Regele Mihai I al României s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Castelul Foișor din Sinaia, într-o familie regală marcată de tensiuni. Destinul său a fost unul neobișnuit: la doar șase ani, copilul care prefera pianul, șahul sau plimbările cu poneiul a fost proclamat Rege al României. Această primă domnie, cuprinsă între anii 1927 și 1930, a fost o perioadă de izolare și de responsabilități copleșitoare, marcată de absența tatălui și, ulterior, de plecarea mamei sale, Regina Elena.
Detronarea sa, survenită pe 8 iunie 1930 în urma revenirii tatălui său, Carol al II-lea, i-a adus titlul controversat de Mare Voevod de Alba Iulia. În ciuda vicisitudinilor politice și a suferințelor personale, tânărul Mihai a rămas o figură îndrăgită de popor. În anul 1937, la vârsta de 15 ani, curiozitatea publicului față de viața „fostului și viitorului rege” era imensă. Revista „Realitatea Ilustrată” publica atunci un reportaj inedit, care ne oferă o privire fascinantă asupra educației și vieții cotidiene a Voevodului Mihai, dincolo de rigorile Palatului Regal.
Școala de după Palat: O incursiune în viața de elev
Reporterii revistei Realitatea Ilustrată descriau astfel locația unde se desfășurau studiile moștenitorului tronului:
„În dosul Palatului Regal din Calea Victoriei se află o casă scundă cu un aspect burghez. Trecătorii nu observă nimic deosebit la dânsa, tramvaiele și autobusele care trec pe acolo nu se sfiesc să facă același sgomot asurzitor, care exasperează nervii cetățenilor din Capitală. Puțini bănuiesc că în această casă se află școala Voevodului Mihai. Școala unde se plămădește mintea și talentul celui ce va moșteni tronul țării.”
 |
| Împreună cu mentorul său comandorul Fundățeanu (stânga) Voevodul Mihai în 1937 (dreapta) |
Disciplină și normalitate între colegi
După ce treceau de rigorile protocolului, vizitatorii ajungeau la dl. comandor Preda Fundățeanu, directorul „clasei Marelui Voevod Mihai” și mentorul prințului.
 |
| În sala de clasă (stânga) Împreună cu cei 12 colegi (dreapta) |
În momentele de relaxare, viitorul suveran era de neîntrecut în entuziasm pe terenul de volei, integrându-se perfect în grupul celor 13 colegi atent aleși:
„Dacă n'ai fi prevenit, nici nu ți-ai închipui că printre acești băieți isteți se află moștenitorul tronului. Toți cei 13 tineri sunt îmbrăcați la fel, ei joacă cu același avânt și aceiași veselie. În toiul luptei pentru minge Voevodul se isbeste de unul din colegii săi. Acesta cade și imediat Voevodul se grăbește să-l ajute:
- S'antâmplat ceva, Dușa?
- Nimic, Măria Ta - răspunde băiatul brun care căzuse. Jocul continuă. Comandorul Fundățeanu, care privea cu noi pe fereastră, ne spune:
- Majestatea Sa a voit să obișnuiască pe prinț cu realitățile. De aceea a ales 13 băieți din diferite regiuni ale țării, din diferite categorii sociale și chiar de naționalități deosebite, de vârsta prințului moștenitor și a format cu ei o clasă. Tânărul pe care l-ai văzut căzând e fiul unui țăran din Transilvania. În clasă mai sunt trei fii de țărani și doi minoritari: un sas și un ungur.”
O metodă pedagogică inovatoare
Integrarea Voevodului în rândul colegilor nu era doar vizuală, ci și academică. Metoda de învățământ punea elevul în centrul procesului, profesorii având un rol de mentori și ghizi pentru dezvoltarea individuală. În programa școlară se punea accent pe interdisciplinaritate, profesorii de limbi străine și literatură coordonându-și temele pentru a oferi elevilor o imagine completă asupra subiectelor studiate. Discuțiile săptămânale între elevi și profesori erau esențiale pentru stimularea curiozității.
Iată cum arăta rutina academică a elevului Mihai:
„Sunt trei ore de matematică, două de geografie, câte una de fizică, chimie și științe naturale, trei ore de română, două de latină, două de germană, una de religie câte una de desen și muzică. Ziua de joi e reservată cercetășiei. În această zi se execută programe din regulamentul cercetășesc. În aceste programe se întreprind și lucrări manuale.
Cu câteva luni în urmă, sucursala din București a firmei Ford a oferit Voevodului Mihai și la doi din colegii săi posibilitatea să monteze un automobil. Lucrarea a durat 60 de ore și a fost plătită conform tarifului de salarii a fabricei. Voevodul Mihai a câștigat astfel 500 lei prin munca Sa. Acești bani i-a vărsat la casa de ajutor a cercetașilor săraci. Dealtminteri trebuie să spunem că distracția de predilecție a Voevodului este lucrul mechanic, în special motoarele de automobil.”
Rutina zilnică și spiritul civic al Voevodului
Fiecare zi de școală începea cu rugăciunea de dimineață, oficiată prin rotație de unul dintre elevi. Programul era riguros, cursurile începând la ora 8:00, iar punctualitatea și conștiinciozitatea Voevodului erau remarcabile, acesta fiind aproape întotdeauna primul sosit.
 |
| În drum spre școală (stânga) La ora de științe naturale (centru) Ora de muzică (dreapta) |
Dincolo de lecțiile propriu-zise, elevul Mihai era admirat pentru trăsăturile sale de caracter:
„Camarazii lui apreciază mult spiritual lui loial pentru că Voevodul pune mai presus de orice adevărul și dreptatea. S'a întâmplat odată că elevii au voit să ascundă ceva profesorului lor. În acea zi prințul moștenitor era tocmai monitorul clasei. El și-a convins camarazii că e preferabil să mărturisească profesorului greșeala lor.”
Activități extrașcolare și pasiuni intelectuale
Duminicile erau dedicate activităților culturale și conferințelor susținute chiar de elevi, care își exersau astfel abilitățile de prezentare și documentare, folosind mijloace tehnice avansate pentru acea vreme:
„Prințul moștenitor are în clasa sa un aparat modern de proiecție, pe care-l manipulează singur. Ultima conferință pe care a ținut-o Marele Voevod a avut subiectul următor: Navigația veche egipteană și construcția vaselor. El s’a slujit ca isvor de informațiuni, de cartea lui Hendrick Willem van Loon, care tratează despre istoria navigației, într-o traducere italiană.”
Relațiile interpersonale din interiorul clasei au fost mereu ghidate de discreție, fair-play și o profundă empatie față de colegi.
„Desigur că Voevodul Mihai are simpatii mai mari pentru unii dintre colegii lui decât pentru alții, dar niciodată nu trădează aceste preferințe. În fiece zi, el invită la Palat la rând pe câte unul dintre colegii săi, și-și pregătește, împreună cu acesta lecțiile, sau își petrece vremea cu jocuri și sport. De curând, unul dintre colegii săi s'a îmbolnăvit și n'a trecut nici o zi în care prințul moștenitor să nu se intereseze telephonic de starea prietenului său, ba chiar să’l viziteze.
Dorința Majestății Sale a fost ca Marele Voevod Mihai să nu se bucure de nici un fel de protecție în fața profesorilor săi și să fie examinat cât de sever posibil. Dar n'a fost nevoie de această măsură, căci Voevodul este școlarul cu cel mai desvoltat simț al datoriei și unul dintre elevii cei mai bine clasificați. Nu trebuie să uităm că moștenitorul tronului este foarte ocupat și cu ore suplimentare de limbi străine, istorie a literaturilor, pian și nici să omitem că el are obligațiuni de îndeplinit.”
În excursie cu automobilul (stânga)
În recreație (dreapta)
În recreație (dreapta)
Pe lângă studiul disciplinelor academice, tânărul Mihai și-a dezvoltat curiozități intelectuale complexe și o latură sportivă activă.
„E interesant să aflăm că Voevodul iubește în special geografia. El a prins dragoste de aceasta mai ales prin lectura cărților lui Baden Powell, despre călătoriile în țările exotice. În timpul războiului din Abisinia, masa Voevodului era plină de cărți despre Etiopia. Anumite evenimente internaționale, le studiază pe hartă și-și formează astfel păreri proprii geopolitice. De curând a scris un studiu despre însemnătatea călătoriei lui Mussolini în Libia, și acest studiu a fost foarte bine apreciat de profesorul de geografie al Măriei Sale. În ce privește limbile străine, Voevodul Mihai vorbește cu cea mai mare plăcere, după limba româna, pe cea engleză. Engleza este oarecum a doua limbă maternă a sa. Prințul vorbește apoi foarte bine franceza, italiana și germana.
Cu tot programul supraîncărcat al cursurilor sale, Voevodul face mult sport. Aproape în fiecare zi, în recreație, joacă volley-ball. Este un automobilist iscusit și-i place să umble și pe motocicletă. Adesea parcurge, în tovărășia camarazilor săi, și în viteză mare, împrejurimile Bucureștiului, cu automobilul său “Lancia". Dar sportul preferat este vânătoarea. Majestatea Sa, ca vânător pasionat, e foarte bucuros că fiul Său preferă acest sport și de aceea îl ia cu Dânsul la marile vânători pe care întreprinde.”
Implicarea Regelui Carol al II-lea în educația fiului
Relația dintre tată și fiu depășea sfera strictă a îndatoririlor regale, Carol al II-lea investind timp și pasiune în formarea urmașului său, afirmând la un congres al profesorilor: „Dacă n'aș fi Rege, desigur că m'aș face profesor!"
„De aceea, Majestatea Sa a fixat pentru clasa Marelui Voevod Mihai o metodă care arată cel mai înalt simț pedagogic. El își pregătește astfel fiul pentru misiunea înaltă la care este sortit. Nu trece zi în care Majestate Sa să nu petreacă 2-3 ore cu fiul Său. El se interesează îndeaproape de toate progresele pe care le face și exercită un control sever asupra întregii activități a Marelui Voevod. De cele mai multe ori, Marele Voevod Mihai își prepară lecțiile pe a doua zi, în prezența Suveranului și astfel pot fi văzuți - tatăl și fiul - lucrând laolaltă, în aceeași cameră. Unul la treburile statului, celalalt pregătindu-se ca s'o facă mai târziu.”
Din copilăria Regelui Mihai: O serie de amintiri regale
Dacă v-a plăcut această incursiune în viața de elev a Voevodului Mihai, vă invităm să descoperiți și alte episoade fascinante care conturează portretul uman al suveranului. De la momentele de joacă la Întâmplări din copilăria Regelui Mihai, la pasiunea sa pentru tehnologie surprinsă în Lecția de mecanică a Regelui Mihai, puteți parcurge întreaga evoluție a acestuia prin articolele: Îndatoririle unui copil rege: Din copilăria Regelui Mihai, Regii au fost şi ei copii: Regele Mihai (o dimineață la Peleș) și Un copil-rege la Mamaia în vara anului 1928.
