"" DE IERI ȘI DE AZI: Umor

Postări populare

Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Umor. Afișați toate postările

De 1 Aprilie (păcăleli, farse, caricaturi)

Păcăleli, farse şi caricaturi de altădată  Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul.   &nb...
Citește mai mult... »

Românii și impozitele – azi și odinioară

Despre impozitele (de ieri și de azi) care ne apasă PARAGRAFE: “Impozitele care ne sugrumä” Se furä ca in vremea lui Caragea... Năstrușnicele impozite fanariote Igenioasele impozite occidentale Și statul se împrumută mereu… Ezit dacă să public sau nu un articol despre impozitele ciudate instituite de-a lungul timpului. Cine știe, poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl citește și… trece la fapte. Mai ales că și astăzi "foamea" bugetului este mare. O să risc totuși! Hai să vedem care au fost câteva dintre “năzbâtiile fiscale" de altădată. Voi enumera doar câteva dintre acestea: birul temniței, birul femeilor rele, impozitul în fete frumoase și impozitul în copii, impozitul pe ferestre și cel asupra asupra cărţilor de joc, impozitele pe câini, pe păsările din colivii, pe florile artificiale sau pe... dopurile de plută. Bietul contribuabil...Articolul “Impozite, azi și odinioară”, publicat în săptămânalul “Ilustrațiunea Română” (numărul din 12 mai 1937) e scris cu un umor savuros și cred că merită să fie citit. Poate că așa vom învăța că umorul e, uneori, o armă...
Citește mai mult... »

Pețitoarele de altădată

De vorbă cu Clementina - pețitoarea PARAGRAFE: Pețitorii de-a lungul vremurilor Pețitul în satele de altădată De vorbă cu Clementina - pețitoarea Îngerul Cucoanei Veta  O prezență constantă în societatea românească - dar nu numai - au fost întotdeauna pețitorii. Aceștia erau cei care se îndeletniceau cu „potrivirea destinelor” și cu „facerea de căsătorii”. Ei erau de cele mai multe ori „tocmiți dintre cei buni de gură, veseli și care se pricepeau la pețit sau stărostit“. Intermedierea făcută de ei era deosebit de importantă pentru că: “oricine știe că multe femei nu se pot mărita pentru că moravurile interzic femeii de a alege și de a se oferi ea însăși după plac. Ea trebuie să se lase pețită, adică aleasă, dar ea singură nu trebuie să pețească. De nu o va cere cineva, ea intră în marea oștire a bietelor femei care nu și-au atins scopul vieții și care din pricina lipsei unei existențe sigure ajung în mizerie, ba de multe ori, de râsul lumii.” (A. Bebel  - “Femeia în trecut, prezent și viitor” - 1898)  În vizită la pețitoare("Ilustrațiunea Română" - 12 iunie...
Citește mai mult... »

Guvernul a căzut grav bolnav

Cum se instalează un nou guvern - de ieri și de azi PARAGRAFE: Guvernul a căzut grav bolnav Un guvern prea mâncăcios! Consultarea babelor - sondajele de altădată Asanarea guvernului - altădată Plecarea miniștrilor Negocieri și pertractări - un nou guvern Care este adevăratul motiv al căderii unui guvern? Cauza a fost descoperită încă de prin anul 1907 de redactorii revistei “Furnica”. Redau articolul pentru edificare. E adevărat însă că am înlocuit numele “diagnosticienilor” de atunci cu cele ale specialiștilor în “medicină guvernamentală” din zilele noastre: - Hi măi Martine și nu te mai încăpățâna și tu acuși!...  Ori vrei s’ajungi la București când n’o mai  rămânea nici o slujbă pentru tine?...
Citește mai mult... »

În glumă despre taxarea celibatarilor

Despre impozitul pe celibat în perioada interbelică PARAGRAFE: Taxarea celibatarilor în România interbelică Impozitul pe celibatari - proteste interbelice  Ezit dacă să public sau nu un articol despre o idee legislativă din România anului 1931. Cine știe, poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl citește și… trece la fapte. Mai ales că și astăzi "foamea" bugetului este mare. O să risc totuși! Nu sunt celibatar și introducerea unei eventuale taxe pe celibat nu mă va afecta. Nu pot totuși să nu menționez faptul că vremea comunismului o astfel de taxă s-a aplicat în România sau că impozite de acest gen sunt sau au fost legalizate, din câte știu, în Germania, Franța și Italia. Noi, românii de azi, am scăpat. Deocamdată!?   &nbs...
Citește mai mult... »

Zâmbete interbelice

Glume și anecdote de altădată  Pentru că trebuie să ne mai și destindem uneori - asemeni bunicilor noștri - vă propun azi câteva glume și caricaturi „culese” din săptămânalul interbelic "Realitatea Ilustrată" (numere din aprilie – iunie 1937) - rubrica "Realitatea zâmbește": ...
Citește mai mult... »

Luptă mare'ntre partide

Oamenii politici de altădată - umor interbelic Aleșii noștri s-au pus din nou pe treabă, plini de elan, în scopul “propășirii țării”. Asemeni parlamentarilor din anul 1894. Moravurile senatorilor și ale deputaților români nu s-au schimbat însă prea mult în ultima sută de ani. Vă vor convinge cred versurile scrise de ziaristul Dumitru Marinescu-Marion și publicate sub pseudonimul Nicodem în revista “Universul Literar” - numărul din 14(26) noiembrie 1894: ...
Citește mai mult... »

Sfârșit de sezon (umor interbelic)

“Sezonul băilor a murit, îngropat luxos de toți aceia care i-au dat bani ca să trăiască din belșug: “boierii” s’au și’ntors de la băi, toată ziulica își schimbă impresiile, amestecând munții și marea ca pe-o cacealma și de’acum plănuiesc ce-au să facă la anul. Vorbesc de toate: de cură, de faimoasele partide de la Casino, copiii întrețin memoria cu isprăvile guvernantelor cu care s’au jucat în apă sau pe iarbă, domnișoarele își recomandă reciproc flirt-urile monoclate, servitoarele oftează într’una după vardistul mustăcios, trimis de stat în vilegiatură cu slujba de detașat.” (1) “Păsările călătoare au început să vie la cuiburile lor. Sezonistul, desumflat de bani, pus un gram de sănătate, dacă nu cu o boală nouă sentimentală, s’așează la masa conștiinței și își face bilanțul.” S’a întors Popescu: “Bancrută simplă sau faliment fraudulos tăvălit în câțiva ani de pușcărie? Depinde... Popescu se scarpină în cap – buricile degetelor alunecă la vale ca pe’un topogan bine lustruit – oftează: - Am rămas chel ca toți cei din categoria mea: fără să-mi dau seama care ar putea...
Citește mai mult... »

Bunicii au umor (anecdote de altădată)

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din revista interbelică „Ilustrațiunea Română” (numere din anii 1931 și 1932). Pentru culoare și savoare, am presărat printre glumele din timpul bunicilor noștri, câteva caricaturi publicate în aceiași perioadă de revista “Furnica” (numere din anii 1929 și 1930): Anecdote de altădată “Ilustrațiunea Română” – 10 august 1932 Prevedere Tinerii căsătoriți au hotărât să facă o călătorie de nuntă până la Constantinopol. Măriuța stă însă îngândurată: - Știi, drept să-ți spun, am o groază teribilă de răul de mare! - Dar bine, Măriuțo, cel mai bun leac contra răului de mare e însăși iubirea noastră! - Toate bune. Dar ce ne facem la întoarcere? Voiajori la Pol - Plecați din nou la Pol, domnule doctor? Să vă fac o pereche de ghete la fel cu cele de la ultima expediție? Sau n’ați fost mulțumit de ele... - Din contra, maestre. Ghetele d-tale au fost cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată! Pe ocolite - În definitiv, de ce nu vrei să te însori cu fata mea? E atât de sănătoasă! - Probabil că asta e și explicația...
Citește mai mult... »

Istorioare cu tâlc

Uneori istoria se amuză consemnând povestea unor întâmplări vesele și uneori cu tâlc. Am cules câteva dintre acestea din “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie”, revistă publicată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea ”sub direcțiunea d-lor I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc”: ...
Citește mai mult... »

Frunzuliţă de trifoi, nu e criză e crizoi!

Pentru că prea suntem mult prea încrâncenați în zilele astea și pentru că trebuie să ne mai și destindem uneori o să vă invit să citiți o amuzantă poezioară publicată de revista "Realitatea ilustrată", în numărul din 13 iulie 1933. Subiectul? Criza economică. Se pare că oamenii trec, dar nu și crizele. Sau crizele revin, după cum vreți să spuneți. Cele două caricaturi publicate în revista "Furnica" pe la începutul secolului trecut îmi dau și ele dreptate... CRIZĂ!... Frunzuliță de trifoi, Nu e criză… e crizoi, Vai de alții, vai de noi, Talpa ruptă, punga sloi!!! Dar... problema e banală... Să oftezi de-o pungă goală… Fiind-că'n lumea amorală, Criza'i cea mai sfântă școală! Numai criza… numai  criza... Pe vieți aplică viza! Ea creiază și deviza, Și auto-analiza! (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); Te deprinde cu de toate! Cel ce nu ştie să’înoate… A'nvățat a da din coate, Și-a  pus creierul pe roate!... Pune mintea'n consumație, Și pe om în comparație, Criza stimuleaz'o nație Duce la civilizație! S'a...
Citește mai mult... »