Povestea primelor femei primar din România

Drepturile politice ale femeilor au fost stipulate, pentru prima dată în România, în Constituția din 1923. Actul normativ prevedea că  ”legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice”. Legea electorală adoptată în anul 1926 nu clarifica însă dreptul femeilor de a alege și le interzicea dreptul de  a fi alese în Parlament.

În 1929 însă, prin votarea “Legii pentru organizarea administrativă”, în perioada guvernării Partidului Național Țărănesc, câteva categorii de femei (femeile care erau absolvente ale învățământului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, funcționarele de stat, județ sau comună, văduvele de război, femeile care fuseseră decorate pentru activitatea depusă în timpul războiului și cele care conduceau societăți culturale, filantropice sau de asistență) primeau dreptul de a vota și de a fi alese – doar în consiliile comunale și în cele județene.

Primele trei femei-primar din România:
Luiza Zavloski (stânga), Marilena Bocu (centru) și Elena (Maria) Eisenberg (dreapta)

Ca urmare, votul pentru consiliile locale din anul 1930 au fost primele alegeri organizate în România în care femeile au fost incluse pe listele supuse la vot. Această premieră a prilejuit dezbateri intense în toate mediile societății.

 

Unii dintre români au primit această noutate cu entuziasm:

„Se anunță din unele centre din țară că femeile intenționează să țină adunări politice pentru a’și fixa metodele și planul de lucru în alegerile comunale, legea administrativă nouă dându-le și lor dreptul de vot în aceste alegeri. Este semnificativ interesul pe care îl poartă femeia română pentru viața publică. Occidentul recunoscuse mai dinainte acest drept și legea nouă administrativă a partidului național țărănesc, prin acordarea votului și femeilor, în anumite condițiuni, a dat o nouă dovadă că intenționează a ne ridica pe planul vieții publice occidentale. Este un drept incontestabil ce nu se putea refuza femeii române, după atâtea sacrificii ce le aduse luptând alături de bărbați în trecut și până în timpul din urmă, în răsboiul mondial. Altruismul și generozitatea care se împerecheau cu celelalte frumoase calități de obârșie au trebuit în sfârșit să găsească teren de afirmațiune și în viața publică unde atâta nevoie este de a crește calități.

(...) Bărbatul, cedând greu acest drept de vot și femeii, trebuie să înțeleagă că femeile își au rostul lor în viața publică. Mama care își crește copiii trebuie să urmărească din aproape toată desvoltarea vieții sociale în brațele căreia și-a dat copilul după ce acesta a atins majoratul. Sentimentul de caritate, de binefacere trebuie astfel să-și găsească un spațiu de afirmare. Dacă guvernul a dat vot și ei, trebuie să recunoaștem că a realizat o dorință de mult exprimată în adunările femeilor și nu putem decât să felicităm pe legiuitori pentru fapta lor. Ziarul nostru, convins de importanța activității femeii în progresul social își deschide coloanele sale în apărarea drepturilor femeilor și dorește să aibă colaborarea condeiului feminin, care să dea țării de știre intențiunile frumoase pe care le urmăresc.” (articolul “Femeile la votare” – semnat “Red.” – publicat în ziarul “Românul” – numărul din 16 februarie 1930)

 

Alți români au fost de-a dreptul revoltați:

“- Apăi, la batjocura asta nu ne așteptam, domnule prefect. Îi mare rușine pe țara românească! Să ne ducă pe noi de nas o muiere! O fost ea în tranșee, a suferit ea cu noi în război?... Poate duce cu capul ei gospodăria noastră? Să știți că noi nu ne ținem... Facem contistație!” (articolul “În satul care a ales o femeie primar” – semnat H. Soreanu – publicat în ziarul “Dimineața” - numărul din 3 martie 1930)

Știri din "Curentul" - 30 martie 1930 (stânga)
"Universul" - 30 martie 1930 (centru) și "Lupta" - 27 februarie 1930 (dreapta)
(accesibile online în Digiteca Arcanum)

 

Umorul nu putea să lipsească în această situație:

“Se părea că unele funcții sunt rezervate exclusiv nouă bărbaților, după cum altele, sunt de competință feminină. Drumurile celor două sexe, prezentau zăgazuri peste care nu se putea trece. Cu timpul însă, s'a produs un fel de zăpăceală întru tot și întru toate; drumurile și competințele s’au încâlcit, bărbații au devenit menajere, bone și moașe, femeile, la rândul lor, se ocupă cu sportul, politica și alte lucruri violente; o harababură întreagă. În România-Mare, s’au ales până acuma 3 femei-primar, în fruntea a 3 municipii. Cele 3 fericite câștigătoare a celor 3 titluri şi-au comandat probabil îndată după alegere, la croitoreasă, rochii: „de serviciu", „de gafă“, „de inspecție", „de consiliu", „de vizită electorală“ şi „de audiență“. Leafa bărbatului femeei-primar, a suferit ravagii crude. „Bietul soț”, care la primărie nu figurează decât în calitate de “consort”, se simte săracul, tare umilit... Bine-înțeles, menajul îl conduce bărbatul, fiindcă nevasta conduce menajul târgului și n’are vreme... În casă cântă găina, iar cocoșul vede de ouă, le clocește, și stă pe cuibar cotcodăcind încetișor... Când îi vine câte un prieten, se spovedește amărât, și blastămă ceasul în care s'a născut bărbat...

- “E o nenorocire monşăr!“ Bărbatul femeei-primar va adopta cu vremea pasiunile pe care le avea celălalt sex, înainte de acordarea drepturilor... Va juca „maus“ sau „lotto“...Va deveni superstițios și se va duce de două ori pe săptămână la cărturăreasă ca să vadă ce ghinion îi mai rezervă ziua de mâine... Împovărat numai cu treburile casei, cu vremea, bărbatul va deveni un parazit leneș, care după ce-a spălat copiii și a așezat oalele pe plită, se va cuibări în fundul patului să citească romanul-foileton din „Universul“... Iar noi trebuie să ne deprindem bine cu termenul: „Sărut mâna doamnă primar“.” (articolul “Doamna primar…” – semnat Alexandru Pogonat – publicat în ziarul “Opinia” – numărul din 1 aprilie 1930)

 

Cert este însă că femeile au luat alegerile în serios:

“Adunarea femeilor din Cluj aderente partidului național-țărănesc: În 7 Febr. a avut loc în Cluj, suburbia Cordoș, o impozantă adunare a femeilor române. Au luat parte un număr mare de cetățene aderente a partidului național-țărănesc, ascultând cuvântările d-nelor Dora dr. Poruțiu, Nusy dr. Pop și Hilda Beșa, care prin cuvinte însuflețitoare au arătat năzuințele binefăcătoare pentru popor ale guvernării partidului național-țărănesc, îndemnând ca și femeile să stea alături de bărbații lor în munca grea a curățirii moravurilor politice decăzute sub guvernele trecute. Doamnele oratoare au dat apoi instrucțiuni asupra modului de votare în vederea alegerii consiliului municipiului Cluj, primind asigurări din partea adunării că femeile vor lua parte în număr mare la adunarea de constituire a femeilor aderente partidului național-țărănesc, care are loc la clubul din str. Regina Maria.” (informație publicată în ziarul “Românul” – numărul din 16 februarie 1930)

 

Ca urmare, după numărătoarea voturilor, veneau și primele știri despre alegerea unor femei în funcția de primar:

“O revoluție pașnică - cum sunt, dealtminteri, toate revoluțiile românești -  s’a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloschi. Un moment istoric în războiul - cum zic femenistele - de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul. Depinde acum numai de ea să se mențină în situațiile cucerite sau dăruite, să dovedească că merită locul ce-l ocupă. (…) În aparență nu e lucru mare faptul că o femeie a ajuns primar de țară. E însă mai semnificativ pentru inteligența românească avidă de noutate și schimbări, decât dacă s’ar fi ales un primar femeie la București. Este semnificativ pentru că țărănimea și-a dat în vileag spiritul ei revoluționar. Dar vor şti femeile să se înalțe acolo unde o simplă lege și circumstanță fericită li-a îngăduit ascensiunea?” (articolul “O femeie primar” – semnat I. Haiot – publicat în ziarul “Cuvântul” – numărul din 28 februarie 1930)

 “Ultima zi a alegerilor, menite să așeze definitiv temeiurile noii organizări administrative, pare să fi decurs în liniște. Cel puțin, până la ora închiderii ediției, nu ne-a parvenit din provincie nici o știre asupra vreunui incident electoral mai grav. În legătură cu alegerile din Banat, putem da un amănunt interesant: la Lipova s’a ales primar d-na Marilena Bocu, care a candidat în capul listei guvernamentale.” (ziarul “Curentul” – numărul din 18 martie 1930)

„A treia femeie primar din țară: Târgoviște 29 Martie: În prezența prefectului județului, a parlamentarilor, membrilor comisiunii interimare județene etc. s’a făcut instalarea consiliului comunal din Cobia, comună fruntașă din județul nostru. Primar al comunei a fost ales o femeie, d-na Maria I. Eisenberg, proprietara moșiei din localitate. E a treia femeie primar în țară: prima a fost aleasă într’o comună din județul Vaslui, a doua soția d-lui Sever Bocu, iar a treia e d-na Eisenberg.” (ziarul “Universul” – numărul din 30 martie 1930)

Aceste victorii nu au fost însă obținute cu ușurință. Trebuiau învinse și depășite vechile mentalități patriarhale, puternic înrădăcinate, mai ales în lumea satului românesc. Mulți dintre români considerau femeia ca fiind inferioară bărbatului și incapabilă să se preocupe cu succes de “treburile publice”. Ca să vă conving, o să vă invit să face împreună o vizită în în “satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui”, acolo unde în primăvara anului 1930, “fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil”, a fost aleasă și investită în funcția de primar d-na Luiza Zavloschi:

În satul care a ales o femeie primar

 

Publicațiile citate au fost citite în colecțiile: Digiteca Arcanum și Biblioteca digitală a B.C.U. Cluj