Societatea românească
din prima jumătate a secolului trecut nu era nici pe departe una perfectă. Implementarea
marilor proiecte de dezvoltare și de modernizare a României era însoțită și
atunci de mari scandaluri de corupție. Cu toate acestea planul pentru crearea
unei infrastructuri moderne de drumuri și de căi ferate (ceea ce am putea numi
astăzi “Master Planul de
Transport”) era gândite de cei ce se aflau la
conducerea statului și... era chiar pus în practică.
Rețeaua de drumuri și de căi ferate
construită începând cu domnia Regelui Carol I – proiect continuat și după Marea
Unire – este în bună măsură cea pe care o utilizăm și astăzi. “E interesant să reamintim că, atunci când i s'a propus
principelui Carol de Hochenzollern tronul Principatelor Unite, acesta, uitându-se
pe hartă, i-a spus lui Ion Brătianu: România e destinată unui viitor strălucit.
Pe teritoriul ei va trece șoseaua Angliei spre Indii!”. Nu a fost doar o constatare vizionară. Trei sferturi din
rețeaua feroviară pe care o România o deține astăzi a fost construită în timpul
domniei Regelui Carol I (din păcate, pe multe tronsoane se circulă astăzi cu viteze
mai mici decât atunci). Tot în aceiași perioadă a fost derulat un program de
anvergură de pietruire a drumurilor. Într-un singur
an, în România acelor vremuri, se pietruiau mai mulți kilometri de drum decât
totalul kilometrilor de autostradă construiți în România după 1989.
Proiectele începute în timpul domniei
primului rege al României au fost continuate și după Primul Război Mondial. Unul
dintre cele mai importante proiecte de construcții de drumuri din perioada
interbelică a fost construcția “autostrăzii Londra-București-Istambul”, arteră europeană care urma să permită parcurgerea cu automobilul a
distanței Londra-Istambul “în doar 24 de ore”. E adevărat că termenul de autostradă e pretențios dacă
ne referim la accepțiunea pe care o dăm astăzi acestui cuvânt. Era vorba de
șosele cu o singură bandă pe sens dar asfaltate “ca’n palmă” și care făceau parte din marele
proiect european. Este de menționat
că porțiunea românească a acestui proiect
era aproape finalizată în anul 1936, în timp ce în Ungaria, Bulgaria, Grecia și
Turcia se înregistrau întârzieri importante. Finalizarea aproape în totalitate
a porțiunii de pe teritoriul României Mari din traseul “autostradei europene” – una dintre cele mai importante căi de comunicație
rutieră și azi - este consemnat în articolul “Autostrada
Londra-București-Istambul”,
publicat în revista “Ilustrațiunea
Română”, numărul
din 14 octombrie 1936:
“În
momentul de față, această șosea internațională, care traversează Europa de la
Apus la Răsărit, e fapt împlinit. Mai sunt prea puțini kilometri de asfaltat
pentru ca această autostradă, care leagă Londra de Istanbul în mai puțin de 24
ore pe uscat, să fie realizată. Șoseaua, prin toate statele prin care trece, e
construită conform unui tip standard, stabilit într’o conferință internațională de turism.
La noi în țară șoseaua
internațională parcurge aproape 650 kilometri, între Episcopia Bihorului și
Giurgiu, prin cele mai frumoase priveliști românești. Pentru turismul nostru,
șoseaua aceasta e de un folos imens. Călătorul străin, chiar numai în tranzit
prin țara noastră, are ocazia să vadă diferitele aspecte ale pământului românesc,
de deal, de munte, de vale, de pădure, de oraș și de sat. E foarte greu ca
cineva să rămâie nepăsător față de aceste minunate frumuseți pe care le posedă
pământul românesc și să nu se mai întoarcă pentru a studia în amănunțime și a
străbate, de la un capăt la altul, țara aceasta cu nenumărate posibilități
turistice.
Șoseaua
internațională vine de la Budapesta, străbătând pusta ungurească de la Szolnoc
la Artand (notă: Ártánd este un sat din
județul Hajdú-Bihar, Ungaria), și șoseaua ajunge la Borș, stația
de frontieră românească. Prin Ungaria șoseaua nu a fost încă asfaltată, nu e
încă o autostradă. La Episcopia Bihorului, unde se face revizia
bagajelor, șoseaua e asfaltată ca în palmă. Cei 7 km. care despart Episcopia Bihorului
de
Oradea Mare sunt
un drum minunat de-a lungul Crișului Repede, care însoțește șoseaua internațională
până în capitala Crișanei. La 15 kilometri de frontieră călătorul străin
găsește un oraș frumos, cu hoteluri și restaurante occidentale, cu teatre,
cinematografe, statui, muzee și o mișcare pe străzi, ca la Budapesta.
De la Oradea la Tileagd,
șoseaua asfaltată își continuă drumul prin aceeași vale a Crișului Repede, pe care
a urmat-o de la frontieră. De la Tileagd la Aleșd, șoseaua nu e gata încă,
dar va fi peste cel puțin un an de zile. E o distanță de numai de 20 de
kilometri, care se va împlini foarte lesne. De la Aleșd, de unde începe din nou
autostrada, ea străbate văile munților Apuseni, prin locuri de o frumusețe
sălbatică, cum au prea puține tări din Europa. Șoseaua străbate Borodul, Ciucea,
Huedinul, Gilăul, trece prin Cluj și urcă dealul Feleacului. Se află
acum în inima Transilvaniei. De la Feleac la Turda
șoseaua nu e gata. De la Turda la Diciosânmartin (notă: azi Târnăveni) autostrada se lucrează acum și automobilistul
are ocazia să vadă pe o distanță de 15 km. cum “se
toarnă” o autostradă. Trece apoi prin Aiud și Teiuș,
ca în apropiere de Alba Iulia să înceapă din nou autostrada. Aici sunt
câteva priveliști minunate până la Sibiu, unde pe o distanță de încă 20
de km. se lucrează la autostradă. De aici, pe coastele munților, prin locuri pe
care nici pana cea mai măiastră nu le poate descrie, autostrada trece prin Avrig,
Voila, Făgăraș, Șercaia, Vlădeni și Codlea până la Brașov.
De aici, străbătând renumita vale a Prahovei, prin Predeal, Azuga, Bușteni,
Sinaia, Comarnic, Câmpina, Ploiești ajunge la București.
Din Capitală,
autostrada pleacă prin Jilava până la Giurgiu, de unde trece Dunărea
cu bak-ul la Rusciuk. De aici până la Istanbul, nu e gata decât o foarte mică
porțiune din autostrada internațională. De la București, o altă ramnificație a
autostradei pleacă, prin Popești, Budești și Oltenița, trece Dunărea
la Turtucaia și își continuă drumul la Constanța, pentru cei ce
vor să facă drumul la Constantinopol pe mare. De la Ploiești
până aproape de Urlalți s'a făcut asfaltarea unei noi șosele internaționale, de
mai mic interes, prin Buzău, R. Sărat, Focșani, Bacău, Roman, Hârlău, Botoșani,
Dorohoi, Cernăuți, trece spre Polonia prin Lwow și Varșovia, legând România de
țările baltice.
Importantă pentru
noi, este autostrada Londra-București-Istanbul, care, avându-se în vedere
dezvoltarea exceptională din ultima vreme a autoturismului, va aduce, prin
tranzit, un impresionant număr de turiști, care vor depinde de felul nostru de
a-i primi ca să se mai întoarcă la noi.”
