Citește prima parte aici: Principesa Ileana – o poveste de dragoste
Anunțul logodnei Domniței Ileana cu contele Alexandru „Lexel“ de Hochberg – „șarmantul conte cu alură de star de cinema” – a fost intens dezbătut în societatea românească. Majoritatea românilor adoptaseră deja noul cuplu princiar, iar vitrinele atelierelor fotografice din București erau pline de chipurile celor doi logodnici.
Totul părea pregătit pentru viitor, inclusiv o croazieră în Egipt alături de Regina Maria, unde „Lexel” urma să li se alăture sosind cu un vapor englez. Însă, o informație venită de la Berlin avea să schimbe totul.
Un stigmat de neacceptat: Intervenția Ambasadorului
Informațiile transmise primului ministru Iuliu Maniu de către Gerhard von Mutius, ambasadorul Germaniei la București, au căzut ca un trăsnet asupra Casei Regale. Acuzația adusă contelui de Hochberg — homosexualitatea — era un stigmat imposibil de acceptat în societatea interbelică.
Decizia Consiliului de Regență a fost radicală: logodna trebuia anulată imediat.
Plecarea intempestivă și ruperea legăturii
Presa vremii a consemnat sec dispariția subită a logodnicului din Capitală. Ziarul „Universul” (19 februarie 1930) nota:
“Contele Hochberg, logodnicul A. S. R. Principesa Ileana, a plecat ieri, la ora 12, la Londra. În Gara de Nord a fost condus de A. S. R. Principesa Ileana, d-nii colonel Zvidenek și general Nicoleanu, prefectul poliției.” (notă din ziarul “Universul” – numărul din 19 februarie 1930)
În 20 februarie 1930, Principesa Ileana se îmbarca, alături de Regina Maria, pe vaporul “Dacia” și își începea croaziera spre Egipt.
Știrea, evitată prin grija autorităților de cele mai
importante publicații românești, era confirmată însă de articolele publicate
în presa mondenă europeană.
 |
| Note din "Adevérul" -
20 februarie 1930 (stânga) și "Libertatea" - 20 februarie 1930 (dreapta) (sursa: Digiteca Arcanum) |
"La princesse Iléana n'est plus fiancée"
În timp ce autoritățile române încercau să mușamalizeze scandalul, presa mondenă europeană lansa titluri explozive. „L'Intransigeant” (22 februarie 1930) confirma ruptura:
Londra, 21 februarie (din partea noastră corr-part. - prin telefon): "Potrivit corespondentului de la București al „Daily Telegraph”, logodna Principesei Ileana a României și a contelui Von Hochberg poate fi considerată ca fiind ruptă. Este de așteptat ca această despărțire să fie anunțată până la sfârșitul săptămânii. Am aflat din cea mai bună sursă că, miercuri, Reginei Maria i-au fost aduse la cunoștință fapte scandaloase de care a fost acuzat logodnicul fiicei sale și că aceasta din urmă a fost de acord că nu există altă soluție decât despărțirea. Ieri, Regina și Principesa au plecat din București spre Constanța, de unde se vor îmbarca spre Alexandria. Faptul că contele Hochbèrg a păstrat tăcerea în fața atacurilor îndreptate împotriva sa este luat ca fiind o dovadă că nu intenționează să ridice nici cea mai mică obiecție la desfacerea logodnei. În acest moment, interesul este cu privire la modul în care au început atacurile asupra contelui și care este motivul lor. Știm că punctul lor de plecare a fost sosirea de la Berlin la București, luni seară, a unui misterios curier extraordinar care a mers imediat la Regina Maria și căreia i-a comunicat acuzațiile la adresa contelui Hochberg (...).” (“L'Intransigeant” – numărul din 22 februarie 1930)
 |
| Note din "Le Petit Haut-Marnais" 21 februarie 1930 (stânga) "Le Petit Parisien" 23 februarie 1930 (centru) și "Paris-Midi" 20 februarie 1930 (dreapta) (sursa: gallica.fr) |
O inimă care refuză să creadă: Scrisorile din Egipt
Într-o scrisoare sfâșietoare trimisă de la Assuan pe 5 martie 1930 către diplomatul Radu Cutzarida, Ileana își striga durerea:
Povestea de dragoste s-a năruit la fel de repede precum s-a născut. Pentru a fi protejată, principesa nu a fost informată inițial care au fost motivele reale ale îndepărtării contelui Hochberg, ea fiind convinsă că decizia a venit ca urmare a unor “rațiuni de stat”.
Călătoria în Egipt, în care Domnița Ileana urma să o însoțească pe Regina Maria, vizită planificată cu mult timp înainte, era însă oportunitatea perfectă de a ascunde de public suferința principesei. Se pare că Regina Maria i-a spus adevărul despre contele de Hochberg doar în timpul călătoriei
Principesa Ileana era însă cu adevărat îndrăgostită. Nu credea nimic din
ceea ce i se spunea, fiind convinsă că dovezile privind imoralitatea iubitului
ei Lexel erau contrafăcute de guvernul german și exacerbate de presă. Era
convinsă că urma să se întâlnească la Cairo cu iubitul ei conte și că acesta urma să clarifice toate acuzațiile care i se aduceau. Cu toate acestea, deși contele
Alexandru de Hochberg a ajuns în Egipt, acesta nu a fost primit în
preajma familiei regale.
În 30 martie 1930, contesa de Hochberg, mama lui Lexel, îi adresa principesei Ileana o scrisoare în care îi spunea că “i-a pregătit inelul cu diamante și rubine dar că nu știe unde să i-l trimită” și în care “căuta să-și scuze fiul, care ar fi căpătat deprinderi urâte datorate anturajului“. (cf. rezumatului scrisorii care se găsește în Arhivele Naționale ale României”)
Presa anunța însă, fără echivoc desfacerea logodnei principesei Ileana:
“Ministrul Casei Regale Comunică: Alteța Sa Regală Principesa Ileana a României, de acord cu Majestatea Sa Regina Maria și cu Înalta Regență, a hotărât a nu mai da urmare proiectului căsătoriei Sale cu contele Alexandru de Hochberg.” (informație publicată - pe pagina a 4-a – de “Gazeta de Transilvania” – în numărul din 9 martie 1930)
 |
| Note din "Adevérul" - 9 martie 1930 (stânga) "Curentul" - 14 martie 1930 (centru) "Universul" - 9 martie 1930 (dreapta) (sursa: Digiteca Arcanum) |
Cu doar 5 zile mai înainte de publicarea anunțului
oficial privind desfacerea logodnei, într-o scrisoare datată “Assuan,
5 martie 1930”, Principesa Ileana se confensa bunului ei prieten,
ambasadorul Radu Cutzarida:
”Radule dragă,
Pentru prima oară am lăsat să treacă o lună fără a’ți scrie dar era din cauza unei atât de mari dureri încât nu aveam cuvinte, nici puterea de-a scrie. Din ziua în care a plecat Lexel, existența mea a fost o continuă amarnică jale și chin. Radule, nu e adevărat ce se zice de Lexel sunt convinsă absolut convinsă dar lumea e atât de rea și cu guvernul nostru sucit mi-au pus cuțitul la gât făcând din totul o chestiune între guvern și familia regală încât a trebuit să renunț pentru moment la fericirea mea. Am impresia că s-a prăbușit totul în jurul meu, trăiesc în vag încerc să nu fiu indiferentă la tot ce văd și e atât de minunat în țara asta. Nu știu decât că cu o răutate extraordinară, cu o cruzime oribilă mi s-a dărâmat visul minunat, tot viitorul ce-l clădisem (...) Am fost așa de aproape de el și fericirea noastră era atât de pură. Nu’mi pot explica cum de are o reputație atât de rea, dar și zvonurile merg crescând și presa ne omoară, ce scârbă de lucru. E o așa de mare amestecătură în mine și mă simt zdrobită. Ași vrea să-ți spun de minunile ce le văd, dar mi-e cu neputință, mai târziu am să’ți spun. Ce-o fi să fie, e un Dumnezeu mare și bun peste noi care ne va ajuta, eu cred în El și El mă susține și mă va duce la bun sfârșit. Te sărut cu mult drag și de întâlnești vreodată pe Lexel să-i fii prieten așa cum îmi ești mie.
Ileana”
 |
| Principesa Ileana în Egipt (februarie 1930) |
Regina Maria sub asediul presei germane
Presa străină, în special cea germană, a tratat subiectul cu o ironie tăioasă. „Journal de Guebwiller” (12 martie 1930) publica un articol acid despre eșecurile matrimoniale ale copiilor Reginei Maria:
“Regina Maria, „soacra Balcanilor”, ea însăși noră a înțeleptei Carmen Sylva și adversară a Puterilor Centrale în Războiul Mondial, a avut ghinion cu copiii ei în ultimii ani. (...) Fatal este și pentru Principesa Ileana, în vârstă de 22 de ani, cea mai tânără fiică a Mariei, o domnișoară obraznică, vioaie și plină de viață, și o sculptoare cu jumătate de normă pentru că “marmura este singurul lucru care nu se topește sub jarul ei”, a remarcat recent cu răutate o revistă satirică română. Așa că Ileana trebuia de mult să se căsătorească. La început fusese destinată Țarului Boris al Bulgariei, dar exact în momentul în care miniștrii curții discutau problema confidențial, Ileana a luat foc - a fost acum doi ani - a fugit cu un Ofițer de marină română, într-o barcă cu pânze, lângă Constanța pentru a ajunge undeva la malul mării. Care este însă scopul de a avea o marina în România? Așadar, o întreagă escadrilă s-a mutat din Constanța pentru a o readuce la viață pe prințesa fugară, dar amiralitatea română a reușit să găsească ascunzătoarea fugarilor și să o ia cu respect pe Ileana în custodie militară. Locotenentul neglijat a fost mai întâi arestat, apoi trimis ca atașat la o ambasadă îndepărtată. În plus, a primit o medalie. Dar câteva limbi supărate probabil că au raportat Țarului Boris mica aventură a frumoasei prințese - pe scurt, Boris și-a instruit majordomul de curte să întrerupă negocierile de căsătorie.
După aceea au dorit să o încredințeze pe Ileana prințului moștenitor italian Humbert, dar acesta se promisese deja fiicei regelui belgian. Un sfat bun a fost scump! De unde să iei un logodnic pentru Ileana, al cărui temperament avea nevoie să fie strâns de frâiele conjugale? Regina Maria a luat-o cu ea în călătorii. Dar ce folos să călătorești cu mama? Da - dacă ai fi putut să o faci singură... În cele din urmă, au revenit asupra contelui Hochberg, s-au ocupat de formalități în succesiune rapidă și apoi au sărbătorit logodna oficială în palatul regal de la Sinaia. Dar după numai trei zile au început zvonurile că ar fi ceva în neregulă cu logodnicul Ileanei. Ceea ce avea mireasa lui prea mult, el avea prea puțin. Cum a ieșit ruptura după trei zile va rămâne pentru totdeauna un mister. Pe scurt, Ileana, foarte indignată, a făcut ceea ce nimeni nu i-o poate reproșa și și-a rupt logodna cu contele. El, la rândul său, era sincer îngrozit, căci i se dăduse un titlu domnesc românesc, o zestre rezonabilă și un castel în București - iar acum totul urma să revocat? Regina Maria a plecat în călătorie cu fiica sa în Egipt pentru a evita orice scandal, în timp ce, în opinia cercurilor românești, o regiune mai rece ar fi fost cu siguranță mai recomandată, în interesul prințesei. Dar Maria avea în cap să viziteze ținutul frumoasei Cleopatra și să rămână acolo. Contele Hochberg le-a urmărit cu un avion și a ajuns și la doamnele din Alexandria, dar nu a fost primit de acestea. După cum le-a spus presei, el personal își menține logodna cu prințesa, de asemenea, crede că poate spune că sunt încă îndrăgostiți, că fac schimb de flori și binecuvântări și dă alte asigurări similare...
Cu toate acestea, cert este că Prințesa Ileana își caută un alt soț potrivit și că contele Hochberg nu mai este potrivit pentru această funcție. Întrucât această mică aventură a fost exagerată în societatea bucureșteană, Regina Maria a fost determinată să declare că, dacă bârfele proaste nu se vor opri imediat, își va publica în curând memoriile și, astfel, mai presus de toate, va ridica o oglindă în fața societății bucureștene, care s-a spălat singură. Această amenințare a făcut minuni. Tabloidele, care nu s-e săturaseră de insinuările scandaloase și contondente, au tăcut deodată și aproape toți cavalerii și doamnele bucureștene i-au telegrafiat reginei: „Majestate! Fără memorii, pentru numele lui Dumnezeu!” Acum toată lumea așteaptă cu nerăbdare și inimile lor bat cu putere. Își va publica memoriile? Fericirea nenumăratelor familii stă în mâinile lor... În Balcani, la scandal se pariază pe scandal (...).” („Journal de Guebwiller” – numărul din 12.03.1930)
Epilog: "Vremea va decide soarta mea..."
Călătoria în
Egipt nu a reușit însă să risipească zbuciumul din inima Principesei Ileana. Într-o
scrisoare datată “Cairo, 21 aprilie 1930, Luni”, aceasta mărturisea aceluiași prieten, diplomatul Radu Cutzarida:
“Radule dragă, Christos a Înviat!
Sunt iar în Cairo unde e tare frumos și o vreme încântătoare. Sunt instalată la legație unde Cella și Philip m’au făcut foarte acasă lăsându-mă în pace și în odaia mea orânduiesc cum vreau. Mi-e inima întristată de acest Paști printre străini, când las să fie începutul ultimei săptămâni a mea ca „jeunne fille”. Duminica viitoare, care trebuia să fie ziua nunței, o petrec la Alexandria pe mare. O slabă consolație, însă în natură totul devine mai suportabil. Dar să numai mă plâng, la ce servește? Vremea va decide soarta (mea?)…”
Foarte curând, soarta a decis. Și nu a fost deloc blândă cu Principesa Ileana, a cărei viață urma să se schimbe radical. Câteva săptămâni după ce Domnița Ileana scria aceste rânduri, fratele ei Carol se reîntorcea în țară și devenea rege (restaurația din 6 – 8 iunie 1930). Imediat după revenirea pe tron, Regele Carol al II-lea a decis să restrângă îndatoririle publice ale Reginei Maria. Deranjat, de asemenea, de popularitatea Domniței Ileana și de strânsa legătură pe care aceasta o avea cu Regina Maria, noul rege a hotărât să o elimine aproape total din viața publică.
Spre sfârșitul anului 1930, la dorința expresă a Regelui Carol al II-lea, a fost aranjat mariajul Principesei Ileana cu Arhiducele Anton de Habsburg (nunta a avut loc la Sinaia, în 24-26 iulie 1931). În anii următori Arhiducesa Ileana a locuit împreună cu soțul lângă Viena, fiindu-i permise doar câteva scurte vizite în România. Regele Carol al II-lea i-a interzis Principesei Ileana să dea naștere copiilor săi în România.
 |
| Domnița Ileana a României |
Cu ocazia nunții Principesei Ileana cu Arhiducele
Anton de Habsburg, Regina Maria publica “Copila
cu ochi albaștri”,
un material biografic în
care scria, referindu-se cel mai probabil la povestea de dragoste a Domniței
Ileana cu contele Alexandru de Hochberg:
“Dureroasă e clipa, pentru o mamă, când i se vădește că vechiul cuib s’a făcut prea strâmt pentru copilul căruia i-a dat întreaga iubire, și că într’o bună zi el are să-și desfacă aripile și s’o lase îndărăt. Și mama a aflat că iubirea poate să-și pună multe măști și să întindă multe curse, iar tinerii sunt cu atâta bună credință față de tot ceea ce cred că e idealul lor încât e nevoie de cel mai subțire simț și de vorbele cele mai mângâioase ca să ajuți unei inimi deschise să treacă printre stânci care ar putea s’o facă țăndări. Nimic nu e mai mâhnitor decât să trebuiască să spui unei fete că tot ce lua drept aur era părere, nimic mai crud, decât să trebuiască să dărâmi o iluzie; e ca și cum ai scutura floarea de pe aripa unui fluture, și tocmai un asemenea lucru urma să fie făcut, și eu să seamăn amărăciune în acei ochi curați albaștri, o amărăciune care părea să-i coboare adânc în suflet. Iar eu parcă vedeam cum îi coboară, și numai unul Dumnezeu știe cine a pătimit mai mult atunci, ea sau eu! (Maria, august 1931)"
 |
Maica Alexandra |
Destine împletite: Povești de dragoste
Povestea Principesei Ileana rămâne una dintre cele mai emoționante pagini din istoria noastră, o dovadă că nici măcar sub coroana regală fericirea nu este ferită de vicisitudinile sorții. Dacă v-a mișcat acest parcurs de la iluzie la resemnare, vă invităm să descoperiți și alte destine marcate de forța iubirii:
- Vasile Alecsandri și Elena Negri – o iubire profundă, curmată prea devreme, care a lăsat urme nemuritoare în poezia românească.
- Maruka Cantacuzino și George Enescu – povestea unei pasiuni mistuitoare, care a supraviețuit încercărilor și a devenit definitivă.
- Arhiducele Franz Ferdinand la Sinaia – o idilă romantică în decorul muntos al reședinței regale.
- O nuntă de vis de altădată – o incursiune în fastul ceremoniilor de odinioară, acolo unde visul devine realitate.
