Se afișează postările cu eticheta Femina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Femina. Afișați toate postările

Sfaturi copilei mele (1)

Rochii de zi 
Începutul secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:

Draga mea,

Costum de oraş
Ai atins vârsta la care după obiceiurile societăţei noastre ai îndeplinit un fel de majorat. Poţi merge la serate, vizita teatrul, face promenade în rochie lungă şi în iarna aceasta vei vizita primul bal. Mama ţi-a permis în sfârşit să citeşti un roman, adică să-l citeşti aşa, în vederea tuturora, să discuţi dacă El sau Ea are dreptate, fără teamă de a comite ceva necuviincios. Ştiu că ai citit romane şi mai înainte, în taină, ca să nu te vază, să nu te surprindă nimeni, parcă cine ştie ce păcat ai fi comis. Eu nu te-aş fi împiedicat draga mea niciodată să citeşti ceia ce e literar şi artistic, dar mumă-ta şi convenienţele sociale vor altfel şi ele sunt mai puternice decât mine copila mea! La aceasta să te gândeşti când faci primul pas în lume: la convenienţa socială. Învaţă-te a nu face ceia-ce nu este absolut indispensabil pentru tine sau aproapele tău, dacă prin aceasta ai jigni convenieţele sociale. Dar află că nici o dată nu trebuie să fi prizoniera acesteia până într-atâta încât să nu faci o faptă bună fiind-că judecata strâmbă a oamenilor sau prejudecata lor găsesc că aceasta nu e convenabilă cum se zice, nu e frumos de ochii lumei.

Rochie de seară
Oh! Draga mea, capitolul acesta al convenienţei sociale îţi va face de multe ori în viaţa ta zile grele, nu te lăsa însă prea mult sub stăpânirea lor, căci ele adesea au dus la cele mai mari greşeli şi păcate.  Chiar dacă la five-o-clockul la care vei merge astăzi vei auzi că cucoanele se vor întreţine între ele despre cusururile şi relele cutărei sau cutărei cunoscute. Nu vor întârzia să o salute în modul cel mai cordial şi s’o trateze în amică îndată ce va veni şi ea. Vorba se va întinde apoi asupra altei persoane absente. Tu să nu faci această concesiune convenienţelor sociale. Când cineva ţi se va părea rău, mărgineşte-te a’l saluta rece şi a te feri cât posibil de dânsul. Nu’l vorbi de rău ci ţine minte părerea ce o ai despre el, pentru tine. Nu te lăsa încântata de vorbele frumoase ce ţi le va şopti cutare sau cutare tânăr. Sunt, de nu fraze banale prescrise de convenienţa socială, fraze spuse pentru a te nenoroci poate. Cineva nu poate sincer să’ţi găsească toate calităţile ce ai, de la prima vedere. Pentru aceasta ar trebui să te urmărească timp îndelungat mai de aproape. În schimb îţi poate inventa tot felul de calităţi.

Fii deci cu băgare de seamă!

La vârsta ta inima bate cu mult mai repede şi mult mai lesne se aprinde focul acela sacru al dragostei cu care tinerii de astăzi, din nefericire prea de multe ştiitori, se joacă atât de condamnabil. În schimb, fata mea, nu te lua după convenienţele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citeşti cărţi serioase, caută de învaţă înainte de toate o meserie care să’ţi permit să fi independentă.
Vei  întreba: cam ce meserie?
În viitoarea mea scrisoare îţi voi arăta aceasta.

Pater



Citeşte pe aceiaşi temă :

Resemnare sau luptă pentru dragoste

Sursa: numărul din 26 septembrie 1903 al revistei “Moda Nouă Ilustrată” – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştiului

Citește mai mult... »

Profil de Miss: Erastia Peretz (Miss România 1931)

Voi încerca să creionez profilul unei "Miss România" din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care suntem obişnuiți astăzi. Asta pentru că în anii romantici ai concursurilor de miss frumuseţea spiritului conta la fel de mult cu cea a trupului. Sau poate că era mai importantă. Aceasta se datora în mare măsură faptului că în juriile unor astfel de competiţii îşi aveau locul personalităţi importante ale epocii: scriitori, sculptori, profesori universitari. Să nu uităm nici de oamenii de presă – organizatorii concursurilor de frumusețe – care nu scriau neapărat despre senzaţionalul din biografia frumoaselor acelor ani. Au mai apărut pe blog articole despre concursurile de frumuseţe din România secolului trecut (1912: Frumuseţe şi ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleşanu sau 1929 - Primul concurs Miss România) şi credeam ca am închis oarecum subiectul. Mi-a atras însă atenţia un reportaj despre Miss România 1931, aşa că vă voi povesti câte ceva despre ea:


Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz - Miss România 1931

PERSONALITATEA  ALESEI

“Domnişoara Erastia Peretz, “Tia”, după cum îi spun cei din familie, a împlinit vârsta de 17 ani, termină acum ultima clasa de liceu şi urmează să dea bacalaureatul, pentru a intra în Universitate. Blondă, cu ochii verzi şi talia înaltă, tânăra aleasă răspândeşte în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicităţii, al modestiei, îmbinat cu partumul suav al unei tinereţi sclipitoare, de voioşie.”




ÎNDRĂGOSTITĂ  DE NATURĂ

“Miss România 1931 şi-a trăit copilăria în mijlocul naturii, într’o comună de lângă Iaşi, unde familia Peretz poseda un conac. Zilnic se pierdea printre valurile înalte de grâne verzi sau coapte, printre mările de maci sau prin livezile umbrite de pomii plini de roadă. Şi această natură, i s'a implantat adânc în suflet, Erastia Peretz  păstrând în toate gesturile şi acţiunile ei, acea simplicitate, acea naturaleţe proprie sufletelor mari, descătuşate de dogmele sufocante ale convenţionalismului. Un intim al casei povesteşte următoarea întâmplare nostimă, petrecută pe vremea când “Tia" avea numai 4 ani şi când părinţii se obişnuiseră cu lipsurile ei de câte o oră-două de acasă.  Dar într’o zi trecuse vremea prânzului şi micuţa încă nu se întorsese. Toată familia pornise în căutarea ei. Într’un târziu, când soarele pornise spre apus, au găsit-o pe prispa unui gospodar, între alte patru femei, torcând cu cea mai desăvârşită seriozitate - ca o autentică ţărancă - dintr'un fuior de lână înfipt în caer şi scurgând firul subţire şi bine răsucit, pe fus.”


Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz în "Realitatea ilustrată"

LITERATA

Nici până astăzi nu s'a despărţit de această mare prietenă a ei, natura, care i se oglindeşte în ochi, în gesturi şi în vorbe. Şi am mai descoperit-o undeva. Întâmplător, am găsit pe birou un caiet de versuri, slove mărunte, de maşină, versuri de toate dimensiunile, aranjate în strofe, montate în pagini curate  şi fixate într'o legătură de piele. Mi s'a părut la început că este o colecţie de versuri din cei mai străluciţi autori ai noştri. Într’adevăr, sentimentalismul lui Eminescu, dragostea de glie a lui Coşbuc, severitatea ritmicei lui Vlahuţă si splendoarea versurilor nestemate ale lui Macedonsky, şi-au dat întâlnire în versurile Erastiei Peretz, formând un stil nou, plin de soare şi de scânteieri metalice, concentrate de oglindirea poate prea matură pentru vârsta autoarei. Am citit câteva din ele. Şi versurile curg lin, ca murmurul unui pârâiaş, ce se strecoară printre pietrele care îi aţin cursul. O inspiraţie fenomenală şi totul natural, atât de natural încât îţi face impresia că trăieşti în lumea romantică a speranţelor, a dorinţelor, a frumosului nemărginit. În afară de versuri, “Miss România" a scris două romane, care vor fi date în curând.”


În fața unui caiet de versuri

POLIGLOTĂ  ŞI IUBITOARE DE MUZICĂ 

“Domnişoara Erastia Peretz, vorbeşte la perfecţie franceza, engleza şi germana şi unul din romanele ei este scris în franţuzeşte şi va fi editat în foarte scurtă vreme de o mare casă din capitala Franţei. Când e emoţionata ”Tia" se aşează la pianul din salonul somptuos şi degetele ei alunecă uşoare, ca un sbor de libelulă, peste clapele de fildeş, pierdute într’o sonată de Chopin sau într'un lied de Schubert, autori de care este îndrăgostită.Când dorul infinitului i se strecoară în suflet, “Tia" se acompaniază şi vocea ei are reflexe de argint care unduiesc în semiobscuritatea încăperii. Iar când tinereţea îşi manifestă drepturile, “Tia" cântă chansonete italieneşti sau romanţe pasionate, acompaniindu-se la ghitară.”

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz - coperta volumului de proză
publicat în anul 1933

“TIA" ÎN INTIMITATE

“S'a cam lăsat aşteptată. Venea de la şcoală. O emoţie îndreptăţită îi îmbujora obrajii când auzi vestea alegerii. Dar s'a stăpânit. Spiritele mari sunt totdeauna stăpâne pe situaţie. Şi calmă, s'a aşezat la biroul din bibliotecă.
- Vrei să mă'ntrebi ceva? N'aş avea ce-ţi răspunde. Mă simt oarecum emoţionată, după vestea pe care am primit-o. Şi pe urmă, ce-aş putea să-ţi spun eu, care am împlinit abia 17 ani. Crede-mă te rog, jocurile copilăriei şi studiile nu mi-au mai dat timpul să reţin amintiri. Totuşi văd ca prin vis spectacolele de mare montare de la Teatrul Naţional, unde tatăl meu era director. Mai ales îmi amintesc minunatele versuri din piesele lui importante “Mila Iacşici" şi “Bimbaşa Sava" din care ştiam pasagii întregi “pe de rost". Domnişoara Peretz scoase din bibliotecă două cărţi, legate în piele maron.

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Miss România 1931
în costum naţional
Iată poeţii mei favoriti: Baudelaire şi Verlaine. Ei îmi sunt cei mai buni prieteni, după părinţi. Cu ei mă'nţeleg cel mai bine. Prieteni sinceri şi tăcuţi. Lor le poţi spune tot ce ai pe suflet, fără riscul ca mărturisirea ta să fie contrazisă sau comentată. Pe de altă parte, bieţii mei amici nu mă obligă să mă entuziasmez pentru sentimentele sau sfaturile lor.
- Ce-ai de gând, duduie, pentru mai târziu?
- Uite, după ce termin bacalaureatul, voi studia literele, pentru a mă dedica fie profesoratului, fie literaturei. Dar ce văd, caietul meu de versuri pe masă? Cine ţi la dat? - şi o roşaţă subită îi coloră din nou obrajii. Ai citit ceva din el? Să ştii că nu sunt decât câteva încencări, fără prea mari pretenţii. De altfel am prea puţin timp pentru versuri. M'am ocupat mai mult cu proza şi cei care au citit pasagii din romanele mele, mi-au spus că... ei bine.... da.., mi-au spus că sunt destul de bune. Dar să nu crezi, te rog, că-mi fac un titlu de glorie din asta (…)".

Locul II la concursul Miss România 1931:
d-ra Elena Mischiu
Planurile frumoasei ieşence aveau să devină realitate în foarte scurt timp. Începând din anul 1932 a publicat versuri şi proză scurtă în reviste literare importante ale epocii (“Curierul”, “Linia nouă”, “Revista Fundaţiilor Regale”). A Debutat în librării cu volumul de proză scurtă “Îmi placi!...”  în anul 1933 (la doar 19 ani). În anul 1934 i-a fost publicat volumul “Ceai dansant”. În perioada postbelică a publicat încă două volume de versuri: “Primăvara pustie” (1945) şi “Stele căzătoare” (1946).

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz publicată de
Revista  Fundaţiilor Regale
Sursa: articolul “Miss România 1931” – din „Realitatea Ilustrată” – numărul din 11 iunie 1931 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor.


Citește mai mult... »

Despre nudism şi naturism în anii '30

Modificarea moralei societăţii româneşti de la începutul secolului XX a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplu fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate ca fiind extravaganţe indecente, în anii ’30 societatea românească – în special prin generaţiile tinere - adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale şi mai lipsite de prejudecăţi. În aceşti ani dezbaterile privind “problema sexualităţii” erau din ce în ce mai prezente în spaţiul public. Aşadar un articol despre nudism şi despre naturism era considerat unul cu totul inofensiv. Ce m-a surprins în acest articol? Descrierea unei experienţe pariziene precum şi ale unor precepte pe care le consideram proprii perioadei hippie de mai târziu. O să le regăsiţi şi poate că o să vă surprindă şi pe voi:




“S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou şi totul e perimat. S'au format grupuri pro şi contra nudismului şi ca şi orice manifestare la început, nudismul a scandalizat pe unii şi pe alţii. Foarte puţini însă, au văzut lucrurile de aproape. Chestiunea merită să fie aprofundată.



În Germania a fost luată în serios şi am văzut realizari admirabile, în această directie. Buni organizatori, germanii n'au rămas mai prejos nici în convocarea unor întruniri nudiste, într'un cadru cât se poate de adecvat. În Franţa am văzut ceva foarte primitiv la Marsilia, o mica înjghebare în împrejurimile Nissei şi acum în urmă am fost invitată la “Sărbătoarea Soarelui", la Vilaine. Doctorul Durvile a reuşit să facă ceva foarte frumos în această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Sărbătoarea e un mic omagiu adus Soarelui, care ne gratifică din belşug în ziua aceasta. Se dansează sub cerul liber. Se fac tablouri vivante, se formează grupuri plastice, se ridică un imn Soarelui, darnic şi cald, care bronzează trupurile şi întăreşte organismul; care înveseleşte şi luminează feţele cele mai întunecate.

Diferenţa între nudism şi naturism e mică; totuşi există o diferenţă! Nudiştii îşi cultivă mai mult trupul, pe când naturiştii acordă o mare importanţp spiritului. Nici unii nici alţii nu urmăresc un scop erotic. S'ar putea spune chiar că lipsa de pudoare, în viaţa aceasta colectivă, unde falsa ipocrizie a făcut loc francheţei, taie orice apetit sexual. Toţi formează o familie vastă, în care fratele, sora, părinţii şi copiii se arată aşa cum sunt, nedeformaţi de civilizaţie, “făra mănuşi" cum s'ar spune în limba lui Molière.


Întra’devăr, ce poate fi mai frumos ca nudul clasic al femeii, al bărbatului, al copilului? Numai îmbrăcămintea, invenţie drăceasca a croitorilor, perverteşte gândul cel mai curat, deschide orizonturi şi aţâţă poftele. Nudiştii se prăjesc în soare, fac exerciţii fizice sănătoase, mănâncă cu poftă şi dorm fără vise. La naturişti e altceva. Frecventez un cerc de naturişti, care au trăit până acum câteva luni într'o mică insulă, în apropiere de Nissa. Şeful grupului, Paul, poartă plete, umblă desculţ, în sandale, cu o toga ţesută de el. E un fel de apostol care predică distrugerea convenţionalismului. Ar vrea să reorganizeze societatea, să desfiinţeze cuvântul. Trăim într'o epocă în care se vorbeşte prea mult. Acum a pus stăpânire pe un castel părăsit la Meudon şi a adunat în jurul lui un număr destul de impozant de adepţi. Sunt studenţi, funcţionari, muncitori, oameni cu profesii libere, care vin să locuiască în castel, sau se mulţumesc să petreacă numai Duminica în parcul minunat al castelului, să mănânce la masa comună, fără faţă de masă şi fără forme: fructe şi legume, preparate de Paul si de femeia care trăieşte alături de el, fără nici o obligaţie legală şi fără nici un titlu. Femeia aceasta i-a dat şi doi copii: un băiat şi o fată! Ambii cresc, aproape goi, în mijlocul naturii şi se desvoltă intelectualiceşte şi trupeşte, normal, fără nici o influenţă străină. Citesc, fără să fi învăţat la şcoală, cântă, pictează, dansează şi lucrează, ajutând pe părinţii lor la ţesutul pânzelor, la facerea bucatelor şi la tăiatul lemnelor.


Dacă vrei să te recreiezi, cu drept cuvânt, de zgomotul vieţi pariziene, găseşti la Meudon odihna trupului şi a sufletului. În domeniul lui Paul nu trebuie să se găsească urmă de “stârv" cum numeşte el orice vietate ucisă, pentru a umple stomacul. Hrana în castel, e formată din legume crude, sau fierte, din fructe sau orez. Am mâncat adesea din prăjiturile sau bucatele lor şi nu m'am simţit deloc rău. Totul e chestie de obişnuinţă.

În România, în special, avem gusturi pervertite. Ne plac mâncărurile cele mai vătămătoare stomacului, piperate, acre, iuţi şi băuturile tari. O cură severă la castelul din Meudon ne-ar desintoxica, pregătindu-ne pentru o bâtrâneţe fără gută, fără dispepsii şi fără arterio-scleroză.” (articolul “Nudism şi naturalism –Aspecte pariziene – Sărbătoarea soarelui” – semnat Sarina Cassvan – publicat în săptămânalul “Ilustraţiunea Română” - numărul din 19 octombrie 1932 – răsfoit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor)



În România gusturile erau încă “pervertite”, dar nu atât de mult pe cât am crede. O să vă ofer în continuare câteva extrase din presa vremii care se refereră la acest “sensibil” subiect:“Moda picioarelor goale. A început sfioasă. Doar “câteva excentrice" care nu sau sfiit să parcurgă calea Victoriei în numele higienei şi al unui început de nudism care are avantajul ca poate fi tolerat chiar aşa, în combaterea rochilor scurte. Vom avea, aşadar, pe Bulevard, calea Victoriei, Lipscani, Smârdan, o expoziţie permanentă şi ambulantă de picioare groase, slabe, albe, galbene, negre, o infinită gamă care va absorbi atenţia acelora care până cum admirau faţa sau corpul elegantelor noastre. Un progres au un simptom bolnăvicios?” (“Ilustraţiunea Română” – 24 iunie 1931)

“Techirghiolul se compune din patru plaje, care de care mai frumoase dintre care amintim Plajele Oficiului Naţional de Educaţie Fizică separate pentru bărbaţi şi femei, unde respectând toate regulele decenţei, se poate practica „nudismul" care a dat rezultate terapeutice atât de cunoscute.” (“Gazeta Ilustrată” din luna mai 1934  –articolul “La mare, la Techirghiol” )

“Dar prietenul meu, surâzând ştrengăreşte, vrea să-mi arate altceva. Într'adevăr la vreo 3—400 m. pe malul Limanului, nămolul probabil că are calităţi miraculoase pentru sănătate. Aici bolnavii şi bolnavele uită să uzeze de îmbrăcăminte, şi aşa, în costumele lui Adam şi Eva, se simt minunat, îmi închipui că nămolul ar putea să le strice costumele de baie, şi de aceea, spiritul practic al economiei şterge orice jenă.” ( “Universul Literar” din 17 septembrie 1938 - articolul “Vâlcovul - Veneţia României” semnat Serafim Cadan)


Citește mai mult... »

Un decalog interbelic

Prima jumătate a secolului trecut a fost cu siguranţă epoca în care femeia şi-a cucerit definitiv dreptul de a participa activ la viaţa socială. În aceşti ani doamnele au trecut de la rolul domestic de “femeie de casă” la acela de “doamnă în societate”. Au cucerit o multitudine de drepturi: de a purta pantaloni, de a purta părul tuns scurt, de a face sport, de a se plimba pe bicicletă în public, de a participa la consursuri de frumuseţe… Profesarea de către femei a meseriilor rezervate până atunci exclusiv bărbaţilor constituie o etapă importantă în această “luptă pentru emancipare a femeilor”. Nu era doar un moft această aspiraţie a femeilor. În lipsa unei independenţe financiare, femeile ar fi rămas dependente de veniturile soţilor lor. Ori independenţa financiară nu se putea câştiga decât prin munca proprie. Femeile medic, avocat, inginer, taximetrist sau… paraşutist încep să devină o prezenţă obişnuită în societate.

O victorie în lupta de emancipare a femeilor:
dreptul de a purta părul tuns scurt
Bineînţeles însă că această schimbare de rol în societate a avut parte de opoziţia puternică a “celeilate părţi” a societăţii. Bărbaţii nu erau întotdeauna de acord cu noul loc şi rol al femeii. Cei mai cârcotaşi dintre ei au formulat chiar un  “decalog” destinat femeilor. Doamnele au răspuns imediat cu 10 porunci destinate sexului masculin. Pentru că şi bărbaţii trebuiau să îşi schimbe obiceiurile, nu-i aşa? Mă îndoiesc însă că aceste “porunci” au fost în totalitate respectate. Nu au fost nici atunci – şi nu sunt nici astăzi:


I.  Nu vorbi numai tu tot timpul, căci, se poate întâmpla ca şi bărbatul sa dorească din când în când, să spună câte ceva.

II.  Dacă e cu putinţă, iubeşte-ţi bărbatul şi pregăteşte pentru dânsul hrana (pe care în definitiv din munca lui o ai) şi pregateşte-o aşa fel, ca să fie gata la vreme si să nu sufere papilele (nervii gustului).

III.  Nu te amesteca în treburile bărbatului tău.

IV.  Nu sta ceasuri întregi la telefon, vorbind fleacuri, căci prea bine se poate întâmpla ca cineva sa aibe nevoie de firul pe care-l ocupi, pentru afaceri mai importante, şi nici nu repeta pălăvrăgelile vecinilor.

Prima femeie taximetrist din București
 - Margareta Nicolau -


V.  Nu te lăuda prea mult cu blândeţea bărbatului, amintindu-ţi că dânsul are toată bunăvoinţa pentru frații săi de robie.

VI.  Dacă te cerţi cu bărbatul tău, sau dacă socoţi că e nevoie să-l dojeneşti, fă aceste lucruri repede si uită apoi.

VII.  Fii cu răbdare faţă de slăbiciunile bărbatului tău şi la nevoie exagerează calităţile sale, bune dacă le are, în faţa oamenilor.

Prima femeie pilot de avion și parașutist
cu brevet din România - Smaranda Brăescu -
VIII. Nu-ţi preface bărbatul în servitoare, decât în împrejurări cu totul excepţionale. Adă-ţi aminte că ai bărbat pentru alte scopuri, decât acela de a fi bucătar sau spălător de vase.

IX.  Nu-ţi îndrepta toate gândurile numai la podoabă şi îmbrăcăminte şi nu exagera importanţa obligaţiunilor sociale, căci prima ta datorie este casa si familia.

X.  Adă-ţi aminte că…, din când în când, e bine să laşi pe bărbat în pace. În aceste timpuri nu-ţi turbura soţul, când dânsul e cel care asudă sub povara vieţii.

DECALOGUL PENTRU BĂBAȚI 


I.  Arată femeii tale totdeauna aceeaşi curtenie, pe care ai arătat-o în prima zi a căsătoriei.

II.  Arată mulţumire, fie prin cuvânt, fie prin zâmbet, pentru bucatele care ţi-se pun înainte, căci acestea nu s'au făcut singure.

III.  Aminteşte-ţi totdeauna de soţia ta, sfătuieşte-te cu dânsa, împărtăşeşte-ţi cu dânsa plăcerile, cum ar fi bunăoară mersul la circ, la cinematograf, la expoziţie sau la teatru.

Prima Miss România (1929)
d-ra Magda Demetrescu
IV.  Fereşte-te întotdeauna de bănuiala răului, căci lumea dispreţuieşte pe omul pe care-l suspectă în privinţa moralei şi poartă-te tu însuţi la fel, cum vrei să se poarte femeea ta.

V.  Nu minţi în ceea ce priveşte veniturile pe care le ai, căci Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit pe acela care-şi ține femeea în neştiinţă asupra finanţelor domestice; decepţia în această privinţă e cauza tuturor relelor.

VI.  Nu uita zilele onomastice: ziua de naştere a femeii tale şi a copiilor tăi, precum si aniversarea căsătoriei şi ţine-le minte, cel puţin tot atât de bine, cum ţii minte zilele în care au loc championate de box sau matchuri de footbal importante.

VII.  Nu te încinge în discuţii aprinse cu femeea ta căci bine ştii că ultimul cuvânt tot ei îi aparţine; de asemenea nu încerca niciodată să-ţi impui voinţa, în ceea ce priveşte viaţa domestică, căci casa ta trebuie să fie zidită pe dragoste şi nu să stea rezemată pe dominaţia fără rost a vre'unuia dintre membrii ei.

La patinaj în Cișmigiu
VIII.  Ia-ţi partea care ţi-se cuvine în creşterea copiilor tăi, căci o bună parte din însuşirile lor îţi aparţin ţie.

IX.  Arată-te cu interes faţă de afacerile sociale ale soţiei tale, tot astfel cum aştepţi de la dânsa ca să se intereseze de treburile tale zilnice. Dânsa s'a căsătorit cu tine ca să-ţi fie tovarăşe, si nu numai să te hrănească de trei ori pe zi.

X.  Însoţeşte pe femeia şi copii tăi la biserică în fiecare Duminecă şi nu admite ca aceasta s'o facă alţii. 

Sursa: articolul “Un nou decalog” – publicat în “Realitatea ilustrată” din 8 ianuarie 1928


Citește mai mult... »

“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)

Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne  place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut moda. Capricioasă și mereu în schimbare.

Miss Universum - 1929
Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecatoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămasese capitala mondială a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate  și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind...  telefonul mobil.

Pentru ca ne apropiem de perioada vacanțelor – o sa încerc să arunc pentru voi o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând,  ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri –alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”. Așadar , ce trebuia sa însoțească “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929, aflăm citind “Cronicile modei” apărute de-a lungul verii acelui an în săptămânalul  “Ilustrațiunea Română. Iar pentru a compara ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga și imagini ale produselor “similare” pe care le putem găsi “în zilele noatre” pe un site dedicat iubitoarelor de cumpărături:
  
ȚINUTA PENTRU EXCURSII

Prin anul 1929, la fel ca și astăzi, din geamantan nu trebuia să lipsească o “ținută pentru excursii”: Multă lume, având automobil, se fixează vara într'o localitate de unde pornește în excursiuni adesea de mai multe zile. Eleganta își pune întrebarea firească cu ce bagaj să plece pentru a nu ocupa loc mult și în același timp să facă și o figură frumoasă în toate împrejurările. Se va îmbrăca cu un costum “tailleur" dintr’o stofă englezească rezistentă cu fusta largă în cute sau “cloche” și cu o bluză de lino sau de poplină de un model simplu. Va lua cu dânsa și o bluză mai elegantă din crêpe de chine, care într'un restaurant îi va da imediat un aer de mai multă eleganță.Va pune pe deasupra un mantou tot din stofă englezească groasă, în careuri sau în linii; mantoul va fi larg, în formă de umbrelă, petrecându-se bine parte peste parte, așa că stând jos să nu se desfacă, desvelind genunchii. Și evident va fii mai lung decât cele ce se poartă prin oraș; mânecile largi, buzunare mari, guler care încheindu-se să ferească gâtul fragil de răceală. O pălărie de fetru, mică, care sa intre bine pe cap completează acest ansamblu. 


Rochie din crepe de chine;
corsajul alb iar fusta și șalul
imprimat cu floricele rose
pe fondul alb. Pantofii din 
același crepe de chine
Pălăria de pai alb cu flori rose
Ca culoare predomină pentru toate aceste costume gris sau beige, deoarece sunt cele mai portative nedecolorându-se și în același timp fiind și cele mai elegante pentru acest gen de costume. (…) Și dacă excursiunea ocazionează și halte în orașe, în valiză va încăpea și o rochiță de mătase imprimată - ocupă așa de puțin loc! - care prin culoarea ei mai închisă e și elegantă și portativă. Pentru aceasta îți va lua și o pereche de pantofi de șarpe sau de orice altă piele mai delicată. Ca prevedere va băga în buzunarul automobilului și un sweter pentru serile friguroase și astfel echipată orice femee poate pleca în excursiune și va fii comod îmbrăcată, pentru a nu fi preocupată de stricăciunea toaletei și va fi și elegantă, ceea ce cred că nu displace nimănui.”  (“Ilustrațiunea română” – 18 iulie 1929)
   
Rochie pentru excursii de azi
ȚINUTA SPORT

O întrebare fără răspuns în 1929 și în 2018: care este lungimea ideală a unei rochii. Răspunsul dat cititoarelor de atunci este probabil foarte apropiat de cel de azi: “se tinde la lungirea rochiei; trena și-a făcut apariția la rochiile de seară, unde se poate spune că rochia scurtă a murit. Își ia revanșa însă la rochiile de stradă, tailleururi și la rochiile sport. Acestea continuă să fie scurte și largi pentru a nu stângenii mișcările”.

Rochiile fără mâneci
erau  foarte moderne
pentru  sport  în anul
 1929
O deosebire esențială însă: în 1929 “femeia a înțeles că orice ocupațiune ar avea, nu este bine să uite că este femeie, deci să’și păstreze farmecul și grația.” Care erau însa tendințele modei la capitolul toalete sport în vara anului 1929, toalete care nu trebuiau nici ele să lipsească din “trusoul de vacanță”: Rochiile de sport se fac din stofe ușoare, portative; tesăturile înflorate însă nu sunt la locul lor aici; culori deschise, mai ales albul predomină; fustele largi, în cute sau plisate; bluze în formă de jimper discrete și în general fără mâneci. Pentru a completa aceste toalete, s'au introdus cu un succes deosebit micile jachete drepte, necăptușite ce se pun peste rochii, făcând un complet original și elegant. În același timp jachetele acestea ușoare sau introdus și la rochiile imprimate, dispensând de mantouri, care adesea erau prea greu de purtat. Peste rochiile cu mâneci se poartă tot în acest scop veste foarte drăguțe, drepte și fără mâneci, făcute din stofă uni asortată cu stofa rochiei. O astfel de vestă pusă pe o rochie imprimată dă un aspect foarte tânăr și elegant.


Ținută de sport din 2018
Nici unei femei elegante nu’i poate lipsi din garderobă un mantou de vară, ușor, însă plăcut pentru serile răcoroase. Aceste mantouri de mătase sunt căptușite în general cu aceiași stofă cu rochia și au un fourreau de blană, care va apăra gâturile delicate de răcoarea serii, și care în același timp va da un aer de elegantă somptuozitate. Culoarea galbenă cu toate gamele ei de la “ivoire" până la maron este culoarea ultra-modernă; rochii de un galben citron, cazace galbene la tailleururi; culoarea galbenă predominantă la garnituri, pălării galbene, umbrele galbene, saluri galbene, o simfonie întreagă de galben predomină în vara aceasta. Pe lângă galben se mai vede apărând cu oarecare insistență  roșul și verdele; albastrul atât de mult purtat anul trecut a dispărut anul acesta aproape cu totul, ceea ce dovedește ca și în materie de modă - mai ales aici - totul este efemer.”  (“Ilustrațiunea română – 8 august 1929)

ȚINUTA ELEGANTĂ

Mai mult ca oricând, marii modeliști se ocupă de perfecțiunea croielei, a detaliilor și mai ales de variațiunile liniei noi așa de feminine și plină de grație, care tinde să se generalizeze. Până acum, lungimea la spate, adeseori exagerată la rochiile de seară, a evoluat destul de încet, pe când lărgimea a trecut brusc pe unul din șolduri și mai ales în mijlocul spatelui. Poate că aceste transformări cari aduc frumuseței un element nou, vor permite fanteziei modeliste creațiuni de un gust cu totul deosebit.


Un splendid costum pentru yacht
rochia și jacheta era din
"crepelle" alb și albastru
Noi făgăduim draguțelor noastre cetitoare să le ținem în curent cu tot ceea ce se petrece în lumea modelor și să le înfățișăm croquisuri din cele mai bune surse pariziene. Deocamdată oferim cititoarelor noastre două minunate modele pe care le reproducem în acest număr : primul reprezintă un admirabil costum pentru yacht, cel de al doilea un superb mantou.” (“Ilustrațiunea română – 27 iunie 1929)

Ținută elegantă de azi
PANTOFII

Moda rochiilor scurte a impus o grije deosebită asupra ciorapilor și pantofilor; aceștia din urmă au ajuns chiar la o varietate de modele pe care bunicile noastre nici n'o puteau bănui. Astăzi avem pantofi de piele de vitel cu toc de talpă adesea chiar jos pe care elegantele îi poartă la tailleururi; pantofi în care piciorul stă comod permițând mersul fără oboseala.

Pantof  cu broderie persană din anul 1929

Avem apoi pantofi de piele de diferite culori, asortați la rochii, pantofi de antilopă, de lac, de șarpe sau combinații din mai multe feluri de piele, modelele cele mai variate cari se potrivesc la rochiile de după masă. Pentru seară escarperii sunt în favoare; modele sobre din crepe de chine, cu tocul foarte înalt, sau modele complicate din tesături fine, asortate cu rochiile.

Sanda elegantă din anul 2018
Astazi o femeie trebuie neapărat să aibă patru sau cinci perechi de pantofi în garderoba sa pentru a putea face față cerințelor moderne. Și cum tendința este a se da multă atenție detaliilor, gențile preocupă si ele lumea feminină.” (“Ilustrațiunea română – 1 august 1929)

COSTUME DE BAIE, PIJAMALE, ACCESORII ȘI ALTE... NIMICURI


Mai importante decât rochiile sunt pentru elegante costumele de baie, căci cel puțin o jumătate de zi aceasta e toaleta indispensabilă. Un costum de baie, se compune astăzi dintr'un “maillot" din jerseu. Culorile predominante sunt: negru, roșu, bleu-marin și albastru. Anul acesta se vede ca noutate combinația corsajului de o culoare, în special alb și fusta foarte scurtă și strâmtă sau pantalonii de altă culoare mai închisă, separate la talie printr'un cordon tot din tricou sau de piele. Evident că persoanele forte trebuie să evite cu mare grije aceste modele în special vărgate și să "adopte” costumul negru sau bleu-marin, care-și păstrează întotdeauna eleganța sa sobră.

Costum de baie "compus
din trei piese" din anul 1929
Peste aceste costume se poartă sau scurte și veste asortate sau, largile cape și mantouri de eponge, care au ajuns la o varietate infinită de desenuri. O umbreluță de creton asortat, o bonetă cochetă și o pereche de pantofi fantezie completează silueta unei elegante pregătită de plajă.”  (“Ilustrațiunea română – 15 august 1929)

Umbreluțe și alte accesorii...
În tendința de acum câțiva ani a femeii, de a se masculiniza, s'a introdus moda pyjamalei. O femeie tânăra cu silueta subțire, cu părul tăiat a la Garcon nu părea un băiat, dar ea pierdea mult din grație și eleganță; nu avea decât farmecul noutății. Astăzi pyjamaua tinde și ea să se feminizeze - tinde probabil să dispară - pe plaje elegantele adoptă chiar numai vesta ei, care s'a lungit până la genunchi, lăsând în părăsire pantalonii ce o îmbrăcau ca într'un sac. În orice caz, azi pyjamaua e compusă din trei piese, vesta lungă și largă tinzând să mascheze aspectul disgratios al pantalonilor. O noutate reușită pentru plaje, este armonizarea ca țesătură și culoare a tuturor accesoriilor de care o elegantă are “neapărată" nevoie la baie, armonizare pe care o găsim și la garnitura  «mailloului», a halatului sau a capei și care dă o notă originală și distinsă.” (“Ilustratiunea romana – 15 august 1929)

Pijama pentru plajă

Dar să nu uităm că: “În poșeta parfumată cu mirosul discret și fin al amestecului de flori exotice, “nimicurile" femei duc cea mai bună casă: cutioara cu pudră și mica oglindă de argint lângă creionul de buze ; creionul de sprâncene lângă pieptănașul cu dinții colorați ; batista ca pânza de păianjen lângă sticluța celui mai rafinat parfumeur ; câteva ace și cărți de vizită răvășite într'un “Notes" cu numere de telefon și adrese de .. modiste, un crâmpei de budoar ambulant în care în afară de indiscrețille ochilor curioși nimeni, absolut nimeni nu poate pătrunde. O lume de “nimicuri" dar care se leagă atât de intim de viața de toate zilele a femeii noastre, o lume pe care o nesocotesc cei mai mulți dar pe care ar răvăși-o cu toții grăbiți asemenea copiilor cari scotocesc în cutia cu “o lume de nimicuri" delicate, inseparabile, în care mâna femeii alunecă instinctiv, de atâtea ori pe zi. Nimicuri, nimicuri... Și între toate aceste nimicuri, locul de cinste îl are “Majestatea Sa roșul de buze"(“Ilustrațiunea română – 11 iulie 1929)


Nelipsitele nimicuri
Cam atât. Sper că v-am ajutat suficient încât să nu mai știți cu adevărat ce ați pus și ce mai lipsește din valiza pregatită pentru plecarea în vacanță. Să știți însă că nu asta a fost intenția mea...

Surse: colecția revistei “Ilustrațiunea română” răsfoită în Biblioteca Digitală a Bucureștilor


Citește mai mult... »