File din cartea vrăjilor

File din “Cartea magică a vrăjilor"  PARAGRAFE: File din “Cartea magică” Farmece, rituri magice, descântece, talismane  Practicarea diferitelor forme de magie nu este, așa cum am putea fi tentați să credem, proprie societăților înapoiate din punct de vedere educațional, de ieri. Toate “ingredientele” necesare pentru dobândirea “cunoștințelor” sau pentru practicarea diferitelor forme de magie sunt disponibile în mai toate librăriile și “magazinele specializate” de azi din întreaga lume.  Tendința oamenilor de a îmbrățișa practicile magiei era proprie și societății interbelice și despre o “carte de specialitate” care circula în acea epocă o să vă vorbesc astăzi. După cum v-am obișnuit însă, o să o fac prin intermediul unui articol apărut în luna iulie a anului 1935 în săptămânalul “Realitatea Ilustrată”.  &nbs...

Citește mai mult... »

Pasiențe de altădată

Pasiențe - variante și reguli VARIANTE: CADRILUL CEASUL SUBSTITUIREA OROLOGIUL CASTELANA  Avem cu toții în minte imaginea domnișoarelor din alte vremuri care, grăbite și îmbujorate, făceau pasiențe. De reușita acestora își legau împlinirea unor dorințe (“Mă iubește?... Nu mă iubește?...”). Sau imaginea severelor doamne în vârstă care, așezate la măsuța din fața șemineului, savurau un ceai și "își făceau pasiențe", în timp ce supravegheau cu o privire dominatoare...

Citește mai mult... »

Superstiţii şi prejudecăţi (de ieri și de azi)

Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi "credem în semne” care ne influențează viața sau care ne prevestesc viitorul. Suntem superstițioși – dar fără să devenim fanatici. Dacă lucrurile prevestite de semnele citite în jurul nostru se împlinesc, povestim aceste lucruri aproape cu voluptate celor din preajma noastră.   Am să vă spun în cele ce urmează câteva superstiții, culese de eminentul folclorist Artur Gorovei la începutul secolului trecut și publicate în volumul “Credințe și superstiții ale poporului român” – apărut în anul 1915 (răsfoit din colecția digitală a Bibliotecii Digitale a Bucureștilor): Dacă găsești un ac, e semn de ceartă. Dacă găsești un ac cu urechi, îți va naște femeia o fată; dacă acul găsit e fără urechi, nevasta îți va naște un băiat. Exista credința că dacă visează un om tânăr albine zburând îi va merge foarte bine; dar dacă un om bătrân visează albine zburând, îi va arde casa. Alunițele sunt semn de mare noroc și de aceea, dacă tai părul...

Citește mai mult... »

Începutul cinematografiei în România

Primele filme românești PARAGRAFE: Primele proiecții de film – primele studiouri Primul film românesc Prima "uzină de filme" din România Primele proiecții de film – primele studiouri  Spectacole dedicate proiecțiilor de film au fost organizate în România începând din anul 1896, primul eveniment de acest fel fiind cel care a avut loc în saloanele din redacția revistei "L'Independence Roumaine" din București, în 27 mai 1896. S-au proiectat atunci, cu mult succes la public, diverse „vederi, fotografii vii și fotografii animate”: Un dineu, Lecția de biciclete, Grădina Botanică, Dejun pe iarbă, Piața Operei din Paris, Pe lac, Serbarea rusească, Intrarea țarului în Kremlin, Ieșirea lucrătorilor din uzina Lumière, Tâmplarul la lucru, Plecarea în trăsură, O gondolă în Veneția, La băi la mare, Un bufet și celebrul Sosirea unui tren în gara Ciotat (un program foarte apropiat de cel prezentat la Paris, în decembrie 1895, de frații Auguste și Louis Lumière).  Leon Popescu - finanțatorul primului film românesc (stânga)Paul Menu - autorul primelor filmări din România...

Citește mai mult... »

Întâmplări de demult

Istorioare din vremuri trecute PARAGRAFE: GRAȚIEREA OSÂNDIȚILOR ÎN VEACURILE TRECUTE CEL DINTÂI ROMÂN CARE A BĂUT CAFEA TURCUL PLĂTEȘTE UN VODĂ EXCENTRIC FOIȘORUL LUI MAVROCORDAT O sa vă spun astăzi câteva întâmplări din vremurile de demult, istorii citite în numerele publicate în primăvara anului 1894 ale revistei „Vatra: Foaie ilustrată pentru familie” (revistă publicată sub ilustra direcțiune a scriitorilor I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc):   GRAȚIEREA OSÂNDIȚILOR ÎN VEACURILE TRECUTE  "Domnii noştri aveau un obicei frumos de a graţia pe osândiţi. La lăsata secului de postul Paștelor - mai târziu în Dumineca cea din urmă a carnavalului - Vodă primea o visită solemnă, apoi oprea la masă pe boieri, pe episcop şi pe rudele sale. Punându-se la masă, înainte de a începe să mânânce, Mitropolitul zicea «Tatăl-nostru» şi boierii stăteau în picioare. Când ajungea Mitropolitul la  «iartă-ne nouă greşelile noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri» se făcea tăcere şi logofătul dreptăţii (ministrul justiţiei) începea să citească de pe...

Citește mai mult... »

O scurtă istorie a batistei

Batista de-a lungul veacurilor PARAGRAFE: DOUĂ DEGETE ÎN LOC DE BATISTĂ APARIȚIA BATISTELOR PETRU CEL MARE NU FOLOSEA BATISTA BATISTELE JAPONEZILOR Lupta oamenilor cu guturaiul se duce de la începutul veacurilor. Cu toate acestea, istoria batistei – acest aliat prețios al omului – începe “puțin” mai recent. Articolul “Guturaiul, batista și strănutul de-a lungul secolelor” publicat de revista ”Realitatea Ilustrată” în numărul din 29 septembrie 1937 ne dă câteva informații interesante pe această temă:  Cavalerii de pe mormântul lui  Filip Îndrăznețul din Dijon: unul își suflă  nasul în mantie  iar celălalt cu degetele ...

Citește mai mult... »

Curiozități din lumea teatrului

Teatrul de altădată Paragrafe: CÂND SE TRĂGEA CU TUNUL CU TRĂSURA LA SCARĂ BILETELE LA CONTROL DARURI ÎN BANI DOAMNELE NU MERG LA STALURI Obiceiurile existente într-o societate la un moment dat pot să devină în timp curiozități pentru generațiile următoare. Lumea teatrului românesc nu a fost nici ea scutită de asemenea moravuri pe care astăzi le-am putea considera ca fiind ciudate. Cu ajutorul omului de teatru Ioan Massoff și a articolului “Curiozități din lumea teatrului” - publicat de în numărul din 15 august 1939 al revistei “Realitatea Ilustrată” - vom descoperi câteva dintre aceste obiceiuri și întâmplări amuzante:  CÂND SE TRĂGEA CU TUNUL  “Nu e vorba de nici o exagerare. La Teatrul din Craiova a dăinuit acest obicei de pe vremea lui Theodorini. De câte ori se juca o piesă istorică, pe la ora 7 seara se dădeau trei lovituri de tun din curtea teatrului. Craiovenii știau astfel că în seara aceea vor apărea pe scenă fie Mihai Viteazul, fie Radu Calomfirescu sau alți eroi de fel din Oltenia. Bine’nțeles că nu aduceau în curtea teatrului chiar tunuri; în realitate...

Citește mai mult... »

Nudism şi naturism în anii '30

Modificarea moralei societății românești de la începutul secolului al XX-lea a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplu fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate ca fiind niște extravaganțe indecente, în anii ’30 societatea românească – în special prin generațiile tinere - adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale și mai lipsite de prejudecăți.  În acei ani dezbaterile privind “problema sexualității” erau din ce în ce mai prezente în spațiul public. Ca urmare, articolele care aveau ca temă nudismul sau naturismul erau considerate ca fiind total inofensive. Ce m-a surprins în acest articol? Descrierea unei experiențe pariziene precum și ale unor precepte pe care le consideram proprii mișcării hippie de mai târziu. O să le regăsiți și - cu siguranță - o să vă surprindă și pe voi:   “S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou și totul e perimat. S'au format grupuri pro și contra nudismului și ca și orice manifestare la început, nudismul...

Citește mai mult... »

Un interviu din 1931 (cu un bunic din zilele noastre)

Credeți, probabil, că mă joc cu cuvintele în titlu pentru a vă face curioși. Aveți și nu aveți dreptate. Aveți, pentru că este vorba într-adevăr de un joc de cuvinte și al imaginației. Nu aveți întru totul dreptate însă, și asta pentru că nu e vorba de un joc de-al meu, ci de un interviu interesant publicat în perioada interbelică de un reporter al revistei „Realitatea Ilustrată”.  Iată cum vedea un reporter din anul 1931 Bucureștiul începutului de secol XXI: o lume a zgârie norilor, a metroului și a avioanelor particulare, a televiziunii și a telefoanelor mobile, o lume a... Dar nu o să vă dezvălui eu tot ce își imagina ziaristul interbelic despre lumea noastră, a celor de azi. Îl las pe el să o facă: "În Broadway-ul bucureștean, acolo unde acum o jumătate de secol se întindea băltoaca Herăstrău, care a fost secată și asanată în anul 1954, și unde am ajuns cu metropolitanul subteran ce leagă diferitele cartiere ale Capitalei, locuiește, în palatul sgârie-nori ce-i aparține, Ion Iancovescu (notă: în anul publicării articolului actorul Ion...

Citește mai mult... »

Faimosul “Tour de France” în anul 1936

Zilele acestea se desfășoară o competiție sportivă de mare anvergură: Turul Ciclist al Franței. Spectacol total, eveniment care stârnește patimi și care naște rivalități sportive – dar nu numai – pe tot mapamondul.  Turul Franței - de ieri și de ...

Citește mai mult... »

Invitație la lectură pentru cei mici

Pentru că se apropie cu pași repezi ziua de 1 Iunie – vă propun câteva lecturi pline de farmec pentru copiii noștri:   Misterul ceasului din perete      John Bellairs Lewis Barnavelt, un băiat de vreo zece ani, orfan, merge să locuiască în orășelul New Zebedee, la unchiul său Jonathan Barnavelt, într-o casă din ai cărei pereți se aude un ticăit ciudat. Unchiul și prietena sa cea mai bună, Florence Zimmermann, se poartă minunat cu Lewis, făcând, cu ajutorul magiei, un periplu prin istoria marilor bătălii navale de care Lewis e peste măsura de pasionat. Un singur lucru îi interzice Jonathan lui Lewis, și anume să dea iama în rafturile pe care își ține tratatele de magie, dar, pentru a-și impresiona un prieten, băiatul ignoră această rugaminte și învață o vrajă prin care îi poate învia pe cei morți. Pe negândite, Lewis dezlănțuie furia unei perechi de vrăjitori malefici care doresc să aducă sfârșitul lumii. Această tulburătoare poveste gotică, creata de maestrul misterelor John Bellairs, este acum transpusă pe marile ecrane într-un proiect cinematografic...

Citește mai mult... »