Deserturi din carnețelul cu rețete al străbunicii

Rețete de altădată

 

REȚETE:

• BEIGNETS DE MERE ȘI DE FRUCTE
• ÎNVÂRTITĂ DE CIOCOLATĂ
• ȘATO DE OREZ
• BUDINCĂ DE PÂINE
• BUDINCĂ DE GRIȘ LA MINUT
• CAIMAC
• PASCĂ CU ŞOCOLATĂ
• OUĂ CU MERE
• SALICANE

Din articolele cu sfaturi cosmetice, povețe medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. Voi încerca să suplinesc aceste fotografii – încercând totuși să redau ceva din parfumul epocii – cu rochii la modă prezentate în periodicele vremii (revista "Moda Șic Ilustrată" – numere din anul 1914). 

 

 

Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei "Moda Nouă Ilustrată" din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele "Fulga", "Dorpribeag", "Ulpia Floarea Muscelului", "Fetița dulce" și "Bruneta de pe malul Râmnicului". Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica "Poșta redacției". Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative voastre culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe etunci:

- Dram: 3.38 g.

- Oca: 1.272 kg.

- Litră: 318 g.

Citește mai mult... »

Cu umor despre rochia-pantalon

Despre reacția bucureștenilor față de lansarea modei rochiei pantalon am vorbit mai demult. Să știți însă că această "profundă inovație vestimentară" a declanșat o dezbatere aprinsă în societatea românească la începutul secolului trecut (nu doar în cea bucureșteană – după cum o să vedeți). În centrul acestei dezbateri nu erau doar vestitele "rochii-pantalon" ci și părerile împărțite cu privire la rolul și la locul femeii în societate. Mă voi rezuma astăzi la câteva articole din presa anului 1911 care au avut ca subiect noua modă. Articolele sunt selectate din săptămânalul umoristic bucureștean “Furnica”, din ziarul arădean “Tribuna” și din “Unirea - Foaia bisericească și politică”:

Citește mai mult... »

Nudism şi naturism în anii '30

Modificarea moralei societății românești de la începutul secolului al XX-lea a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplu fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate ca fiind niște extravaganțe indecente, în anii ’30 societatea românească – în special prin generațiile tinere - adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale și mai lipsite de prejudecăți.

 

 

În acei ani dezbaterile privind “problema sexualității” erau din ce în ce mai prezente în spațiul public. Ca urmare, articolele care aveau ca temă nudismul sau naturismul erau considerate ca fiind total inofensive. Ce m-a surprins în acest articol? Descrierea unei experiențe pariziene precum și ale unor precepte pe care le consideram proprii mișcării hippie de mai târziu. O să le regăsiți și - cu siguranță - o să vă surprindă și pe voi:

 

 

“S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou și totul e perimat. S'au format grupuri pro și contra nudismului și ca și orice manifestare la început, nudismul a scandalizat pe unii și pe alții. Foarte puțini însă, au văzut lucrurile de aproape. Chestiunea merită să fie aprofundată.

În Germania a fost luată în serios și am văzut realizări admirabile în această direcție. Buni organizatori, germanii n'au rămas mai prejos nici în convocarea unor întruniri nudiste, într'un cadru cât se poate de adecvat. În Franța am văzut ceva foarte primitiv la Marsilia, o mica înjghebare în împrejurimile Nissei și acum în urmă am fost invitată la “Sărbătoarea Soarelui", la Vilaine. Doctorul Durvile a reușit să facă ceva foarte frumos în această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Sărbătoarea e un mic omagiu adus Soarelui, care ne gratifică din belșug în ziua aceasta. Se dansează sub cerul liber. Se fac tablouri vivante, se formează grupuri plastice, se ridică un imn Soarelui, darnic și cald, care bronzează trupurile și întărește organismul; care înveselește și luminează fețele cele mai întunecate."

 

 

Citește mai mult... »

“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)

Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut moda. Capricioasă și mereu în schimbare.

Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. 

 

 

La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecătoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămăsese capitala mondială a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate  și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind telefonul mobil.

 

Rochii potrivite pentru un garden party interbelic

Pentru că suntem în perioada vacanțelor o să încerc să arunc o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând, ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri – alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”. 

 

Vom afla așadar, ce trebuia să însoțească în mod “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929. O vom face citind articolele publicate la rubrica “Cronica modei” publicate de-a lungul verii anului 1929 în săptămânalul “Ilustrațiunea Română”. Pentru a putea să comparăm ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga imagini cu produse “similare” pe care le putem găsi “în zilele noastre” pe diverse site-uri dedicate iubitoarelor de cumpărături:

  

Citește mai mult... »

Primul mare concurs de frumusețe din București (Parcul Oteteleșanu - 1 iulie 1912)

1912: Primul mare concurs de frumusețe din București

V-am povestit într-un ciclu de articole mai vechi despre primul concurs Miss România, organizat în România în anul 1929 de săptămânalul "Realitatea Ilustrată”. Succesul concursului național din anul 1929 nu a venit din însă din neant. Încă de la începutul secolului au început să fie organizate în România concursuri de frumusețe, de mai mică amploare. Concursuri de frumusețe pentru femei sau chiar pentru copii, organizate pe baza fotografiilor trimise la redacții, am găsit în multe dintre paginile revistelor de modă ale vremii. 

 

Primul “concurs de frumusețe între doamne și domnișoare” de amploare a fost însă cel organizat în 1 iulie 1912 de ziarul “Minerva”, publicat la București. La eveniment au participat peste 10.000 de oameni. Iată cum este relatată desfășurarea concursului în Calendarul Minervei:

 

10000 de oameni în 1 iulie 1912
 în Parcul Oteteleșanu la primul concurs de frumusețe

Citește mai mult... »

Din carnețelul străbunicii: Sfaturi cosmetice

Câteva sfaturi cosmetice "găsite" în carnețelul secret al străbunicilor noastre (mai precis din numerele publicate în lunile ianuarie-martie 1904 de revista "Moda nouă ilustrată"):

 

Citește mai mult... »

Smaranda Brăescu – Icarul suspendat în nemărginire

Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot de avioane și prima femeie cu brevet de parașutist din România. Mai mult, în anul 1931, ea a reușit să cucerească titlul feminin de campioană mondială la parașutism, în urma unui salt făcut de la uluitoarea înălțime, pentru acea vreme, de 6000 de metri. 

Citește mai mult... »

Cum iubesc femeile...

Se publică tomuri de sute de pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani. Rubricile de “poșta redacției” (citește și: Frumusețe la Poșta redacției), paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E bun divorțul, ba e rău…) redau într-un mod “autentic” mentalitățile existente în societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul epocii. 

Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din  20 iulie/1 august 1897:

Citește mai mult... »

Mărțișorul: de la o firfirică găurită la pandantivul cu briliante

Mărțișorul - un micuț obiect prins în piept cu un șnur alb-roșu - simbol al primăverii, al renașterii naturii și al speranței, dăruit celor dragi pentru a le aduce noroc. “Mărțișorul e un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și mai rar nevestele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire” – spunea George Coșbuc.

Citește mai mult... »

Lilly Carandino - destinul tragic al actriței cu prospețime de izvor

Lilly Carandino s-a născut la Brăila în 28 februarie 1909. A absolvit în anul 1928 cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București (unde a studiat în clasa maestrului Nicolae Soreanu). A debutat pe scena Teatrului Național din București imediat după absolvirea conservatorului, în anul 1928, în piesa Lorenzaccio de Alfred de Musset. 

 

Citește mai mult... »

Povestea primei femei primar din România

Luiza Zavloschi s-a născut în 1883 în Osești, județul Vaslui, și a fost aleasă în anul 1930 primar al localității Buda, din același județ (conform distribuirii teritoriale din perioada interbelică), la vârsta de 47 de ani. A fost una dintre primele trei femei primar alese vreodată în România (la același scrutin au fost alese și d-le Marilena Bocu - primar al orașului Lipova și Elena (Maria) Eisenberg - primar al comunei Cobia).  

Această victorie nu au fost însă obținută cu ușurință. În satul Buda, din comuna Cobia, trebuiau învinse și depășite vechile mentalități patriarhale, puternic înrădăcinate acolo ca și în mai toate satele românești (de ieri și de azi!?), care considerau femeia ca fiind inferioară bărbatului și incapabilă să se preocupe cu succes de “treburile publice” (“Să ne ducă pe noi de nas o muiere?”).

”În satul care a ales o femee primar” – semnat H. Soreanu
publicat în ziarul “Dimineața” – numărul din 3 martie 1930
(accesibil online în Digiteca Arcanum)

“O revoluție pașnică - cum sunt, de altminteri, toate revoluțiile românești - s’a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui, a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloscki. Un moment istoric în războiul - cum zic femenistele - de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul. Depinde acum numai de ea să se mențină în situațiile cucerite sau dăruite, să dovedească că merită locul ce-l ocupă. (…) În aparență nu e lucru mare faptul că o femeie a ajuns primar de țară. E însă mai semnificativ pentru inteligența românească avidă de noutate și schimbări, decât dacă s’ar fi ales un primar femeie la București. Este semnificativ pentru că țărănimea și-a dat în vileag spiritul ei revoluționar. Dar vor ști femeile să se înalțe acolo unde o simplă lege și circumstanță fericită le-a îngăduit ascensiunea?” (articolul „O femeie primar” – semnat I. Haiot – publicat în ziarul “Cuvântul” – numărul din 28 februarie 1930)

Citește aici: Primele trei femei-primar din România

Ca să vă conving că alegerea unei femei în funcția de primar nu a fost ușor de făcut, o să vă invit să facem împreună o vizită în în “satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui”, acolo unde în primăvara anului 1930, “fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil”, a fost aleasă și investită în funcția de primar d-na Luiza Zavloschi. Vom fi însoțiți în escapada noastră interbelică de reporterul H. Soreanu al ziarului “Dimineața” și de prefectul județului Vaslui din anul 1930, “dl. Vasile Pavlov, un tânăr inimos și vrednic, mai vesel decât oricine că în județul oblăduit de dânsul se întâmplase minunea asta, așteptată cu bătăi de inimă, de sufragetele din lumea toată”:

 

Citește mai mult... »

Povestea primelor femei primar din România

Drepturile politice ale femeilor au fost stipulate, pentru prima dată în România, în Constituția din 1923. Actul normativ prevedea că  ”legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice”. Legea electorală adoptată în anul 1926 nu clarifica însă dreptul femeilor de a alege și le interzicea dreptul de  a fi alese în Parlament.

În 1929 însă, prin votarea “Legii pentru organizarea administrativă”, în perioada guvernării Partidului Național Țărănesc, câteva categorii de femei (femeile care erau absolvente ale învățământului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, funcționarele de stat, județ sau comună, văduvele de război, femeile care fuseseră decorate pentru activitatea depusă în timpul războiului și cele care conduceau societăți culturale, filantropice sau de asistență) primeau dreptul de a vota și de a fi alese – doar în consiliile comunale și în cele județene.

Primele trei femei-primar din România:
Luiza Zavloski (stânga), Marilena Bocu (centru) și Elena (Maria) Eisenberg (dreapta)

Ca urmare, votul pentru consiliile locale din anul 1930 au fost primele alegeri organizate în România în care femeile au fost incluse pe listele supuse la vot. Această premieră a prilejuit dezbateri intense în toate mediile societății.

Citește mai mult... »

Povestea primelor rochii-pantalon purtate în public în România

Motto:

Sa urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi! 

(„Foaia Poporului” – 1911)

 

Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.  

Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă “o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, “manifestațiuni” și chiar “focuri de revolver trase în plină stradă”:

Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes" - numărul din 1 martie 1911
(sursa online: gallica.fr)

Prima „rochie-pantalon“ în București

“Alaltăieri a apărut pe calea Victoriei din București prima damă în costumul «modern», rochie-pantalon. Purtătoarea costumului curios era o damă înaltă și sveltă. Lumea de pe stradă o urmărea, grămădindu-se bună oară ca după ursarii cu «Moș Martin». A trebuit să se refugieze în cofetăria Capșa. Publicul însă adăsta pe la geamuri ieșirea ei. Să spargă galantarele, nu altceva. Biata rândunică bucureșteană în rochie-pantalon n’a cutezat să mai iasă la curioși, care o admirau ca pe un fel de dobitoc exotic, ci s’a refugiat cu ajutorul poliției pe-o ușa laterală și aruncându-se într’o trăsură, - până acasă nu s’a mai oprit.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 19 februarie 1911)

Putem așadar să afirmăm că o rochie-pantalon a fost purtată pentru întâia oară în public, în România, în 17 februarie 1911. Româncele nu au cedat însă după primul eșec:

Citește mai mult... »

Sorana Țopa - meandrele ciudate ale sorții

Sorana Țopa - o mare tragediană

Sorana Țopa s-a născut în 14 februarie 1898 la Podu Turcului, în județul Bacău. 

“M'am născut într'un mic târgușor din Moldova, la Podul Turcului, județul Tecuci, din părinți gospodari și oameni de treabă cari au cheltuit multă trudă până să fi putut da fiecărui copil o brumă de carte. Nu-i vorbă, că dintre toți copiii eu eram aceea care nu avea niciodată timp de învățătură - erau atâtea jocuri frumoase de pregătit pentru a doua zi! Nici morala, nici bătaia cruntă nu m'au putut strânge de pe coclauri și readuce la cămin mai devreme de apusul soarelui. Purtam în mine un dor prea aprins de libertate. Încă, cred eu, acestui dor se datorește faptul că m'am făcut artistă. Artistă!... Cuvânt magic care deschidea larg porțile tuturor dorurilor mele de aventură și necunoscut.” - se confesa Sorana Țopa câteva decenii mai târziu (F. O. Fosian - "87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă - Portrete, biografii, amintiri" - editura Cultura Poporului - 1940) 

Citește mai mult... »

Fetele de la Finanţe (umor de altădată)

Onor Ministrul Finanțelor – un anume Tache, cum altfel – membru al Guvernului României în anul 1905, în scopul creșterii încasărilor la buget și pentru a reuși să reducă datoria publică a țării, a aplicat o măsură excepțională pentru acele vremuri: a acceptat ca în cadrul Ministerului de finanțe să fie angajate femei. 

 

Nemaipomenit! Nemaivăzut! Funcționare la Ministerul de finanțe!?... Reforma aceasta radicală a provocat numeroase comentarii malițioase și a dat multe emoții în lumea funcționarilor de sex masculin, care își simțeau posturile amenințate de gingașele concurente. 

 

Revista „Furnica” nu putea să rămână indiferentă și ca urmare a propus – prin redactorul ei „Peer Gynt” (Octav Doljan) - un set de șapte măsuri care, odată aplicate, urmau să asigure menținerea imaculată a moralității în cadrul acestui important minister:

România: Moșulică, parcă ai mai întinerit:

niciodată nu te-am văzut așa vioi!

Ministrul de finanțe: Păi dacă’i sacul gol

Citește mai mult... »

Reţete de altădată (care distrug orice diete)

AVERTISMENT: Recomand tuturor celor care țin post, o dietă sau un regim alimentar să se oprească aici. Rețetele ce urmează, culese din “Calendarul ziarului Universul” din anul 1934, sunt adevărate bombe calorice. Mâncărurile “boierești” gătite în baza lor par însă savuroase. 

Efectele imediate al citirii acestor rețete de ieri vor fi o ploaie cu averse în cavitatea bucală precum și o vizită neplanificată în zona frigiderului, așa că nu vreau să fiu bombănit de doamnele, domnițele și domnii de azi care urmează vreun program de slăbire. Pentru cei care se încumeta totuși, am și soluții: am înserat în text reclame pentru diferite remedii ale neplăcerilor cauzate de abuzurile alimentare: ceaiuri pentru slăbit, pastile care rezolvă indigestiile, purgative și laxative etc. (evident, din aceiași perioadă). Nu promit că mai găsiți produsele respective prin farmacii, dar nici nu exclud acest lucru. Astea fiind zise, să purcedem la gătit:

Ceaiul care slăbește "Dr. Ernst Richter"

Citește mai mult... »

Aromele Crăciunului de altădată

Mini-cartea de bucate alcătuită pe blog din rețete culese de prin revistele publicate pe la începutul secolului al XX-lea, nu ar fi fost completă dacă aș fi adăugat și un capitol special dedicat rețetelor de prăjituri de Crăciun. 

 

Rețetele culese până acum sunt doar la un click distanță de voi: Rețete (care distrug orice diete), Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907, Rețete și rochii cochete. Ca să vă ajut în eventualele încercări culinare am să vă dau și câteva lămuriri în privința unităților de măsură folosite de străbunicile noastre:

-      Dram: 3.38 g.

-      Oca: 1.272 kg.

-      Litră: 318 g.

Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor prăjituri de Crăciun din vremea străbunicii ar trebui să fie relativ ușoară, nu-i așa? (note: pentru "savoarea lecturii" am păstrat formulările și ortografia originală; fotografiile nu ilustrează prăjiturile ale căror rețete sunt incluse în articol)

Citește mai mult... »

Despre gelozie (Bat-o vina!)

Pornind de la o anchetă realizată în rândul cititorilor săi în anul 1911 de redactorii revistei “Moda Nouă Ilustrată”, vom încerca împreună să vedem în ce măsură modul nostru de a ne raporta la gelozie s-a modificat (sau nu…) în ultimii 100 de ani. Pentru că gelozia este un sentiment care ne însoțește și care este uneori la fel de orb ca și dragostea, nu-i așa? Vă invit așadar sa citiți răspunsurile date de străbunicii și de străbunicile noastre - cu pseudonime drăguțe - din anul 1911 la întrebarea:

“Gelozia este un sentiment sincer sau este doar o patimă nesocotită?”

Răspunsuri la început de secol XX:

Citește mai mult... »

Deserturi ușor de preparat (rețete din carnețelul străbunicii)

Vă propun câteva rețete care se adaugă la cartea de bucate care începe să se „alcătuiască” pe blog. Au fost până acum articolele: Rețete (care distrug orice diete), Rețete și rochii cochete, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907.  

 

Astăzi am selectat câteva rețete de deserturi ușoare publicate de revista “Moda Nouă Ilustrată” în câteva dintre numerele tipărite în timpul în care străbunicile noastre erau încă domnișoare (1904) - cu regretul că în acei ani rețetele nu erau însoțite de fotografii ale creațiilor culinare. Voi “asezona” rețetele, ca de obicei, cu câteva rochii și pălării la modă în același an. Iar ca să vă ajut în creațiile voastre culinare am să vă dau și câteva lămuriri în privința unităților de măsură folosite:

Dram: 3.38 g.

Oca: 1.272 kg.

Litră: 318 g.

Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor deserturi din vremea străbunicii ar trebui să fie floare la ureche, nu-i așa?

Costume elegante pentru plimbare

Citește mai mult... »

Sărutul trădează naționalitatea?

Asemeni celebrelor “studii ale cercetătorilor britanici” din zilele noastre care analizează teme dintre cele mai diverse și mai banale, un “renumit scriitor, filosof și globe-trotter francez”, Maurice Dekobra pe numele lui, a publicat în anul 1933 rezultatele unei cercetări făcute pe tema sărutului.Maurice Dekobra “a stârnit senzație declarând că ar putea distinge legat la ochi sau pe întuneric o americană de-o parisiană, după felul cum sărută.” Originalul cercetător francez „experimentând pe larg și cu meticulozitate pe mai bine de 100.000 de femei din mai toate colțurile lumei civilizate”, a ajuns la concluzia că  “se poate determina naționalitatea oricărei femei după sărut, întrucât fiecare rasă are pentru această străveche și agreabilă mângâiere o metodă caracteristică.”  

 

 

Să nu ne pierdem însă în amănunte și să vedem care au fost rezultatele “studiului său amănunțit”:

“Dekobra a arătat unui reporter american amprentele a douăsprezece guri caracteristice, lăsate pe plăci speciale de tot atâtea femei frumoase, și pe un ton de savant, i-a arătat care sunt diferențele de la una la alta:

Citește mai mult... »