Al. Mihalescu: Actorul cu o mie de fețe

Alexandru Mihalescu (Al. Mihalescu, Alexandre Mihalesco, n. 1883, București - d. 1974, Paris), actorul „cu o mie de fețe”, după cum a fost caracterizat de regizorul Ion Cantacuzino, a ales vocația artistică în detrimentul dreptului, absolvind Conservatorul de Muzică și Declamație din București. Debutul său oficial a avut loc în 1905 la Teatrul Național, fiind susținut de mari maeștri ai vremii, precum Constantin I. Nottara și Alexandru Davila. (1)

Spirit vizionar, Mihalescu nu s-a limitat doar la jocul scenic. A activat ca profesor la Conservator, bet a deschis și o școală privată unde a impus o metodă modernă de predare, axată pe fragmente de proză în locul recitării tradiționale de versuri. De asemenea, a jucat un rol esențial în zona administrativă a teatrului, punând bazele unor instituții emblematice precum Asociația Dramatică Excelsior sau Teatrul Mic (înființat împreună cu Elvira Popescu și Ion Iancovescu). În ciuda succesului și a influenței sale asupra unor elevi de elită, actorul a ales calea exilului în 1923, mutându-se în Franța din cauza nemulțumirilor față de sistemul teatral autohton. (3)

---

---

Continuarea

Josephine Baker în România (1928 și 1970) - interviuri

Josephine Baker în București (1928) și la Brașov (1970)

Un megastar al anilor ‘20, vedeta supranumită de presa mondială Sirena tropicelor sau Perla neagră, a fost invitată la București, pentru a juca într-un spectacol de cabaret. Josephine Baker – pentru că despre ea este vorba - a fost primul superstar cunoscut de publicul bucureștean doar de pe ecranul sălilor de cinematograf care a venit în România. Se întâmpla în vara anului 1928. Impresarul era nimeni altul decât inegalabilul Constantin Tănase, patronul Teatrului Cărăbuș. Suma angajată a fost una enormă pentru acele vremuri: 100.000 lei pentru fiecare spectacol. Succesul a fost unul colosal.  

Josepkine Baker în revista "Oglinda lumii"
numărul din 19 martie 1927 (stânga
și pe coperta revistei "Flacăra"
numărul din 4 aprilie 1970 (dreapta)

Josephine Baker a revenit în România abia 42 de ani mai târziu, la festivalul "Cerbul de aur" organizat la Brașov – în anul 1970. A fost un mare succes și atunci...

Continuarea

Călătorii prin România de altădată: Locuri și povești interbelice

Vă invit la o călătorie în timp prin câteva dintre locurile pline de farmec ale României de altădată. Să redescoperim așadar locuri, oameni și tradiții care au definit identitatea României Mari.   

 

Dă click pe titlul oricărui articol de mai jos pentru a citi povestea întreagă și a descoperi imagini de arhivă fascinante. Iată o sinteză a celor mai recente materiale publicate pe blog: 

 

Continuarea

O colecție de interviuri memorabile din perioada interbelică

Există în paginile revistelor vechi o prospețime care nu pălește odată cu trecerea timpului. Dincolo de cifrele istorice și de datele seci, interviurile interbelice ne oferă șansa de a „asculta” în direct vocea celor care au definit cultura, arta și spiritul de aventură al României.

Vă invit astăzi la o retrospectivă a celor mai captivante întâlniri publicate pe blog, o călătorie în timp printre destine de excepție:

---

---

---

Continuarea

Vasile Alecsandri și Elena Negri (povestea de dragoste)

Vasile Alecsandri s-a născut în 21 iulie 1821 într-o familie boierească din Moldova. Primele studii le-a făcut în casa părintească îndrumat de călugărul maramureșean Gherman Vida. A urmat apoi cursurile pensionului francez al lui Cuşnim. Între anii 1834 și 1839  și-a continuat  studiile la Paris.   

 

Vasile Alecsandri și Elena Negri

  

În perioada pariziană, după câteva încercări nereușite de a face carieră în domeniul medicinei, în cel juridic sau în inginerie, Vasile Alecsandri s-a dedicat literaturii. A revenit în țară în anul 1840, după o lungă călătorie făcută în Italia.

Continuarea

Din lumea teatrului: Destăinuirile actriței Marioara Zimniceanu

 

Ne continuăm călătoria în lumea teatrului românesc interbelic. Articolul de azi e dedicat unei alte mari actrițe din perioada interbelică, Marioara Zimniceanu, despre care ziaristul Nicolae Carandino scria că:

„...avea suficientă culoare în joc ca să marcheze un rol pentru o jumătate de secol. Cine a văzut-o în Femeia și paiața, în Patima Roșie, în Madame Sans-Gêne nu o poate uita și anevoie își mai poate închipui alte actrițe în aceleași personaje.“

---

---

Continuarea

Un român la Polul Nord: Constantin Dumbravă – 14 luni printre ghețurile polare

Constantin Dumbravă - un român în regiunile arctice

 

Spiritul aventurienilor români a depășit granițele Europei încă din perioada interbelică, reușind să stârnească admirația presei și a comunității științifice de peste ocean.

 

 

O știre publicată de ziarul orădean “Vestitorul”, în numărul din 15 martie – 1 aprilie 1929, menționa: 

“Un tânăr explorator român, dl. Constantin Dumbravă, a atras asupra sa atențiunea oamenilor de știință din America. Dl. C. Dumbravă a petrecut patrusprezece luni în apropierea Polului Nord studiind curenții anti-ciclonului de nord și explorând împrejurimile Groenlandei. La 10 martie a ținut în Chicago două conferințe însoțite de rularea filmului luat de explorator în Groenlanda. Iată ce scrie ziarul America despre experiențele meteorologice făcute de acest explorator român: 

 

Continuarea

Toamna la mare în România interbelică: Vacanța "pârliților"

Vârful de sezon al vacanțelor se apropie de sfârșit, dar litoralul românesc rămâne la fel de plin, la fel ca acum aproape un secol. Un reportaj publicat în numărul din 5 septembrie 1939 al săptămânalului „Realitatea Ilustrată” surprindea perfect aceast tablou, oferind o perspectivă unică asupra turismului în ultimul extrasezon interbelic.

Pe străzile orașelor, femeile își etalau încă „aspectul de negrese, organizând concursuri tacite de bronzare”, dar Războiul Mondial izbucnise deja în Europa de câteva zile. Pe litoralul Mării Negre, viața încă își urma cursul.

Continuarea