Motto:
„Lungește, Doamne, viața mea
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."
Doar pân’ce mi s’o da de știre
Că Mița Biciclista vrea
Să intre într’o mănăstire."
Într-o epocă a tabuurilor și a etichetei rigide, Maria Mihăescu - alias Mița Biciclista - a ales să sfideze convențiile sociale cu o grație și o extravaganță greu de egalat. Tabloul epocii, surprins în plină efervescență mondenă, prinde viață în următoarele rânduri memorabile:
“Când apărea pe Calea Victoriei, "aristocrații" de la Capșa, "burghezii" de la Oteteleșanu și "boemii" de la Kubler abandonau politica și șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică "Mița Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple și elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânși pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte și cu o caschetă de mătase albă, înfășurată în voal alb, din care răsăreau încrucișate două ace mari a la Madame Butterfly.” (din volumul "Vremuri vechi bucureștene" semnat de Alexandru Predescu).






