Lev Tolstoi în România: Aventurile tânărului ofițer la București, Silistra și Iași

Lev Nicolaevici Tolstoi, autorul care a radiografiat sufletul uman în Război și Pace, a purtat el însuși uniforma de ofițer pe pământ românesc. 

 

 

Puțini știu că, înainte de a deveni patriarhul de la Iasnaia Poliana, tânărul Tolstoi descoperea farmecul Bucureștiului, pierdea sume colosale la cărți și privea cu o curiozitate „sinistră” focurile artileriei de la Dunăre. Bazat pe documente de arhivă din 1908 și 1945, acest articol reconstituie lunile petrecute de viitorul geniu în România anului 1854.  

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Mofturi și farafasticuri: Savurosul umor românesc de la 1900

Asemenea vinurilor vechi, glumele bune capătă noblețe odată cu trecerea timpului, fără a-și pierde din savoare. Deși își primenesc personajele și își schimbă 'croiala' limbajului pentru a se potrivi fiecărei epoci, esența lor rămâne neschimbată. 

 

Vă invit, așadar, să degustați o selecție de perle umoristice culese din paginile revistei „Moftul român”, publicată la începutul secolului trecut sub bagheta inconfundabilă a lui Ion Luca Caragiale.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Din Bucureștii dispăruți: Palatul Sturdza

În perioada interbelică, cele mai importante clădiri din Piața Victoriei, “socotită mai mult început de Șosea decât sfârșit de Calea Victoriei”, erau Palatul Funcționarilor Publici, Palatul Ministerul de Externe (găzduit de fosta casă-palat a prințului Grigore Sturdza, cunoscut mai mult datorită poreclei sale: “Beizadea-Vițel”) și Muzeul Zoologic (astăzi „Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa”).  

 

 

Palatul Ministerului de Externe – cunoscut de bucureșteni și sub numele de “Palatul Sturdza de la Capul podului”- a fost construit de prințul Grigore M. Sturdza între anii 1897 și 1901 și a stârnit încă de la început senzație “atât prin dimensiunile lui cât și prin exteriorul ce-i drept cam încărcat, dar care resfrângea ceva din originalitatea proprietarului”. (1)

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Continuăm călătoria în România Interbelică

De cățíva ani de explorăm împreună pagini de istorie aici, pe De Ieri De Azi. Însă, pentru că pasiunea noastră pentru eleganța și poveștile perioadei interbelice a crescut atât de mult, am simțit nevoia unui spațiu dedicat exclusiv acelei epoci de aur.

Vă invit să mă însoțiți pe noul blog, România Interbelică, unde am început deja să strângem cele mai frumoase file de arhivă. Pentru a vă face primirea mai ușoară, am pregătit o selecție cu cele mai apreciate 7 articole din prima lună de existență a noului proiect:

 

---

Citește continuarea aici... >>>>>

"Noi, suntem cetățeni, domnilor, suntem onorabili..."

 

 

Ecoul satirei politice: de la Caragiale la revista „Ciulinul”  

"Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele nostru..." (Zaharia Trahanache – I. L. Caragiale) 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Legendele trandafirilor - florile binecuvântate de Dumnezeu

Splendoarea și parfumul florilor de trandafir au incitat în toate timpurile imaginația oamenilor, care au țesut nenumărate povești și legende în jurul acestui simbol al grației și frumuseții. 

 

 

 

Romanii credeau că trandafirul s-a născut din picăturile de sânge scurse din piciorul rănit al zeiței Venus. Grecii spuneau că trandafirul a fost creat de zeița Chloris din trupul unei nimfe și că a fost înzestrat de Dyonissos cu parfumul amețitor, de Cele trei grații cu strălucirea petalelor și de Ares – zeul războiului - cu spinii. 

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Destinul trist al unei regine: Natalia Obrenovici, regina care a copilărit în Moldova

Nu toate visele împlinite ale fetițelor orfane care își doresc să devină regine au un final fericit. Ne-o dovedește destinul Nataliei – domnița Dudu cum i se spunea acasă – o fetiță născută într-o veche familie de boieri din nordul Moldovei. 

 

Natalia Keșco - Regina Natalia a Serbiei 
 nepoata Marghioliței Roznovanu

Citește continuarea aici... >>>>>