pornind de la paginile publicate în revista «Ilustrațiunea Română», numărul din 18 octombrie 1933. În articolul intitulat «Bucureștii odată și acum», semnat de dr. N. I. Angelescu, autorul ne poartă prin două puncte esențiale ale Bucureștiului de altădată, locuri care au suferit transformări radicale în fața trecerii timpului.
|
| Vechiul local al Camerei de Comert de pe str. Doamnei |
Vă invit să explorăm împreună, pe de o parte, strada Doamnei, unde a dăinuit cândva imobilul ce găzduia vechea Cameră de Comerț, și, pe de altă parte, strada Stavropoleos, unde un întreg șir de prăvălii, împreună cu o cafenea și un restaurant faimos, au dispărut pentru a face loc, în 1913, impunătorului palat al Băncii de Credit de astăzi. Să redescoperim, așadar, aceste repere pierdute și farmecul unei lumi boierești care, deși s-a schimbat, continuă să pulseze în amintirile orașului.
Strada Doamnei: Memoria unui „colț istoric”
În centrul febrei economice de altădată, strada Doamnei nu era doar un nod comercial, ci și un spațiu încărcat de istorie personală și instituțională. Dr. N. I. Angelescu descrie cu nostalgie cum acest imobil, martor al începuturilor legislației noastre economice, a fost nu doar sediul unor instituții fundamentale, ci și o veritabilă vatră a elitei intelectuale românești. Iată cum zugrăvește autorul acest spațiu privilegiat:
„Vechiul imobil din str. Doamnei, în care a funcționat mulți ani vechea Cameră de Comerț și Industrie — poate în cea mai interesantă perioadă de activitate, atunci când s-au zămislit începuturile legislației noastre economice — era proprietatea Mariei Ion Cantacuzino. Maria Ion Cantacuzino era fiica generalului Nicolae Mavros, fost inspector general al „carantinelor” sub Kisseleff, cel care scăpase țara de ciumă, fondatorul muzeului de antichități, căruia, dealtfel, i-a și donat frumoasele sale colecțiuni. Imobilul fusese cumpărat în 1896 și a adăpostit până în 1911 nu numai Camera, ci și Bursa Capitalei, precum și prima Cameră de meserii, înființată pe baza legii Missir.
În această casă s-a născut și a copilărit savantul nostru profesorul dr. Ion Cantacuzino, directorul Institutului de seruri și vaccinuri, care este fiul decedatei Maria Ion Cantacuzino, al cărei soț, Ion Cantacuzino, fusese efor al Spitalelor Civile și ministru de finanțe în cabinetul Ion Ghica.
Cine își reamintește de aspectul acestui „colț istoric” al Capitalei, în care modestul imobil de boierească factură era străjuit de peste trei mii de metri curte, știe ca și mine că purta ceva din pitorescul construcțiilor de altădată, ce-i drept de arhaică concepție, dar destul de frumoase, de confortabile și impunătoare pentru vremea aceea. Aveam și noi casele noastre «boierești», cu aer, lumină, verdeață, cum nu se mai văd acum; mai puțin înflorite de excesul «stilurilor», care se suprapuneau sau se certau, și mai puțin patinate de secolele care s-au scurs, dar destul de simpatice, îndeajuns de evocatoare de atâtea amintiri care ne sunt scumpe, pentru însemnătatea sau farmecul lor de legendă sau istorie.”
Strada Stavropoleos: „Târgul liber” de la cafeneaua Brenner
Dacă strada Doamnei păstra aura reședințelor boierești, strada Stavropoleos era, în esență, inima pulsantă a negustoriei și a tranzacțiilor informale. Dr. N. I. Angelescu ne oferă o perspectivă fascinantă asupra acestui punct comercial dispărut, unde viața economică a Bucureștiului se desfășura liber, în jurul unei cești de cafea.
|
| Stânga: Palatul Băncii Marmorosch Blanc (arhitect Petre Antonescu), ridicat pe locul vechii Camere de Comerț. Dreapta: Palatul Băncii de Credit Român (arhitecți F. de Gotthilf și O. Mangsch), construit pe locul prăvălioarelor din strada Stavropoleos. |
Iată relatarea autorului despre acest loc vibrant:
„Locul din Stavropoleos este deopotrivă de interesant, pentru că, fiind în centrul Capitalei, nu s-a mai păstrat nici urmă care să aducă aminte că a existat acolo cândva un „șir de prăvălii” în care un industriaș instalase o fabrică de plicuri, un negustor priceput un depozit de hârtie, iar un restaurator cafeneaua și restaurantul «Brenner».
Despre fabrica și depozitul din Stavropoleos, adăpostite în minusculele prăvălioare, nu s-ar putea povesti mare lucru. Ele au dispărut fără a fi lăsat altă amintire decât aceea că, împreună cu alte prăvălii din preajma Lipscanilor, formau «centrul comercial».
Mai vestit era însă restaurantul Brenner, căruia un oarecare Anton Falieres îi asigurase o adevărată celebritate. Alături, cafeneaua cu același nume, unde se întâlneau, în fiecare dimineață, mai toți oamenii de afaceri ai timpului, în special oamenii de bursă, comisionarii, remizierii etc. Pentru începuturile Bursei noastre, acest «târg liber», care se făcea în fața ceștilor cu cafea turcească, reprezintă desigur o amintire care poate mărturisi, oricând, existența unor asemenea tranzacții extrabursiere destul de interesante și pline de surprize.
Prăvălioarele, cu restaurant și cafenea cu tot, au dispărut în 1913. În locul lor s-a ridicat, impunător, palatul Băncii de Credit de astăzi, ca multe altele, o podoabă arhitectonică a Bucureștilor de azi.”
Bucureștii de ieri, o lecție de istorie vie
Articolul dr. N. I. Angelescu ne reamintește că Bucureștii sunt un palimpsest: sub strălucirea arhitecturii de azi se ascund straturi întregi de istorie boierească și comercială. Fiecare colț de stradă, fiecare fațadă dispărută și fiecare cafenea devenită amintire poartă cu sine pulsul unei epoci care a definit identitatea Capitalei. Pentru a continua această incursiune în spiritul locurilor care au modelat chipul orașului, vă invităm să descoperiți și alte reportaje despre istoriile și poveștile Bucureștiului de altădată:
