Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările

Realitatea zâmbeşte

Pentru că trebuie să şi zâmbim uneori, am cules pentru voi câteva glume din rubricile de umor ale revistei interbelice “Realitatea Ilustrată”:


Presa interbelica
O glumă nostimă...
Dureri de şale

- Domnule doctor, de câte ori muncesc mai mult la birou, capăt nişte dureri de șale...
- Aşa? Cât de des ţi se intâmplă aceasta ?
- Nu tocmai des, domnule doctor. De două ori pe an!

Succes

Vizitatorul: Elevele dumitale de la stenografie au aplicaţie pentru această profesiune?
Profesorul: Grozavă domnule. Gândiţi-vă numai, că din cincizeci de absolvente ale anului trecut, treizecişicinci s’au şi măritat deja cu şefii lor…

Complimente

EL: Cei mai proşti bărbaţi au totdeauna cele mai frumoase femei.
EA: Ah ! Iar începi cu complimentele?

Un om practic

- Ce-a zis tata, când i-ai spus că nu puteai dormi noaptea de dorul meu?
- Mi-a oferit un post de paznic de noapte la fabrica lui…

Un local select

- Domnişoară, în ceaşca mea este o muscă, ce 'nseamnă asta?
- Ce 'nseamnă ? Nu ştiu ! Eu sunt chelneriţă nu prezicătoare…

Diplomaţie

- Elena, Mitică ţi-a cerut mâna!
- Ah, papa, începu Elene să plângă, na’ş vrea să o părăsesc pe mama…
- Ia-o cu tine ! Ia-o cu tine, draga mea !!!

(Realitatea Ilustrată din 6 august 1931)


Punctualitate

- Îl vezi pe domnul de la masa din faţă ? Este soţul fostei tale soţii!
- L-am recunoscut imediat. Îl vezi cum se uită la ceas ? La nouă şi jumătate fix o şterge. Săracul…

Machiaj

- Nu găseşti că miroase în cameră a vopsea arsă?
- Uite ce e, draga mea, n’ar trebui să stai atât de aproape de foc…

Despre vin, femeie  şi ... muzică

- Ce părere ai despre vin, femeie şi... muzică?
- Eu mă duc să beau vin când femeia mea începe muzica...

Corespondenţă

- Cum, Mitică a plecat într-o călătorie cu maşina?
- Da, de vre’o săptămână.
- Şi ţi-a scris ceva ?
- Două cărţi poştale. Una de la poliţie şi a doua din spital.

Semn sigur

- O să fac şi eu ca d-ta. O să las şi băutura şi tutunul.
- Îmi dai voie să te felicit ? Cum o cheama pe viitoarea ta soţie?

Cerşetorul

- Uite omule, îţi dau două perechi de ciorapi vechi de-ai bărbatului meu. Sunt ei puţin cam rupţi...
-  N'are importanţă coniţă, aştept până o să-i coaseţi.

Obligaţie

Chelnerul intră în sala în care se află adunaţi în jurul unei mese 14 bărbaţi în faţa a 14 halbe de bere.
- La intrare este o doamnă care a venit să-şi ia bărbatul. Domnul i-a promis că la 12 fix va fi acasă.
Toţi  14 ridicându-se:
- Noapte bună dragi prieteni, la revedere, pe curând!

(Realitatea Ilustrată din 15 septembrie 1932)




Citește mai mult... »

Da' noi cu cine votăm !?

Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele nostru... (Trahanache – via I. L. Caragiale)

Ne ducem azi veacul într-o Românie modernă, frumoasă şi… profund democratică. Ca şi în oricare altă democraţie autentică, suntem chemaţi periodic la vot. Suntem rugaţi atunci să alegem pe cei mai buni dintre politicienii care evoluează pe scena politică. Ca să vedeţi cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules pentru voi câteva parodii din foaia umoristică “Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuşi să răspundem – atunci când vom mai fi întrebați - la eterna întrebare a cetăţenilor uşor turmentaţi: Şi totuşi noi… cu cine votăm!?


AM VRUT SĂ ŞTIU CE’I POEZIA

Am vrut să ştiu ce’i poezia
Ş’am întrebat p’un deputat,
El mi-a răspuns: e meseria
De’a fi mişel şi om de stat.

Am vrut să ştiu ce e poetul
Ş’am întrebat pe Stolojan,
El mi-a răspuns: este bugetul
Ce’ndoapă azi orice golan.

Am vrut să ştiu ce e natura
Pe Muierescu am întrebat,
Şi mi-a răspuns: e creatura
Ce câţiva ani a numărat.

Întrebând iar ce’i fantezia
Şi pe burtosul Radu Mihai,
El mi’a răspuns: e puşcăria,
Unde se’nchid hoţii de cai.

Vroind să ştiu ce e o muză,
Am întrebat şi pe Cernat,
El mi-a răspuns: o călăuză
Care te duce la spânzurat.

Şi mai vroind să aflu’n fine
Ce e sublimul, am întrebat
Pe Gogu, care fără ruşine
Mi-a spus ca este a fi bogat.

(Max - Ciulinul – Ridendo castigantur mores - 2 iunie 1883)

Clasa politică
 Jucaţi - zic ciulinii - jocul vă convine
 Numai peste dracu' vedeţi să nu daţi

CÂNTEC POPULAR

Ţara

În deal la Mitropolie,
E curat menajerie:
Cu lupi, tigri, urşi şi lei,
Furioşi ca nişte smei.

Rosetti

Lasă, fie cum o fi
Şi să fure cum or şti.

Ţara

Astăzi ţara românească
E în mâna calicească;
Căci miniştri, senatori
Sunt ai ţării vânzători.

Rosetti

Las’ să vândă cât or fi
Căci ca mâine or plesni.

Ţara

Fără frică toţi azi fură,
Fură ca hoţii şi jură;
Fac avere din senin
Şi sug sânge de creştin.

Rosetti

Furaţi toţi câte cevaşi,
Trageţi hora măi pungaşi.

Camera deputaţilor
     Ţara

Ia vedeţi cum sorb cu sete
Paragrafele secrete,
Şi cum trage de la buget
Haita lui Papá-Ruset.

  Rossetti

  Las’ să soarbă mii şi mii
  Trageţi hora papugii.

Ţara

Le-o veni şi lor odată
Zi de plată şi răsplată,
Să plătească ce-au furat
Poate cu vârf şi îndesat.

   Rosetti

   Ura, ura la golani,
   Trageţi hora pehlivani.


(Dună - Ciulinul – Ridendo castigantur mores” - 2 iunie 1883)

Abatorul politic

SATRAPILOR  ŢĂRII

Şi ţipă pruncu’n mamă şi mama se boceşte
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf:
Cum schingiuie poporul, cum ţara sărăceşte,
Cum viciul, sub dânşii, se’tinde, se lăţeşte
Şi cum ca şi bandiţii au ca deviză: JAF !

Şi ţipă pruncu’n mamă şi mama disperată
Priveşte, l’aste hidre născute în păcat,
Cum seamănă în cale sămânţă depravată,
Cum crima o lăţeşte şi ura cea turbată,
În sânul tinerimii virtuase a’nfiltrat !

Şi ţipă pruncu’n mamă şi mama cu durere
Suspină văzând starea la care s’a adus
Sărmana Românie – dar neavând putere
Se scutură cu groază şi geme în tăcere,
Căutând la viitoru’i ce’n negură a apus !

Şi ţipă pruncu’n mamă şi mama ca şi dânsul
Ţipând, îşi smulge părul, cerând un ajutor !
Dar nimenea nu vine ca să’i aline plânsul
Căci nimeni nu aude pe robul şi pe’nvinsul,
Când plânge’n disperare cerând un protector !

Şi ţipă pruncu’n mamă şi mama tot boceşte
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf,
Cum schingiuie poporul, cum ţara sărăceşte,
Cum viciul sub dânşii se’tinde, se lăţeşte,
Şi cum ca şi bandiţii au ca deviză: JAF !

(Cocargea - Ciulinul – Ridendo castigantur mores – 21 aprilie 1885)


Citește mai mult... »

Frunzuliţă de trifoi, nu e criză e crizoi !

Pentru că prea suntem mult prea încrâncenaţi zilele astea din urmă şi pentru că trebuie să ne mai şi destindem uneori o să vă invit să citiţi o amuzantă poezioară publicată de "Realitatea ilustrată" în 13 iulie 1933. Subiectul? Criza economică. Se pare că oamenii trec dar că rămân crizele. Sau revin, cum vreţi să o luaţi. Cele două caricaturi din "Furnica" de la începutul secolului trecut îmi dau şi ele dreptate...

CRIZĂ !...


Frunzuliţă de trifoi,
Nu e criză… e crizoi,
Vai de alţii, vai de noi,
Talpa ruptă, punga sloi!!!

Dar... problema e banală...
Să oftezi de-o pungă goală…
Fiind-că'n lumea amorală,
Criza'i cea mai sfântă şcoală !

Numai criza… numai  criza...
Pe vieţi aplică viza!
Ea creiază şi deviza,
Şi auto-analiza!


Te deprinde cu de toate!
Cel ce nu ştie să’noate…
A'nvăţat a da din coate,
Şi-a  pus creierul pe roate !...

Pune mintea'n consumaţie,
Şi pe om în comparaţie,
Criza stimuleaz'o naţie
Duce la civilizaţie!

S'a sfârşit cu echivocul
Când era la preţ norocul,
Şi dădeau toţi cu ghiocul!
Omu-i azi! Nu dobitocul!!
S'au dus vremile'nvechite,
Când trăiai pe nemuncite...
Pe saltele vătuite,
Şi cu icre tescuite!

Într'a “Domnului grădină",
Criza-i graţie divină!
Ea alege şi desbină
Grâuleţul de neghină!!

S'a sfârşit cu mura'n gură,
Cu sclavia prin procură...
Cu halva şi prăjitură,
Şi viteji de umplutură!...

S’a sfârşit cu rămăşagul!
Astăzi ţi-e mai mare dragul,
Dacă te loveşti cu pragul...,
Ştii ce-i plopul şi ce-i fagul!!

- Cum, d-le măcelar, măreşti preţurile din zi în zi ?
- Doamne fereşte, cucoană.
- Eu văd că azi vinzi mai scum ca ieri.
- Mai scump ca ieri, dar mult mai ieftin ca mâine !
("Furnica" - 26 aprilie 1912)
Când aveai în buzunare...
Siguranţa sunătoare...
Te aşezai cu burta'n soare,
Nu-ţi păsa că ţara moare!

Dar de când cu “şomereala",
Parcă’i altfel socoteala!...
Rămân boii pe tânjeală,
Iese omul la iveală!!

Criza naşte energi !
Cere... autonomia!
Când învinge sărăcia…
Unu e mai mult ca mia!...

Criza, multe-o să invente...
Va descoperi talente,
Minţi deschise, eminente,
Criza, va creea curente!

Deci sistemul cu oftatul
Să-l mai dăm la necuratul
Să'nflorească rezultatul
Sus cu viaţa, cu luptatul !!!

(semnat IONIŢĂ  DELATEATRU)

- Mizerabilo, când te-am luat n'aveai nici cămaşe
şi acum drept răsplată mă'nşeli cu băcanul
 de vizavi... Pentru ce?...
- Pentru o litră de zahăr, bărbate!
("Furnica" - 30 iunie 1915)



Citește mai mult... »

În rime despre mondenele de altădată

Vânzătoarea de plăceri

Sunt vânzătoarea de plăceri,
Sunt Margot, Fifi sau Aurica...
Cu câţiva poli, cu... mai nimica,
Vând nopţi de scârnave vegheri.
Poftiţi bătrâni, poftiţi becheri,
Am optsprezece primăveri,
Şi’s vânzătoare de plăceri.

Sunt vânzătoarea de plăceri...
E’o ruşinoasă meserie...
Dar, ţie, ce îţi pasă ţie,
Că’n al meu suflet gem dureri?
Tu, voluptăţi de’o clipă ceri
Şi prefăcute mângâieri...
Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri...
Ia’mi trupul ! Bate-ţi joc de dânsul!
Ce’ţi pasă de mă’neacă plânsul?
Însă să ştii: zeci de averi,
Client brutal, poţi să’mi oferi,
Dar sufletu’mi n’ai drept să’l speri!
Sunt vânzătoarea de plăceri...

Sunt vânzătoare de plăceri!
Ş’aştept pe... El, c’am şi eu doară
Un moftuleţ de inimioară!...
L’aştept... dar unde-i?... nicăieri?
Iar anii trec... cerniţi...stingheri...
Şi sunt, la patruzeci de veri
Tot vânzătoarea de plăceri!
(Jorj Delamizil – "Furnica" – 4 septembrie 1908)

- Drace, uite, nevastă-mea, sunt pierdut!
- Dar nu te-am găsit eu?
Sofiţa
(după "Rodica" de V. Alecsandri)

Purtând rochiţa, cu sânge rece,
Pân’la genunchii’i albi rotunjori,
Juna Sofiţa voioasă trece
Pe lângă nişte juni senatori.

Ei cu grăbire îi sar în cale
Zicând: - Sofițo, boboc de crini,
În plin să-ţi mearg’afacer’le tale,
Precum tu ştii, dragă, să ne alini!

S’ajungi ca Miţa milionăreasă,
Să crească’n drumu’ţi doar frăncuşori,
Hotelul de’astăzi să’l schimbi în casă,
Şi sânul în leagăn de peştişori!

Cu poli de aur ei o’mpresoară
Şi o tratează cu vin Ştirbey.
Copila râde, sprintenă zboară,
Zornăind banii din geanta ei.
(Băiatul sacerdotului - "Furnica" - 8 martie 1916)

Pasari de noapte
- Domnişoara Lili, singură pe stradă la ora asta ?
Cum o fi lăsând'o părinţii...
- Tu să fii sănătos... Lili e acum pasăre de noapte!
 
Petrecere de carnaval

Le duc, le duc să se desfete,
Le duc cu zor bărbaţi’n bal...
Sunt idioţi, ele cochete,
Şi ne aflăm în Carnaval.

Da, pentru mulţi e o plăcere
Să’şi vadă scumpele soţii,
Cum le strâng fanţii cu putere,
Şoptindu-le obrăznicii!

Fără să fiu vreun Barbă’Albastră,
Dar zău - dac’aş fi împărat
Fără mustrare'n ţara noastră
Eu balul l-aş fi desfiinţat!

- Dar danţul, domnule, e-o artă!
Va protesta vreun cititor.
- Sau eşti un prost, dragă, mă iartă
Sau eşti – zic eu – miop ori chior!

Nu vezi că’n baluri danţul nu e
Decât un paravan curat?...
Când pui o frunză pe’o statuie
Tu sexul ei l-ai suprimat?

Ia, uită-te, te rog la ele,
Cum desvelesc gât, braţe, sân,
Când merg, viclenele femele
La bal c’un soţ tont sau bătrân!

Nu pentru tine, Terpsichoră,
Zeiţa dansului antic,
Se decoltează’n acea oră
Şi toate vor să fie... şic!
Ci pentru tine, nostim Fante,

Pentru mustaţa’ţi ş’ai tăi ochi,
Se’mbracă doar cu diamante,
În loc de simple și caste rochi!

Şi toate, toate îşi arată,
(Spectacol gratis pentru toţi)
O nuditate destinată
S’o vadă doar sărmanii soţi!

Şi mâini străine le desmeardă
Şi’nlănţuiesc al lor corset,
Când soţii merg (timp, bani să piardă)
La joc de cărţi sau la bufet...

Statistica’i ştiinţă morală
Nu se amestecă la danţ
Dar, dac’ar face-o socoteală,
ar stabili acest bilanţ:

La rubrica ş’avere;
Dup’orice bal, chiar de... copii,
Ar constata cinci adultere
Şi’n plus vreo cinci... pneumonii!
(Cyrano – "Furnica" – 11 februarie 1910)

Baiat bine dotat
O fată fără dotă şi un băiat bine... dotat!
Sursa: colecția revistei „Furnica” - răsfoită din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor

Citește mai mult... »

Guvernul a căzut grav bolnav

Care este adevăratul motiv al căderii Guvernului? Cauza a fost descoperită încă de prin anul 1907 de redactorii revistei “Furnica”. Redau articolul pentru edificare. E adevărat însă că am înlocuit numele “diagnosticienilor” de atunci cu cele ale specialiștilor în “medicină guvernamentală” din zilele noastre:

Guvernul a căzut grav bolnav

Guvernul a fost bolnav rău săptămânile trecute. A avut crize grave. Coana Carmen, foarte alarmată, s’a dus să consulte pe doctorul Liviu, cel mai mare specialist din țară în asemenea maladii. Deci dr. Liviu a examinat pacientul, i-a pipăit pulsul, s’apoi a diagnozat:

Prea mâncăcios!

Suntem în măsură de a da informațiuni precise asupra cauzei acestui morb care poate să fie mortal. Cauza este excesul de nutrițiune abundentă, supraalimentația. Guvernul mănâncă prea mult și numai hrană copioasă. Cantitatea de milioane pe care a consumat-o, sub formă de diurne, lefuri, fonduri secrete, etc., este înspăimântătoare. Un stomac de struț n’ar fi rezistat la așa mâncătorie. A vrut să înghită chiar și Justiția, dar i s’a pus un nod în gât și n-a isbutit.

- Hi măi Martine și nu te mai încăpățâna și tu acuși!... 
Ori vrei s’ajungi la București când no mai 
rămânea nici o slujbă pentru tine?
Consultarea babelor

Spre a mai prelungi puțin penibila viață a bolnavului, Conu Liviu, om bogat, a consultat chiar și babe. Baba Caterina i’a spus pe șleau:
- Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul!
Alte cumetre însă care practică și ele medicina empirică au fost mai optimiste. Ele au asigurat pe Conu Liviu că guvernul se poate întrema cu o simplă oblojeală, adică – în termeni științifici – cu o ‹‹remaniere››.

Consultația de la spitalul... ALDE:

Savantul medic Călin a declarat însă categoric Conului Liviu să nu umble cu mofturi și cu oblojeli băbești, căci singura salvare e într’o hygienă perfectă, o asanare cu alte cuvinte, și în păstrarea unui regim… constituțional. Pătruns de eficacitatea acestei rețete, Conu Liviu, într-un elan de recunoștință, a exclamat:
- Cât să-ți plătesc consultația, Coane Căline, iată portofelul meu e la dispoziția ta!
- Nu-mi ajunge unul – a răspuns eminentul tărician – mie îmi trebuie patru... portofolii.
(ușoară adaptare a articolului “Guvernul grav bolnav” – publicat în revista “Furnica” – numărul din 1 martie 1907)

Ce urmează? Tot redactorii revistei “Furnica” ne dau răspunsul:

Ministrul de finanțe: Știu că vă e foame, copii,
dar nu mai țipați c’o să vă vie și vouă rândul
abia am început să mulg vaca!

La ordinea zilei…

Guvernul își face bagajele. Forfoteală ca la bâlci. Mare, mic, scotocește prin toate colțurile, împachetează, împachetează febril... Șeful suprem, Stăpânul prin grația lui Dumnezeu și voința țării, plictisit, întreabă:
- Gata?
- Gata! – se’ndreaptă ei, lac de sudoare.
- Ați luat tot?
- Tot.
- Mai cercetați odată... să nu uitați năravul de a fura!
  (“Furnica” – 24 septembrie 1930)

Prima întrevedere cu noii miniștri
- Flămânzi sunt, dom’le! 
Mă mir că până acum nu mai sfâșiat!

Urmează negocieri și pertractări pentru desemnarea unui nou Prim-ministru, negocieri și mai dure pentru desemnarea viitorilor miniștri. Peste câteva zile alegătorii români vor putea respira ușurați: Țara are un nou Guvern! Speranțele într-un nou viitor de aur vor renaște o dată cu instalarea noului Tătuc la Palatul Victoria:

“Tătucul nostru, care ești astăzi la putere,
În tine-avem nădejde că ne vei da ce-om cere,
Rugând pe cei din ceruri pierdurăm vorba’n vânt,
Tu să ne dai deci astăzi și pâine și pământ,
Fă ca’n pășuni de vite să crească veșnic iarbă,
Cu fire lungi, c’acele ce are Iorga’n barbă;
Fă ca nu doar găina, ci și al ei cocoș
Să ouă, ba chiar gata să facă oul roș;
Fă ca să curgă țuica pe gârle, nu apă chioară;
Dă câte-un iaz de pește oricui și câte-o moară…”
(“Furnica” – 5 aprilie 1920)



Citește mai mult... »