Nicolae Vaschide - povestea unui român genial

“Moartea lui Vaschide a produs o mare impresie și o surpriză dureroasă. Se știe cum acest tânăr savant a urcat treptele cele mai înalte ale culturei, ajungând director de laborator de psihologie patologică al Școalei de Haute-Études (azilul de Villejuif) (notă: Nicolae Vaschide a fost Director adjunct al Laboratorului de psihologie patologică de la Ecole des Hautes-Etudes din Villejuif) prin munca sa proprie. Disparițiunea sa în vârstă de 33 ani lasă un gol în lumea savantă. Pentru România pierderea e mare – dar mulți din cei din țară nu știu nimic, nici de savanții sau scriitorii săi – nici de artiștii care duc numele țărei în zări depărtate – prin gloria lor. La înmormântarea lui Vaschide s’a putut vedea cât știa străinătatea să aducă ultimele omagii unui om de valoare. Toată lumea artistică, savantă, elita cea mai aleasă din Paris, a venit la Capela Română – apoi la cimitirul Montparnasse - să conducă la ultimul locaș pe tânărul savant (...).” (1) 

Acest fragment dintr-un articol publicat de ziarul Adevērul în numărul din 8 octombrie 1907 este cel care mi-a stârnit curiozitatea și m-a motivat să încerc să recompun, măcar în parte, biografia acestui savant român genial:

Nicolae Vaschide (n. 1874 – d. 1907) a fost un important psiholog și psihiatru român, un cercetător care a adus o contribuție prețioasă în domeniul psihologiei experimentale. Este de menționat că lucrările și studiile sale sunt tipărite și azi, la mai bine de un secol de la prima lor publicare.

Nicolae Vaschide - anii de școală

Nicolae Vaschide s-a născut la Buzău, în iarna anului 1874:

„6 Decembrie 1874 (notă: dată cf. calendarului iulian; biografiile savantului menționează data nașterii cf. calendarului gregorian: 19 decembrie 1874). Ziua Sfântului Nicolae. Orășelul Buzău era vătuit într’un strat proaspăt de zăpadă. Pe str. Carol, la No. 32, într’o casă modestă, un copil apărea la lumina vieții.

Lunile și anii se scurg în mers domol, fără schimbări deosebite, în timp ce băiețelul se înalță, trece prin clasele primare și de acolo intră în gimnaziul local. Chipul îi era dăruit cu o marcă a frumuseții cum rar întâlnești, iar flacăra inteligenței izvora clocotitoare ca lava unui vulcan, care are puterea să se reverse cât ochiul poate cuprinde zările.

Directorul, om cult și devotat învățământului, nu întârzie ași da seama de calitățile excepționale ale tânărului Nicolae Vaschide. Îl supraveghează și îi dirijează de aproape studiile, trimițându-l ca bursier la liceul Sfântul Sava, apoi la Facultatea de litere. Cunoștința cu filosofii i-au deschis cel mai minunat drum. Descartes, Kant, Nietzsche, Schopenhauer, Leibnitz l-au atras pe dată.” (2)

După absolvirea Școlii medii din Buzău, Nicolae Vaschide și-a continuat studiile la liceul din orașul natal și la Colegiul Sfântul Sava din București. Bunul său prieten, scriitorul și publicistul Radu D. Rosetti rememora acei ani: “Pe Nicolae Vaschide l’am ales dintre toți, acum optsprezece ani, dintre colegii de la internatul Sf. Sava. Ne-a legănat copilăria împreună crăcile bătrânului salcâm din curtea internatului, în care ne suiam în splendidele zori de mai, chipurile să preparăm examenele, dar în realitate să cetim pe Lucrețiu, clasicul nostru favorit; împreună am admirat, în amurg, de pe acoperișul aceluiași internat, pe când ceilalți colegi jucau rișca prin grădină, melancolicele apusuri din cetatea lui Bucur, când cupolele vechilor biserici par aprinse în bătaia soarelui; împreună am petrecut în urmă multe vacanțe la Buzău, lângă tușica de o sută de ani, care de istorisea, râzând de frica noastră copilărească, cum a mâncat ea la Constantinopol plăcintă cu carne de om...” (3)

Nicolae Vaschide și-a continuat studiile la Universitatea din București: “Întâiul și la facultate, a trecut licența în litere <<Magna cum laudae>>. De pe scările Universității s’a scoborât și cu o tovarășe de viață la braț: d-șoara Victorița Zamfirescu, fiica profesorului universitar din Iași, vecina lui de bancă la cursul de filosofie al d-lui Titu Maiorescu.” (3)

Victoria și Nicolae Vaschide

Evenimentul care i-a schimbat destinul

 

Anul 1894 a adus în viața viitorului savant un eveniment care urma să îi schimbe destinul: ”Take Ionescu, pe atunci ministru al instrucției publice, aduce la universitate pe un profesor francez, Alfred Binet, director al laboratorului de psichologie experimentală al Școalei de Înalte Studii de la Sorbona. Nicolae Vaschide, entuziasmat de lecțiile profesorului, făcea dări de seamă prin ziare și devine astfel în curând amicul acestuia. Binet îl povățuiește să vină la Paris pentru a-și termina studiile, oferindu-i în același timp un loc în laboratorul său.” (2)

Același eveniment este menționat și de Radu D. Rosetti: “Tocmai venise în țară celebrul psiholog Binet, adus la noi de dl. Take Ionescu, pe atunci ministrul școalei, să predea câteva lecțiuni la facultate. După două-trei convorbiri cu Vaschide, savantul a fost cucerit de inteligența tânărului licențiat, și iată-l pe acesta decis să plece la Paris, să-și ia doctoratul. Bursa Hillel, pentru un sârguitor ca el, era indicată. Revăd seara din ajunul plecării. Aud și acum nobila lui aspirațiune: <<Aici e ușor să fii întâiul... Acolo să vezi ce pot eu, Ali!...>>” (notă: cei doi prieteni se adresau unul altuia numindu-se “Ali” – “probabil fiindcă așa îl chema pe bragagiul furnizor al liceului” – preciza Radu D. Rossetti) (3)

Nicolae Vaschide - cariera pariziană

Cariera pariziană a savantului român Nicolae Vaschide a fost una cu adevărat remarcabilă: „Vaschide scrie o lungă serie de lucrări, în colaborare cu Binet, obținând diploma Școalei de Înalte Studii (secția științifică) și urmând în același timp și cursurile Facultăți de Medicină, cu lucrări practice la Salpétriere și Bicêtre. Creându-se un laborator de psichologie în azilul Villejuif, tânărul medic este numit șef al lucrărilor. Atașat la Sorbona în calitate de conferențiar, ocupă acest post post până în ajun de fi numit profesor titular la Universitatea Franței, adică până la moartea sa. Compatriotul nostru nu împlinise nici treizeci de ani când își crease un nume mare în lumea științifică. Peste 150 de comunicări au fost făcute de el Academiei de științe și medicină. Dar opera lui consistă nu numai din articole de revistă și experiențe de laborator; el inventa aparate pentru care orașul Paris i-a decernat un premiu. Publica, singur sau în colaborare cu diferiți savanți, lucrări de mare importanță: Les hallucinations télépathiques; l'Essai sur la psychologie des monstres humains: La psychologie du rêve; Le reve prophétique dans Yantiquité. Toate aceste studii conțin idei noi, originale, intrând astăzi în domeniul clasic. În 1903, Nicolae Vaschide a pus la punct, după șase ani de lucru, publicarea unei mari lucrări asupra mecanismului “Logicei morbide". El fusese condus la acest studiu în urma numeroaselor cercetări experimentale asupra Viselor. “Le sommeil et les reves" este una din cele mai interesante cărți din acest domeniu. El trece în revista concepțiile savanților, neomițând teoria freudiană.” (2)

“După câțiva ani de colaborare cu Binet – la laboratorul colegiului francez – studiile lui Nicolae Vaschide încep să fie publicate în cele mai importante reviste de psihologie ale epocii. Ceea ce domină în cercetările lui Vaschide e un spirit solid și o metodă experimentală proprie. Debarasat de toate prejudecățile metafizice ale psihologilor de școală veche, lucrările sale poartă marca acelui biologism științific care e baza filosofiei moderne – cum o spune d. Felix le Dantec. (...) O cunoștință nouă îl ajută mult în întărirea convingerilor sale – această cunoștință este a d-lui Toulouse (notă: Édouard Toulouse), medic la spitalul Villejuif și un psihiatru de mare valoare, dublat de un psiholog de elită. N. Vaschide părăsește Institutul de psihologie a d-lui Binet și devine tovarăș de muncă a d-lui Toulouse. În acel azil N. Vaschide publică o serie de studii foarte interesante între care cele care au devenit populare, pot spune, sunt studiile sale asupra Visurilor, asupra Delirului, asupra Monstruozităților, acestea din urmă formau un început de psihologie morbidă.” (5)

Nicolae Vaschide - republicări de azi ale studiilor de ieri

“A speriat Parisul, dacă se poate zice astfel. Profesorii au rămas înmărmuriți de erudiția omului acestuia; revistele științifice mondiale s’au întrecut să-i ceară articolele de psihologie; un miliardar american i-a propus să înființeze la New York o catedră specială pentru dânsul, iar Binet, faimosul Binet, s’a simțit onorat să publice cărți sub iscălitura <<Vaschide et Binet>>. (...) Profesorii de la Sorbona îi citează în conferințe lucrările, societățile științifice îl deleagă să le reprezinte în congresele din străinătate, decorat cu Bene-Merenti și Palmele Academice (în așteptarea Legiunei de onoare) s’ar părea că și-a atins apogeul.” – preciza Radu D. Roseti referindu-se la cariera savantului român.

Cu toate acestea, Nicolae Vaschide plănuia să se întoarcă în țară. Radu R. Rosetti menționează: “După ani de despărțire, ne-am văzut toamna trecută la Paris. Ali al meu era maitre Vaschide, căruia savanții îi făceau anticameră. Băiatul modestului arendaș din Buzău cucerise Parisul. (…) Seara ne-am făcut planuri, căci cu toate că cercul lui de activitate ar fi fost prea îngust la noi, ținta lui era să se întoarcă tot în țară, unde-l aștepta o catedră universitară. Toată discuția rămăsese la crearea unui laborator în care să poată să experimenteze.” (3)

Planul de a se reîntoarce în țară a rămas – din păcate - neîmplinit. Nicolae Vaschide a murit în 17 octombrie 1907, la Paris, răpus de pneumonie. A fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

Trei decenii mai târziu, articolul “Comemorarea în Franța a unui savant român: Nicolae Vaschide”, publicat în numărul din 26 august 1936 al ziarului “Adevērul” consemna: “Vaschide a murit în puterea vârstei, la 33 de ani. Era abia la începutul ascensiunii sale științifice. Nu-și pusese în lumină decât o parte din vastele lui mijloace de investigație și cercetare în domeniul psihofiziologiei. Și totuși, opera lui este dintre cele mai valoroase: a publicat nu mai puțin de 14 cuprinzătoare volume, fie singur, fie în colaborare cu Binet și Toulouse, al căror conținut n'au încetat o clipă să părăsească linia noutății. Dar în afară de aceste cărți cu faimă universală, mai sunt răspândite prin reviste și ziare zeci și zeci de articole și studii, fără a socoti “comunicările” făcute Academiilor de medicină și științe, comunicări care ele singure pot furniza material important pentru 4 volume…”  (4)

Citește și:  

Chiriachița Atanasiu-Bénisti - un medic al celebrei clinici Salpêtrière

Surse:

(1) articolul „Scrisori din Paris – Moartea lui Vaschide” – publicat în ziarul „Adevērul” – numărul din 8 octombrie 1907
(2) articolul “Ce sunt visurile - cu ocazia unui pătrar de veac de la moartea lui Nicolae Vaschide” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” – numărul din 25 ianuarie 1933
(3) articolul “Nicolae Vaschide” – semnat Radu D. Rosetti -  publicat în “Calendarul Minervei” – 1908
(4) articolul “Comemorarea în Franța a unui savant român: Nicolae Vaschide” – semnat Stelian I. Constantinescu - publicat în ziarul “Adevērul” – numărul din 26 august 1936
(5) articolul “Un psiholog român – Nicolae Vaschide” – semnat Dr. I. Duscian – publicat în ziarul “Opinia” – numărul din 7 octombrie 1907