Din Bucureștiul de altădată: Amintirile unui bal de la Curtea Regelui Carol I

Păşim astăzi într-un salon de modă veche, unde timpul pare să fi stat în loc printre fotolii primitoare şi lumini de aramă. În foşnetul paginilor unui album prăfuit, descoperim nu doar simple fotografii, ci fragmente dintr-o lume apusă, salvate de memoria unui „bătrân prieten”. 

Povestea noastră de azi ne poartă înapoi în Bucureștiul anului 1884, la un eveniment unde eleganța era lege, iar rigoarea Regelui Carol I se împletea discret cu zâmbetul cald al Reginei Elisabeta. Vă invităm să redescoperiți farmecul balurilor de la Teatrul Național, prin ochii celui care, în urmă cu mai bine de un secol, își scria propria idilă pe marginea unui carnet de bal.

Citește continuarea aici... >>>>>

Bugetul României: Cu umor despre "birurile" de ieri și de azi

Guvernul începe să ridice, în sfârșit, vălul de pe „magistrala” sa creație: Bugetul României pentru anul 2026. După lungi așteptări, ne lămurim care sunt acele politici publice care stau la baza noii construcții financiare. Vă dezvălui, în exclusivitate, cele două principii fundamentale care par să ghideze și acest buget:

 

 

• Majorarea birurilor: Creșterea taxelor pentru contribuabili, pe cât posibil bine mascată sub termeni tehnici.
• Camuflarea cheltuielilor: O metodă „profesionistă” de a direcționa fondurile publice către buzunarele clasei politice. 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Parlamentarii de ieri și de azi: Lupta pentru „ciolan”, la distanță de un secol

Cu buzunarele pline de promisiuni și un zel demn de cauze mai bune, parlamentarii noștri revin la tribună sub stindardul “propășirii țării”. Însă, dacă dăm la o parte poleiala discursurilor actuale, descoperim chipul neschimbat al politicianului de la 1894. Se pare că „năravul” parlamentar românesc este una dintre puținele constante ale istoriei noastre din ultima sută de ani. 

 

 

Pentru a vedea cât de puțin s-a clintit mentalitatea politică de-a lungul deceniilor, vă propunem o incursiune în arhiva revistei „Universul Literar” (numărul din 14(26) noiembrie 1894). Aici, sub semnătura lui Nicodem (pseudonimul ziaristului Dumitru Marinescu-Marion), regăsim o radiografie în versuri a deschiderii Camerelor din noiembrie 1894, de o actualitate aproape dureroasă:

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Povestea primelor teatre bucureștene

Spre deosebire de țările occidentale, în care primele spectacolele de teatru au fost, de cele mai multe ori, o formă de distracție populară, teatrul bucureștean a fost, încă de la primele sale reprezentații, o modalitate de recreere destinată exclusiv clasei avute. 

 

Primele săli și spectacole au apărut la Curtea Domnească sub inițiativa Domniței Ralu, evoluând rapid de la improvizatul de la Cișmeaua Roșie la Teatrul Momolo, spațiul care avea să găzduiască în 1834 prima piesă de teatru jucată pentru publicul larg în limba română. Vă invităm într-o călătorie fascinantă prin istoria tumultuoasă a primelor teatre bucureștene.

---

---

  

Citește continuarea aici... >>>>>

Lev Tolstoi în România: Aventurile tânărului ofițer la București, Silistra și Iași

Lev Nicolaevici Tolstoi, autorul care a radiografiat sufletul uman în Război și Pace, a purtat el însuși uniforma de ofițer pe pământ românesc. 

 

 

Puțini știu că, înainte de a deveni patriarhul de la Iasnaia Poliana, tânărul Tolstoi descoperea farmecul Bucureștiului, pierdea sume colosale la cărți și privea cu o curiozitate „sinistră” focurile artileriei de la Dunăre. Bazat pe documente de arhivă din 1908 și 1945, acest articol reconstituie lunile petrecute de viitorul geniu în România anului 1854.  

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Mofturi și farafasticuri: Savurosul umor românesc de la 1900

Asemenea vinurilor vechi, glumele bune capătă noblețe odată cu trecerea timpului, fără a-și pierde din savoare. Deși își primenesc personajele și își schimbă 'croiala' limbajului pentru a se potrivi fiecărei epoci, esența lor rămâne neschimbată. 

 

Vă invit, așadar, să degustați o selecție de perle umoristice culese din paginile revistei „Moftul român”, publicată la începutul secolului trecut sub bagheta inconfundabilă a lui Ion Luca Caragiale.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Din Bucureștii dispăruți: Palatul Sturdza

În perioada interbelică, cele mai importante clădiri din Piața Victoriei, “socotită mai mult început de Șosea decât sfârșit de Calea Victoriei”, erau Palatul Funcționarilor Publici, Palatul Ministerul de Externe (găzduit de fosta casă-palat a prințului Grigore Sturdza, cunoscut mai mult datorită poreclei sale: “Beizadea-Vițel”) și Muzeul Zoologic (astăzi „Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa”).  

 

 

Palatul Ministerului de Externe – cunoscut de bucureșteni și sub numele de “Palatul Sturdza de la Capul podului”- a fost construit de prințul Grigore M. Sturdza între anii 1897 și 1901 și a stârnit încă de la început senzație “atât prin dimensiunile lui cât și prin exteriorul ce-i drept cam încărcat, dar care resfrângea ceva din originalitatea proprietarului”. (1)

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>