Avem
cu toţii în minte imaginea domnişoarelor din alte vremuri care, grăbite
şi îmbujorate, făceau pasienţe. De reuşita acestora îşi legau împlinirea unor dorinţe (“Mă
iubeşte?... Nu mă iubeşte?...”). Sau imaginea severelor doamne în vârstă care
aşezate la măsuţa din faţa şemineului beau un ceai şi făceau pasienţe în timp
ce supravegheau cu o privire dominatoare salonul. Mulţi dintre noi credem
despre pasienţe că sunt doar îndeletniciri pentru trecerea timpului şi pentru recreere. De cele mai multe ori este aşa. Există însă şi pasienţe care nu pot
fi rezolvate decât cu multă răbdare şi logică. Iar celor care cred că vorbim
despre un joc destinat doar doamnelor o să le spun că Napoleon îşi petrecea
timpul în timpul prizonieratului rezolvând pasienţe şi că una dintre acestea, a fost “inventată” chiar de împărat și îi poartă numele. Am cules pentru voi din presa de la începutul secolului trecut reguli pentru
câteva pasienţe - unele mai uşoare, altele mai grele. Cu gândul că cine nu a
făcut nicodată pasienţe ar trebui să facă măcar o încercare:
CADRILUL
(cu un joc complet de 52 de cărţi)
Se amestecă jocul de cărţi, se taie şi apoi
se trag cărţile una după alta până se iveşte o Damă, care se aşează în locul
indicat în figura alăturată. După ce s-a isprăvit, în modul arătat, cu
aşezarea Damelor, se procedează la fel cu plasarea cărţilor de 6 şi 5 , în
locurile de asemenea indicate în figura alăturată. Pe cărţile de 6 se aşează apoi, pe măsură
ce se ivesc, în ordine ascendentă şi după culoare, cărţile de 7, 8, 9 până la
valet. Pe cărţile de 5 se aşează, în ordine descendentă şi tot după culoare,
cărţile de 4, 3, 2 , As şi Rigă. Pasienţa e reuşită când Rigii şi Valeţii
sunt dispuşi în cerc în jurul damelor. Dacă după trei încercări successive cu
cărţile (stosurile) rămase nu se ajunge
la acest rezultat, pasienţa nu a isbutit. (“Gazeta Ilustrată” – 10 noiembrie 1912)
CEASUL
(cu un joc complet de 52 de cărţi)
(cu un joc complet de 52 de cărţi)
După ce s’au amestecat şi tăiat
cărţile, se fixează culoarea din ale cărei cărţi urmează să se facă primul
cerc; se alege de pildă caro ca în figura alăturată. Se trag cărţile una după alta şi cele de caro care se ivesc se
aşează pe locul indicat. Îndată
ce se iveşte o carte de altă culoare de aceiaşi valoare cu una din cărţile din
cerc, ea se pune peste aceasta din urmă. Trebuie însă să se observe că,
întotdeauna, o carte neagră (pica sau trefla) să vie peste una roşie (caro sau
coeur), adică: pe un 6 de caro vine un 6 de pică sau de treflă; pe un 6 de pică
sau treflă, vine în urmă, un 6 de coeur. La
sfârşitul jocului, trebuie să se afle câte 4 cărţi pe fiecare din locurile
însemnate în cerc, toate 4 cărţi de aceiaşi valoare şi alternând în culoare precum
am arătat. Şi atunci pasienţa e socotită ca reuşită. După prima tragere a
cărţilor, se poate face, la nevoie, o a doua, dar nu mai mult. Pasienţa aceasta se poate juca şi cu
două jocuri de câte 52 de cărţi. Pacheţelele formate în cerc trebuie să fie din
câte 8 cărţi, tot în ordine alternantă în ce priveşte culoarea. Pentru reuşita
ei se pot face două trageri suplimentare a cărţilor din stosul eventual rămas. (“Gazeta
Ilustrată” – 24
noiembrie 1912)
SUBSTITUIREA
(cu un joc complet de 52 de cărţi)
Din pachetul de cărţi amestecate şi tăiate
se formează întâi două rânduri de câte 6 cărţi, numărându-se, în primul rând,
de la 1 la 6, iar în al doilea rând de la 7 la Damă (ca în figura alăturată). Cartea a 13-a, acoperită, se pune deoparte. Apoi, se pune peste fiecare din cele 12
cărţi ale celor două rânduri câte una nouă, iar cartea a 26-a se pune
acoperită, peste a 13-a aşezată în dreapta. Se urmează aşa până ce se formează 13
pacheţele a 4 cărţi. Din pacheţelul numerotat cu 1 se ia cartea
de deasupra şi se pune cu figura în sus sub pacheţelul care, după numerotaţie,
corespune valorii ei; de exemplu, un 6 sub pacheţelul care poartă numărul 5, un
as sub pacheţelul indicat cu numărul 1, o damă sub pacheţelul 12. Din pacheţelul sub care s’a aşezat cartea
luată de la alt pacheţel, se scoate cartea de deasupra care se aşează, în modul
deja arătat, la locul corespunzător valorii ei. Dacă se iveşte un rigă, el se aşează
deoparte, în stânga, iar în locul lui se ia o carte din pacheţelul de 4 cărţi
acoperite din dreapta şi se pune sub pacheţelul corespunzător valorii ei. Pasienţa nu e socotită ca reuşită decât
atunci când cărţile de deasupra ale celor 12 pacheţele din cele două rânduri
sunt dispuse în ordinea consecutivă de la As la Damă fiecare pacheţel conţinând
patru cărţi de aceiaşi valoare, iar Rigii formează al 13-lea din stânga. (“Gazeta Ilustrată” – 17 noiembrie 1912)
OROLOGIUL
(Cu două jocuri complete de 52 cărţi)
Din unul din cele două jocuri scoţi asul,
5, 9 de caro, 2, 6, 10 de treflă, 3, 7, valetul de coeur, 4, 8 şi dama de pică;
aceste carţi le aşezi după cum arată figura. Scopul acestei pasienţe e de a face cu
aceste cărţi de bază familii în ordine ascendentă care să se încheie cu cărţi
având valoarea însemnată cu cifre romane pe marginea figurii. Ca la toate pasienţele se taie pachetul şi
se scot cărţile ce se potrivesc; e de observat că rigii sunt excluşi, aşa că
după damă urmează imediat asul. La ivirea rigilor, aceştia se aşează înăuntrul
cadranului aşa cum e însemnat pe figură cu cărţi albe. Cărţile se pot trage de
trei ori. (“Gazeta Ilustrată” – 7 septembrie 1913)
CASTELANA
(cu două jocuri de câte 52 cărţi)
Se scot aşii şi se aşează pe două şiruri
orizontale, spre a servi de cărţi de bază. Blocul se amestecă, apoi se formează 4 pacheţele a 12 cărţi, care
se aşează, deschis, desupra şirului superior al aşilor. Restul cărţilor se
dispune în semicerc, grupate în 12 pacheţele. În primul pacheţel de la stânga
trebuie să se afle toţi de 2, în al doilea toţi de 3, în al treilea toţi de 4
şi aşa mai departe, astfel că al doisprezecelea pacheţel să cuprindă toţi
rigii. Scopul acestei pasienţe este de a forma, cu
cei opt aşi de bază, 8 familii ascendente, terminate cu rigii. Ne servim întâi de cărţile din cele 4
pacheţele mai mari dispuse deasupra şirurilor de aşi; se întrebuinţează întâi
cărţile de deasupra, iar prin asta devin utilizabile cărţile care urmează. Numai după ce nu se mai iveşte, în cele 4
pacheţele, nici o carte care să poată fi întrebuinţată, face uz de cele 12
pacheţele aşezate în semicerc. Pasienţa e reuşită, dacă am putut
întrebuinţa toate cărţile din toate pacheţelele aşezate deasupra şirurilor de
aşi şi în semicerc, iar cu aşii am putut constitui 8 familii ascendente încheindu-se
cu rigii. (“Gazeta Ilustrată” – 7 septembrie 1913)
