Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările

Despre dame cochete (în cuplete)

O seară în Bucureștiul de la sfârşitul secolului XIX – așa cum o vedea Eduard Marbeau – reporter al ziarului „Correspondent” din Paris – 1881: „Seara oraşul se însufleţeşte din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canţonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuţi tinerii ofiţeri ai armatei româneşti cu piepturile împodobite cu decoraţii şi medalii, ca ale unor veterani.”

Terasa Oteteleşanu
Bucureștenii își petreceau serile toride de vară la Grădina Racşa (în spatele Universităţii de azi) sau la Stavri, la Casinoul Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu se va construi Palatul Ministerului Afacerilor Interne) sau la Orfeu (pe strada Câmpineanu), la vestitul Union – făcut celebru de marele  Caragiale - sau în grădina de vară a teatrului Jigniţa (din strada Negru Vodă). Publicul bucureștean se delecta cu acest gen de teatru stând la masă cu o halbă de bere în faţă şi cu un pumn de alune prăjite alături, fiindcă... ”era mai comod şi lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică şi petrecere se adunau bucureştenii în grădinile fabricilor de bere Luther sau Oppler. Ascultau muzică și consumau „bere proaspătă, cu kremwurşti, cu șuncă, cu unt şi ridichi”. (Bucureştii vechiului regat – George Costescu – 1944).


Imaginea acestor grădini care însufleţeau viaţa Bucureştiului de la începutul secolului trecut nu este însă completă dacă nu adaugăm un “ingredient”  important: cupletul. Pentru că în afară de mititei, de halba de bere şi de alunele prăjite, "acel ceva..." care dădea cu adevărat farmec unei seri petrecute la… terasă erau cupletele vesele cântate de marii artişti ai vremii:


Ionescu în vilegiatură:
 Iată-mă în sfârşit în sânul naturii !
CÂNTECUL MIŢEI  TIRBUŞON

(cântat de d-na L. Brezeanu pe
aria romanţei „Luna ştie...”)

Miţa ştie, dar nu spune
Multe taine de amor
Petrecute şi uitate
În tăcerea nopţilor.

   Miţa ştie că la dânsa
   Vin şi oameni însuraţi,
   Senatori, chiar foşti miniştri
   Vin ca să... Dar n’o să aflaţi.

Miţa ştie cum cei care
Bietul Stat la cale pun
Sunt ridicoli când... Cer scuze
Imposibil să vă spun.

   Miţa ştie câte drame
   În familii se petrec
   Bând şampanie cu Miţa
   Mulţi rămas-au... extra-sec!

Miţa ştie ce divorţuri
Zilnic sunt la Tribunal,
Câte căsnicii ea face
Să sfârşească în scandal.

   Miţa ştie cum minorii
   Pentru-o sută dau cinci mii
   Şi cum unii mai besmetici
   Comit chiar plastografii.

Miţa ştie chiar cucoane
Măritate şi cu rost,
Ce, ca nişte Tirbuşoane,
Prin hoteluri noapte-au fost.

   Căci sunt dame prea cochete,
   Cu jour-fix şi cu salon
   Ce spre-aşi face toalete
   Fac ca Miţa Tirbuşon.

Dar de Miţa n-aibe frică
Cei căzuţi în aşa hal,
Ea nu va spune nimica...
E... secret profesional.

   Miţa ştie, dar nu spune,
   D’aia are bani buluc,
   Toalete, cai de curse,
   Echipaj cu cauciuc.

Şi mai are Miţa blonda
Un puţ mare cu petrol;
Cine-i  însă cel cu sonda,
Miţa … nu-l va da de gol.

(Cyrano  – “Furnica”
 4 septembrie 1905)


- Ascultă bărbate: dacă azi luaţi leafa,
 diseară mergem la teatru, la gradină…
- Dar dacă nu ne-o dă ?
- Atunci… mă duc singură !
FILOZOFIA  LUI
 CHIMIŢĂ  GIUGIUC

(cuplete din orereta
 „Doctorul damelor”
cântate pe aria 
"Blând ca chipul Aurorei") 

Nu vă bănuiţi nevasta
N’ontrebaţi pe unde a fost
Fiţi încrezători şi basta
Barb’albastră-a fost un prost.

Şi nu scotociţi odaia,
Pe sub pat sau prin dulap;
Dacă vă e frică... de aia
Pipăiţi-vă la cap.

Dacă vezi că ea primeşte
Vreun bilet, mai bine zău
Ca să taci chitic ca peşte
Şi nu-ţi face sânge rău.

În zadar o-nchizi cu cheia
Sau o spionezi gelos;
Când o vrea şi-o vrea femeia
Nu te scapă nici Kristos !

(Tarascon  – “Furnica”

 octombrie  1905)


- Madam Ionescu, o mică întrebare indiscretă:
 crezi în dragoste ?
- Da…. Înainte de a mă mărita credeam.
- Dar acum ?
- Acum cred ca şi în Dumnezeu:
 există dar nu l-am văzut niciodată !
CUPLETE DIN  „ZOZO”

(Cântate de simpaticul artist
Niculescu-Buzău în piesa
„Zozo” – marele succes de la
Grădina Ambasadori)

Ea se numea, fetiţa,
Anica sai Mariţa.
(nu e mai mult de-un an).
Când fu lăsată-n lume,
Văzu că acest nume
Nu face nici un ban.
Şi-a spus atuncea Zozo,
Că e mai ‹‹ comme il faut ››
Mai ‹‹ chic ››, mai ‹‹ olio-lio ››!
Lilly, Mimy, Margot,
Sunt get-beget din Popa Nan.

Azi damele cinstite
Consum’ răbdări prăjite
Şi poartă rochii vechi.
Zozo şi alte tize
Au rochii de marchize,
Briliante în urechi.
Muscali au cu galoş
Şi pălărie ‹‹ cloche ››;
Se îmbulzesc gomoşi,
Clienţi minori sau moşi,
N-au timp ! vorba lui Caltaboş.

Zozo e o fetiţă,
Ce nu are mamiţă;
Cu ea ai avantaj:
Orfană fiind n’ai soacră,
Să-ţi facă viaţa acră,
Buclucuri şi tapaj.
De pildă soacra mea
E-o ciumă, o belea,
Când zic eu ‹‹ hăis ››, ea ‹‹ cea ››.
Pe-un an leafa mi-aş da
Cu dracul s’o pot mărita.

Mai ieri, la o serbare,
Un domn din lumea mare,
La Cazino’n salon,
Dansă fără de jenă
Cu Miţa Tirbuşon.
O mască Miţ’avea,
Nimeni n’o cunoştea;
Dar, când şi-a ridicat
Piciorul ei cambrat,
Că-i ... Miţa toţi au constatat!

(Jorj Delamizil  – “Furnica”
 28 iunie 1907 )



Citește mai mult... »

Viaţa ca o glumă

Am “cules” pentru voi câteva versuri vesele care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măşti, aceeaşi piesă…” cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” (pseudonim al ziaristului şi publicistului Dumitru Marinescu-Marion !?) şi sunt publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:

Pe brânci !


Pe brânci !... Cu toţii dau pe brânci,
Se svârcolesc şi se aruncă,
Să dea mai iute de Cuptor,
Să scape de atâta muncă...

Pe brânci şcolarii se muncesc,
Învaţă până'i bate sfântul,
Şi dau examene pe rând,
Le dau - de merge la toţi untul...
Universul literar 
13 (25) iunie 1894

Şi profesorii sunt în zor,
Muncesc pe brânci, pân'la sudoare,
Şi trec, şi lasă repetenţi
Aşa, cum lor li se năzare...

Şi magistraţii dau pe brânci
De'i trec sudori şi reci şi dese,
Muncesc, - ce-aşi vrea şi eu munci-,
Ş'amână 'n toamnă la procese...

Şi'n ministere dau pe brânci,
Slujbaşii toţi muncesc în grabă,
Ca să sfârşească, bine-rău,
Ce au de muncă şi de treabă...

Şi toţi, cu toţii'n Cireşar,
Muncesc cu zor şi cu speranţă,
Muncesc pe brânci de'i trec sudori,
Să intre iute în vacanţă...

Şi toţi, cu toţii gălbejiţi
Brăzdaţi la chip, brăzdaţi pe frunte,
Să se'ntremeze vor pleca
La cer şi aer, pe la munte...

Sau se vor duce pe la băi,
La băi de ape minerale,
Cei scrufuloşi, cei of !... ticoşi,
Sau cei ce au dureri de şale...

Doar cei săraci vor rămânea
Ca'n tot-d'a-una, în capitală,
Şi numai ei vor înghiţi,
Căldură, praf şi năduşală...

Şi ca să doarmă liniştiţi,
Când vor voi ca să se culce,
Vor face baie de… şi ei…
În Dâmboviţa, apă dulce...


MODA


S'a schimbat iar moda
Bat'o D-zeu !
Că în toată luna
Se schimbă mereu !

S'a schimbat ş'acuma,
În luna lui Mai,
Că cocoana'ţi cere
Pălării de pai...
Universul literar 16 (28) mai 1894

Şi'ţi mai cere rochii
Feţe fel de fel,
Date la maşină
Cu frumos tighel...

Ba vrea prăzulie,
Ba vrea conabiu,
Ba vrea didiţie.
Ba vrea stacojiu...

Ba să fie faţa
Ca floarea de soc,
Ba nu, ea să fie
Ca para de foc !...

Ba alta pofteşte
Ca faţa de mac,
Ş'alta, mai moţată,
Ca cea de dovleac...

Dracu-să mai ştie
Câte feţe sunt,
Că eu ştiu atâtea,
Şi pui aci punt...

Ş'apoi coana cere
Umbreluţă, na !...
Zisă Graţioasă
Pe la mahala...

Şi mai cere încă,
De !... Să n'o omori !...
Mânuşi de atică
Şi doi pantofiori...

Şi mai cere încă,
Cere tot mereu,
Tot ce e de modă,
Bat-o D zeu !...


D'ale Bucureştilor


Ce petrecere frumoasă
E acum în Bucureşti,
Caşti într'una de căldură
Şi grozav te plictiseşti!...

De n'ai slujbă, stai în casă
Universul literar 1(13) august 1894
Îmbrăcat de tot uşor,
Prinzi la muşte ciupitoare
Sau îi tragi un somnişor.

De ai slujbă, vai de tine,
Faci la băi ! uf !... de sudori,
Tot scriind la verzi-uscate,
Chiar cămăşi pe călători...

Seara, hait ! la preumblare !
De ai bani, mergi la şosea,
Dacă nu, te'ntorci pe stradă
lci şi colo, iac'aşa!...

Sau te plimbi cu mulţumire
În grădină'n Cişmigiu,
Unde corul cântă nostim,
Zău, al dracului să fiu!...

Sau te duci la operetă,
La Purcel sau Paradis,
Unde'ţi toarnă la ureche
Arii faine cu dichis...

Sau, de eşti high-life, atuncea
La Frascati nimereşti,
Unde bei la mazagrane
Până ce te răcoreşti !...

Altă lume nasu'şi plimbă
Pe la Raşca, Cazino,
Sau îl dă prin Herăstraie
Unde'i lume ho !... ho !... ho...

Alţii, de!, mai burtă-verde
Cum sunt eu şi alţii mii,
Merg la aer, la răcoare,
Ici si colo'n berării...

Că'i petrecere frumoasă,
Zău, acum în Bucureşti,
Ziua crapi de zăbuşală
Seara bând, te... răcoreşti !...


FIN DE SIÈCLE


N'ai ce zice, nici ce face, 
E curat sfârşit de veac!
Şi la patimile lumei
Nu mai poţi să dai de leac!

Şi afară şi în casă
Totul s'a întors pe dos,
Zău, frumosul e ca naiba
Universul literar
 21 noiembrie (3 decembrie) 1894
Şi urâtul e frumos…

Vezi cucoanele pe stradă
Cu păr creţ, făcut inel,
Pămătuf adus pe frunte
Şi cu pieptănaş în el…

Şi gătite, Doamne Sfinte !
Cât se poate mai luxos,
Vai săracul, bărbăţelul,
El plăteşte, dă din gros...

Ce paltoane şi ce blane !
Uite, lungi pân'la călcâi,
Şi manşoane pântecoase
Gură-cască să râmâi…

Şi fardate sunt la chipuri.
Par'car fi nişte papuşi,
Şi făcute la sprâncene
Să te sperii, să faci: Uşi !...

Pân'şi'n casă e de spaimă,
Toate's toate fistichii,
Cic'aşa i-acuma moda,
De s'ar duce în pustii…

Ici un scaun verde-negru,
Colea altul roşu-alb,
Canapeaua ca cireaşa
Iar fotelul strâmt şi slab…

Ş'apoi toate aşezate,
Zău, cruciş şi curmeziş,
Talmeş-balmeş aruncate
Ca şi slovele p’afiş.

Zău, curat că'i zăpăceală,
Zăpăceală fără leac,
Că i-aşa întotdeauna
La orice sfârşit de veac !





Sursa:  numere din anul 1894 ale revistei “Universul literar” citite din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca




Citește mai mult... »

Străbunicul zâmbește

Pentru că trebuie să mai şi zâmbim uneori, am cules pentru voi câteva glume drăguțe din numerele anului 1884 ale “ziarului săptămânal ilustrat” ‹‹Cimpoiul››. Glume de acum mai bine de un veac, dar care ne fac să zâmbim chiar și pe noi, cei de astăzi:

ECONOMIE

Doi bancheri români de peste Olt căutau să se laude unul în fața altuia:
- Ei, cum îți merg treburile? – întrebă unul.
- De minune, nene.
- Ei, cum ?
- Păi, să vezi. Ca să-și dau numai o idee: pentru corespondența firmei noastre cheltuim 2500 de lei pe an numai pentru cerneală!
- He, he! – răspunse celălalt – asta nu e nimic, nene... Eu economisesc pe an la vreo 4000 de lei numai nepunând puntele pe i.

- Cum te cheamă fetițo?
- Pungășoaică, hoață, drăcușor.
Așa mă cheamă tata...
EMISFERE

La un banchet se bea, după obicei, pentru sănătatea femeilor. Dl. B. zice:
- Beau în sănătatea sexului frumos din cele două emisfere!
- Iar eu, răspunse dl. C., beau în sănătatea celor două emisfere ale sexului frumos! 

JUMĂTATEA MEA...

- De ce ești necredincios soției tale? – întreabă un duhovnic pe un bărbat.
- Pentru că nevasta e jumătatea mea!
- Asta așa e, negreșit...
- Da, dar eu am vrut una întreagă. De aceea mi-am mai luat o jumătate!

FOARTE TRIST...

Discuțiune:  Între un domn în doliu și un preot se discută despre organizarea unei înmormântării de a doua zi. Preotul, cu tariful în mănă, spune:
- Cum să nu-ți trebuiască lumânări ? În sfărșit, fă cu voiești, dar să știi că va fi foarte trist…

- Spune-mi te rog, Iorgule, de ce te duci așa des
 la berărie și niciodată la universitate?
- Pentru că berării sunt multe și...
Universitate numai una !
DOLIU

O pariziană avea amant un negru. O amică a ei o întâlni plimbându-se pe stradă cu el.
- Ce ai pățit, draga mea, să’ți iei amant un negru? – zise dânsa.
- Dacă sunt în doliu...

MOARĂ DE VÂNT

Un țăran trecea prin fața tribunalului. O sumă de avocați urcau și coborau în grabă scările tribunalui cu mapele la subțioară. Țăranul îl întreabă pe unul:
- Dar oare ce să fie palatul ăsta?
- Moară de vânt !-răspunse în glumă cel întrebat.
- Ei, ca să vezi ! Nu-mi dădea prin gând; uite ce de măgari se suie cu sacii!

FEMEILE...

Femeile sunt pentru jumătate dintre bărbați calea cea mai scurtă de la avere la sărăcie și pentru cealaltă jumătate calea cea mai scurtă de la sărăcie la avere...

- Spune-mi Emilio, de ce nu îl iei
 pe locotenent în căsătorie?
-Dar gândește-te mătușă!
 Mi-aș pierde cel mai asiduu curtezan!

DINTR-UN ALBUM

Citită într-un album: “ Cireșele roșesc când sunt coapte. Femeile, pe vremea aceea, de mult nu mai roșesc.”

ARITMETICĂ

Pentru cine sunt cele patru operațiuni matematice:
Adunarea pentru zgârciți. Scăderea pentru pungași. Înmulțirea pentru evrei. Împărțirea pentru socialiști.

BERE

Băutorul: - Berea asta e așa de proastă încât de’abia poți să o bei.
Berarul: - Închide numai ochii și înghite-o.
După zece minute:
Berarul (către băutorul care plătise numai jumătate din consumație) – He! Dar asta e prea puțin…
Băutorul: -Închide numai ochii și bagă-i în buzunar!

TINEREȚE

Micul George este întrebat despre logodnicul surorii sale:
- Și ce vârstă are?
- Nu știu…
- În sfârșit, e tânăr?
- Cred… Nici nu i-a dat părul până acum.

Surse:

- glumele au fost culese din ziarul „Cimpoiul” – numere din anul 1884;
- desenele sunt din Calendarul „Moftului Român” pe anul 1902.


Citește mai mult... »