Piticul din Târgul Moșilor

Destinul „piticului din Târgul Moșilor”  PARAGRAFE: Ion Dobrogeanu - piticul de la Moși O zi din viața "Piticului de la Moși"Atracțiile din Târgul Moșilor Nu a fost vreun copil al Bucureștiului de altădată care să nu fi fost măcar o dată dus de mână prin Bâlciul Moșilor. Târgul se ținea în săptămâna de dinaintea Rusaliilor fiind inițial prilejuit de sărbătoarea pomenirii morților. A devenit în timp una din marile ocazii a lumii pestrițe bucureștene de a se distra, de a socializa și de a târgui.    În Târgul de la Moși se adunau mai ales mahalagii și târgoveți - dar și burghezi - pentru a colinda vestitele „țuicării cu adevărata zeamă de prune adusă de la munte”- numită și „zăpăceală”. Aici copiii mâncau floricele și „își sglâmboiau ochi în toate părțile și nu se mai săturau privind la „Vasilache” sau la diferiți comedianți care se arătau la circuri cu „renume mondiale” și în special la panorama lui Braun "care avea toate minunățiile pământului”. Dar câte nu se găseau la Târgul Moșilor: "acadele, bigibigele,...

Citește mai mult... »

Trei poveşti lăutăreşti

Lăutari celebri de altădată PARAGRAFE: Struna lui Ghiță “Paganini” Dorul lui Tache Iliescu La un chef pe nisip cu Vlădescu “Caic”  Vă invit să dăm o raită prin lumea plină de farmec a lăutarilor de altădată. Faimoși în lumea boemă a Bucureștiului interbelic, lăutari precum Ghiță zis „Paganini”, Vlădescu, Jean Brumăreanu zis „Păsăraru”, Fănică Brânzoi sau Gavrilă Petrescu animau cu arcușurile lor vrăjite atmosfera din cârciumile și tavernele cunoscute ale Capitalei. Chiar dacă în acele timpuri concurența acerbă a patefonului, a radioului și a "cinematografului vorbit" începuse să se facă simțită. Vă voi spune în cele ce urmează trei povești lăutărești descoperite în presa interbeli...

Citește mai mult... »

Spiru C. Haret: "Cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara"

Spiru C. Haret​ - destinul unui dascăl

Motto:

Când pe umerii tăi apasă o grea răspundere

trebuie să muncești mai mult decât poți.

(Spiru C. Haret)

 

PARAGRAFE:

• Spiru C. Haret - anii de școală
• Integritatea unui dascăl
• Profesorul Spiru C. Haret
• Omul politic Spiru C. Haret
• Doamna Ana Haret - amintiri
• Spiru C. Haret - prietenii de o viață

Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București) a primul român doctor în matematici (titlu dobândit la Paris în anul 1878), profesor al Universității din București, al Școlii de artilerie și geniu și al Școlii de poduri și șosele. 

 

 

Citește mai mult... »

Cu Ionel Teodoreanu despre „La Medeleni” (un interviu interbelic)

Ionel Teodoreanu în 1930 - interviu PARAGRAFE: Ionel Teodoreanu - un scriitor melancolic Ionel Teodoreanu despre Capitala Moldovei Cum și unde își scria romanele Ionel Teodoreanu Garabet Ibrăileanu – personaj în “La Medeleni” Ionel Teodoreanu despre „La Medeleni” Amintiri. Planuri “D-l Ionel Teodoreanu este unul dintre cei mai remarcabili scriitori a generației noi. D-sa a cucerit un loc de seamă în literatura zilei, prin poemele în proză de o rară bogăție în imagini care au apărut în Însemnări literare și în Viața Românească.” – consemna revista ”Ilustrația Săptămânală”, în numărul publicat în 15 decembrie 1923. Să precizăm că Ionel Teodoreanu (nume complet Ioan-Hipolit Teodoreanu, n. 6 ianuarie 1897 - d. 3 februarie 1954) avea în acel an doar 26 de ani și că marele său succes, ciclul de romane care alcătuiesc celebra trilogie “La Medeleni”, nu fusese încă publicat.Începând din 1924, Ionel Teodoreanu a început să publice succesiv în revista “Viața românească”, până în anul 1928, fragmente din cele trei volume ce compun „ciclul Medelenilor”. Trilogia include romanele: Hotarul...

Citește mai mult... »

Întâmplări de demult

Istorioare din vremuri trecute PARAGRAFE: GRAȚIEREA OSÂNDIȚILOR ÎN VEACURILE TRECUTE CEL DINTÂI ROMÂN CARE A BĂUT CAFEA TURCUL PLĂTEȘTE UN VODĂ EXCENTRIC FOIȘORUL LUI MAVROCORDAT O sa vă spun astăzi câteva întâmplări din vremurile de demult, istorii citite în numerele publicate în primăvara anului 1894 ale revistei „Vatra: Foaie ilustrată pentru familie” (revistă publicată sub ilustra direcțiune a scriitorilor I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc):   GRAȚIEREA OSÂNDIȚILOR ÎN VEACURILE TRECUTE  "Domnii noştri aveau un obicei frumos de a graţia pe osândiţi. La lăsata secului de postul Paștelor - mai târziu în Dumineca cea din urmă a carnavalului - Vodă primea o visită solemnă, apoi oprea la masă pe boieri, pe episcop şi pe rudele sale. Punându-se la masă, înainte de a începe să mânânce, Mitropolitul zicea «Tatăl-nostru» şi boierii stăteau în picioare. Când ajungea Mitropolitul la  «iartă-ne nouă greşelile noastre, cum iertăm şi noi greşiţilor noştri» se făcea tăcere şi logofătul dreptăţii (ministrul justiţiei) începea să citească de pe...

Citește mai mult... »

Confesiunile Elenei Doamna

Elena Cuza despre Unirea Principatelor PARAGRAFE: Amintirile Elenei Doamna Acasă La Doamna Elena CuzaDoamna Elena Cuza despre alegerea lui Cuza Noaptea alegerii Elena Cuza (născută Rosetti, în 17 iunie 1825), soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza – cunoscută și ca Elena Doamna – a fost o femeie timidă, retrasă, lipsită de încredere în forțele sale. Avea o fire total deosebită de cea a energicului și nestatornicului ei soț. Dubla alegere a lui Cuza din ianuarie 1859 a venit ca o surpriză pentru ambii soți.În pofida tuturor infidelităților, Doamna Elena Cuza i-a fost alături domnitorului până la moarte, atât în timpul domniei cât și în perioada dureroasă a exilului. Mai mult decât atât, deși nu a avut copii, Elena Doamna a înfiat și crescut ca o mamă adevărată pe cei doi fii – Alexandru Ioan și Dimitrie - avuți de Cuza cu Elena Maria Catargiu-Obrenovici. Doamna Elena și Alexandru Ioan Cuza În primăvara anului 1909, Vespasian I. Pella, colaborator al ziarului conservator-democrat “Opinia”, aflat în vizită la Piatra Neamț, a întâlnit-o pe Doamna Elena Cuza...

Citește mai mult... »

Destinul tragic al unui poet genial: Artur Enășescu

Artur Enășescu - povestea tristă a unui poet PARAGRAFE: Artur Enășescu - Povestea de dragoste Artur Enășescu - Declinul Poetul care își plimba nenorocul pe Calea Victoriei Ultimul act al tragediei  Artur Enășescu (n. 12 ianuarie 1889 - d. 4 decembrie 1942) a fost unul dintre cei mai talentați poeți români din perioada interbelică. A publicat poezii, cronici literare și articole în numeroase reviste și ziare din perioada interbelică: Epoca, Luceafărul, Universul literar, Familia, Rampa, România eroică, Îndrumarea ș.a. Artur Enășescu a fost distins în anul 1927 cu Premiul “Ion Pavelescu” acordat de Societatea Scriitorilor Români pentru cel mai bun sonet (sonetul „Afrodita”). Multe din poemele scrise de Artur Enășescu au devenit texte de pricesne sau de romanțe celebre (Cruce albă de mesteacăn – Jean Moscopol, Țiganca – Doina Badea, E Rița, fecioara cu ochii sprințari – Ioana Radu)Citește aici poezia: E Rița, fecioara cu ochii sprințariDestinul poetului Artur Enășescu (“acel nefericit al boemei”) a fost cu adevărat unul tragic. “Fecior de boier, a dus o copilărie fără griji,...

Citește mai mult... »

Un bucureştean – rege al Ţării de foc

Julius Popper - un român în Patagonia PARAGRAFE: România în Țara de Foc Julius Popper - scurtă biografie Un bucureștean – rege al Țării de foc România în Țara de Foc  “Într’adevăr la extremitatea sudică a Americii Meridionale, despărțită de continentul American prin strâmtoarea lui Magellan, se află o insulă puțin explorată încă, numită Tierra del Fuego (…). În această insulă depărtată, găsim denumiri geografice, care vor surprinde negreșit pe oricare Român, precum ne-a surprins și pe noi la prima vedere; astfel citim pe charta acestei țări: un șir de munți care poartă un nume scump tuturor Românilor: Sierra Carmen Sylva, mai găsim un râu denumit Rio Carmen Sylva, altul Rio Ureche, altul Rio Rosetti, negreșit în memoria marelui agitator, mai găsim în fine Punta (Capul) Sinaia și altele. Este într’adevăr surprinzător să găsim asemenea denumiri Românești la extremitatea antarctică a lumei cunoscute.”Stânga: Exploratorul român Julius PopperDreapta: Sierra Carmen Sylva pe o hartă de aziExplicația o găsim tot în articolul...

Citește mai mult... »

Alexandru Papană – primul mare ambasador al sportului românesc

Alexandru Papană - un as al aviației - campion mondial la bob Paragrafe: Alexandru Papană - primii ani (între sport și carte) Alexandru Papană – campionul mondial Alexandru Papană – un as al aviațieiRomânia  - Campioană Mondială la bob  “Pământul românesc a trimis în lume, ca ambasador extraordinar, pe George Enescu și cu arcușul lui a câștigat inimile tuturor iubitorilor de artă. Oameni care o viață întreagă n'au știut unde se află România, care nici n'au avut curiozitatea s'o caute pe hartă, au aflat că există și că avem bogății sufletești ce pot culmina într'un geniu ca Enescu. Pământul acesta a trimis apoi în lume pe Nicolae Titulescu, și cu el a câștigat inimile diplomaților și al bărbaților de stat. România a fost și mai bine cunoscută și stimată ca factor de propășire pe continentul european. Dar dincolo de diplomați, de oamenii de stat și de artiști, mai există mulțimea cea mare. În ochii ei cine ne reprezintă? Ani de zile această ambasadă a fost liberă. Astăzi, ea este ocupată, cu deosebită strălucire, de al treilea mare ambasador internațional al pământului...

Citește mai mult... »

Nicolae Vaschide - povestea unui român genial

Nicolae Vaschide – povestea tragică a unui tânăr savant român Paragrafe: Nicolae Vaschide - anii de școală Nicolae Vaschide - evenimentul care i-a schimbat destinul Nicolae Vaschide - cariera pariziană “Moartea lui Vaschide a produs o mare impresie și o surpriză dureroasă. Se știe cum acest tânăr savant a urcat treptele cele mai înalte ale culturei, ajungând director de laborator de psihologie patologică al Școalei de Haute-Études (azilul de Villejuif) (notă: Nicolae Vaschide a fost Director adjunct al Laboratorului de psihologie patologică de la Ecole des Hautes-Etudes din Villejuif) prin munca sa proprie. Disparițiunea sa în vârstă de 33 ani lasă un gol în lumea savantă. Pentru România pierderea e mare – dar mulți din cei din țară nu știu nimic, nici de savanții sau scriitorii săi – nici de artiștii care duc numele țărei în zări depărtate – prin gloria lor. La înmormântarea lui Vaschide s’a putut vedea cât știa străinătatea să aducă ultimele omagii unui om de valoare. Toată lumea artistică, savantă, elita cea mai aleasă din Paris, a venit la Capela Română – apoi la cimitirul...

Citește mai mult... »

Povestea românului care a doborât un Zeppelin

În vara anului 1916, Primul Război Mondial era în plină desfășurare. După doi ani de neutralitate, România a intrat în război de partea Antantei în 27 august 1916. Forțele austro-ungare nu au întârziat să riposteze. Încă din prima noapte de război un Zeppelin – ultima minune tehnică a vremii – survola și bombarda Bucureștiul:   “Astă-noapte, pe la orele 1:30, clopotele Mitropoliei au început să sune alarma. Rând pe rând li s’au asociat clopotele tuturor bisericilor Capitalei. Totodată gardiștii fluierau prelung. (...) Un Zeppelin, însoțit se pare și de un aeroplan, a apărut asupra Capitalei noastre. El venea din direcțiunea Dunărei. Dușmanul fu întâmpinat de o canonadă extraordinară; din capul locului s’a putut constata că suntem excelent pregătiți. Lovituri de tun, de mitraliere, de puști, etc. au întâmpinat din primul moment oaspetele nostru.” (“Adevărul” - numărul din 27 august 1916) Acest prim atac nu s-a soldat cu distrugeri însemnate și nici cu victime. Putem afirma însă că acest prim atac aerian asupra capitalei a avut un “uriaș succes de public”: numeroși...

Citește mai mult... »

Povestea primelor românce aviator-militar

Cu ocazia manevrelor regale de la Galați din toamna anului 1938 au fost concentrate pentru întâia oară femei aviator în aviația militară română. Revista “Ilustrațiunea Română” – în numărul din 25 ianuarie 1939 – consemna evenimentul: De la stânga la dreapta:Nadia Russo, Marina Stirbey și Irina Burnaia Primele femei aviator din armata română “Pentru prima oară, la manevrele regale din toamna trecută, cinci femei aviatoare au fost concentrate, încredințându-li-se diverse misiuni, pe care le-au dus la capăt cu un deosebit succes. Conform noii legi, pentru mobilizarea femeilor în caz de război, d-nele Marina Știrbey, Irina Burnaia, Marioara Drăgescu, Virginia Duțescu și Nadia Russo au fost concentrate, odată cu camarazii lor, bărbați.”  După ce a zburat în timpul acestor manevre militare cu un avion de transport, echipat sanitar, prințesa Marina Știrbey – cea care în anul 1935 zburase singură la bord pe ruta București – Stockholm, devenind astfel primul român ce a survolat în condiții de ceață deasă Marea Baltică - a avut inițiativa de a fi creată o escadrilă sanitară...

Citește mai mult... »

La moartea Reginei Maria (fotoreportaj interbelic)

Au trecut mai mult de opt decenii de la funeraliile organizate în țară la moartea Reginei a României. Întreaga țară a fost cuprinsă în vara anului 1938 de o emoție puternică, emoție pe care cu greu am putea să o reconstituim astăzi. O să încerc totuși, ajutat de cronicile apărute în presa vremii. Nu înainte de a face câteva precizări cu privire la ultimii ani de viață ai Reginei Maria.  &nb...

Citește mai mult... »

Un uriaș pe străzile Bucureștiului

Despre Gogea Mitu – uriașul care făcea senzație în Europa în anii '30 - s-au scris destul de multe. Unele din cele scrise sunt adevăruri, dar au fost mediatizate și multe legende. Gogea Mitu (pe numele adevărat Gogu Ștefănescu – Dumitru Goagă conform altor surse) s-a născut la Mârșani, în județul Dolj, în 14 iulie 1914, fiind primul din cei 11 copii ai familiei.  Gogea Mitu dând mâna cu un călăreț la Șosea (stânga)Uriașul Gogea Mitu alături de Piticul de la Moși (dreapta)&nb...

Citește mai mult... »

Povestea vieții lui Emil Gârleanu (de vorbă cu d-na Marilena Gârleanu)

Emil Gârleanu s-a născut la Iași, în 5 ianuarie 1878. Tatăl lui a fost locotenent colonelul Emanoil Gârleanu, iar mama, Pulheria, născută Antipa, era de origine greacă. Viitorul scriitor și-a început studiile la Școala primară nr. 2 din Iași (din Sărărie); mai apoi, după absolvirea primelor 3 clase de liceu, a intrat în calitate de militar la Școala militară din Iași, unde a terminat liceul. După aceea a plecat la București și a urmat cursurile Școalei militare de infanterie din Dealul Spirei, până în anul 1900, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent activ. Doi ani mai târziu, Emil Gârleanu a cunoscut-o pe Marilena Voinescu, viitoarea lui soție.Povestea vieții scriitorului, începând din acest moment, a fost evocată de d-na Marilena Gârleanu într-un interviu acordat revistei “Universul Literar”, publicat în numărul din 19 noiembrie 1938 (la 25 de ani după moartea scriitorului):“(…) Văduva lui Emilgar, Emilgarina cum o semnează scriitorul pe o carte poștală trimisă socrului său, păstrează în suflet chipul frumos al ilustrului său soț și în sertare manuscrise multe, fotografii,...

Citește mai mult... »

Locuri de petrecere de altădată

Primul articol din ciclul ‹‹Bunicii Bucureștiului››, prin poveștile spuse de Moș Iancu, din strada Sinagogii, ne-a purtat în vremurile lui Mihai Vodă Sturdza și ale lui Cuza Vodă. Tot Moș Iancu ne-a dat câteva sfaturi prețioase “pentru a ajunge la adânci bătrânețe”. “Bunicul Bucureștilor”, descoperit de d. Al. Donescu, primarul general al Capitalei, sfătosul Moș Toma, din prelungirea Griviței, s'a dovedit și el, la cei 109 ani ai lui, o comoară de amintiri. Nu mai puțin interesante sunt poveștile spuse reporterului "Realității Ilustrate" de Nae Rădulescu – un alt moșneag din cetatea lui Bucur - despre distracțiile bucureștenilor de altădată.  ...

Citește mai mult... »

Dem I. Dobrescu: Drumul de la giubeaua orientală la Micul Paris

Deși scandalurile de corupție în care erau implicate autoritățile locale erau mereu prezente pe prima pagină a jurnalelor interbelice, s-a întâmplat uneori ca orașele noastre să fie conduse în România de ieri și de primari vizionari. Un astfel de “conducător de urbe” a fost Dem I. Dobrescu – primar al Capitalei între anii 1924 și 1934.   Dem I. Dobrescu (nume complet Demetru Ion Dobrescu) a fost primarul care a reușit să preschimbe într-un timp record fața Bucureștiului și să transforme insalubra capitală a României în ceea ce românii numeau cu mândrie “Micul Paris”. Veți vedea însă - la finalul articolului - că nici măcar un astfel de primar nu a reușit să învingă “sistemul” și că “meritocrația” nu a fost nici atunci – la fel cum nu este nici astăzi - o caracteristică a societății noastre.  ...

Citește mai mult... »

Povestea reînhumării lui Constantin Vodă Brâncoveanu

“Facă Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toți de ne-ți tăia, Nu mă las de legea mea!” “Vreme de douăzeci și cinci de ani cârmuise Țara Românească Domnul Constantin Brâncoveanu, și se arătase vrednic de domnie: drept, pios și bun cunoscător al trebilor țării, atât a celor dinăuntru cât și a celor din afară. Vreme de douăzeci și cinci de ani știuse el prin buna înțelegere a timpului său și prin marea lui înțelepciune să strecoare țara prin primejdiile de tot felul care o pândeau, și mai ales prin primejdia aceea de a fi înghițită. Dar tocmai această purtare a sa, căreia putem să-i zicem mântuitoare de țară, credem noi că l-a făcut să ajungă la sfârșitul lungii sale domnii pradă a iataganului turcesc.” (1) Povestea martiriului domnitorului – omorât de turci împreună cu toți fii lui – este una dintre cele mai emoționante din întreaga noastră istorie. Tocmai de aceea, concluziile cercetările arheologice desfășurate în luna decembrie a anului 1932, care atestau în mod cert că osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost înmormântate în taină într-un colț al Bisericii Sf. Gheorghe...

Citește mai mult... »

Jacques M. Elias - un rar exemplu de generozitate

Auzim adeseori vorbindu-se despre Spitalul Elias din București – una dintre instituțiile medicale de elită ale României și totodată un centru academic în care se desfășoară o activitate prodigioasă de cercetare și învățământ în domeniul medical. Din păcate, nu foarte des este pomenit cel care a făcut posibilă nașterea acestui spital. Industriașul, bancherul și moșierul Jacques Menachem Elias este filantropul care și-a lăsat prin testament întreaga avere – evaluată în anul morții sale, 1923, la 1 miliard de lei – Academiei Române. Donația a fost făcută în scopul “promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile și aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați”. Să vedem în cele ce urmează cine a fost Jacques Menachem Elias:Jacques M. Elias (stânga) Casa din strada Corabiei nr. 2 (ulterior Clemenceau)în care  a locuit fondatorul spitalului Elias  (dreapta) Jacques Menachem Elias s-a născut într-o familie de origine evreiască din...

Citește mai mult... »

De vorbă cu doamna Elena Coșbuc (despre bucuriile și dramele din viața poetului)

De ieri și de azi își continuă demersul de a readuce în atenția cititorilor ciclul de articole dedicat “convorbirilor cu soțiile unor mari scriitori români”, publicat de revista “Universul Literar” în anul 1938. Justificarea acestui demers “de azi” este aceiași cu cea menționată „ieri” de scriitorul Radu A. Sterescu, autorul articolului “De vorbă cu d-na Elena Coșbuc”, publicat la trei decenii după moartea lui George Coșbuc („Universul Literar”, numărul din 26 noiembrie 1938): “este o fericire să putem afla de la ființa cea mai apropiată amănunte asupra vieții unuia din cei mai reprezentativi poeți ai sufletului românesc.”Citește aici: De vorbă cu d-na Marilena Gârleanu CASA DIN CALEA PLEVNEI NR. 40“Calea Plevnei 40. O casă bătrânească, așezată, clădită parcă din liniște și bunătate. Gard înalt de fier. Deschid sfios poarta care scârțâie prelung. Mă opresc în fața unei uși imense. Sun. Mă întâmpină o doamnă cu argint mult în păr, vioaie și binevoitoare. După ce îi explic scopul vizitei îmi spune că e sora doamnei Coșbuc și că soția poetului e gata să-mi dea orice deslușire i-aș...

Citește mai mult... »