Profil de Miss: Erastia Peretz (Miss România 1931)

Voi încerca să creionez profilul unei "Miss România" din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care suntem obişnuiți astăzi. Asta pentru că în anii romantici ai concursurilor de miss frumuseţea spiritului conta la fel de mult cu cea a trupului. Sau poate că era mai importantă. Aceasta se datora în mare măsură faptului că în juriile unor astfel de competiţii îşi aveau locul personalităţi importante ale epocii: scriitori, sculptori, profesori universitari. Să nu uităm nici de oamenii de presă – organizatorii concursurilor de frumusețe – care nu scriau neapărat despre senzaţionalul din biografia frumoaselor acelor ani. Au mai apărut pe blog articole despre concursurile de frumuseţe din România secolului trecut (1912: Frumuseţe şi ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleşanu sau 1929 - Primul concurs Miss România) şi credeam ca am închis oarecum subiectul. Mi-a atras însă atenţia un reportaj despre Miss România 1931, aşa că vă voi povesti câte ceva despre ea:


Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz - Miss România 1931

PERSONALITATEA  ALESEI

“Domnişoara Erastia Peretz, “Tia”, după cum îi spun cei din familie, a împlinit vârsta de 17 ani, termină acum ultima clasa de liceu şi urmează să dea bacalaureatul, pentru a intra în Universitate. Blondă, cu ochii verzi şi talia înaltă, tânăra aleasă răspândeşte în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicităţii, al modestiei, îmbinat cu partumul suav al unei tinereţi sclipitoare, de voioşie.”




ÎNDRĂGOSTITĂ  DE NATURĂ

“Miss România 1931 şi-a trăit copilăria în mijlocul naturii, într’o comună de lângă Iaşi, unde familia Peretz poseda un conac. Zilnic se pierdea printre valurile înalte de grâne verzi sau coapte, printre mările de maci sau prin livezile umbrite de pomii plini de roadă. Şi această natură, i s'a implantat adânc în suflet, Erastia Peretz  păstrând în toate gesturile şi acţiunile ei, acea simplicitate, acea naturaleţe proprie sufletelor mari, descătuşate de dogmele sufocante ale convenţionalismului. Un intim al casei povesteşte următoarea întâmplare nostimă, petrecută pe vremea când “Tia" avea numai 4 ani şi când părinţii se obişnuiseră cu lipsurile ei de câte o oră-două de acasă.  Dar într’o zi trecuse vremea prânzului şi micuţa încă nu se întorsese. Toată familia pornise în căutarea ei. Într’un târziu, când soarele pornise spre apus, au găsit-o pe prispa unui gospodar, între alte patru femei, torcând cu cea mai desăvârşită seriozitate - ca o autentică ţărancă - dintr'un fuior de lână înfipt în caer şi scurgând firul subţire şi bine răsucit, pe fus.”


Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz în "Realitatea ilustrată"

LITERATA

Nici până astăzi nu s'a despărţit de această mare prietenă a ei, natura, care i se oglindeşte în ochi, în gesturi şi în vorbe. Şi am mai descoperit-o undeva. Întâmplător, am găsit pe birou un caiet de versuri, slove mărunte, de maşină, versuri de toate dimensiunile, aranjate în strofe, montate în pagini curate  şi fixate într'o legătură de piele. Mi s'a părut la început că este o colecţie de versuri din cei mai străluciţi autori ai noştri. Într’adevăr, sentimentalismul lui Eminescu, dragostea de glie a lui Coşbuc, severitatea ritmicei lui Vlahuţă si splendoarea versurilor nestemate ale lui Macedonsky, şi-au dat întâlnire în versurile Erastiei Peretz, formând un stil nou, plin de soare şi de scânteieri metalice, concentrate de oglindirea poate prea matură pentru vârsta autoarei. Am citit câteva din ele. Şi versurile curg lin, ca murmurul unui pârâiaş, ce se strecoară printre pietrele care îi aţin cursul. O inspiraţie fenomenală şi totul natural, atât de natural încât îţi face impresia că trăieşti în lumea romantică a speranţelor, a dorinţelor, a frumosului nemărginit. În afară de versuri, “Miss România" a scris două romane, care vor fi date în curând.”


În fața unui caiet de versuri

POLIGLOTĂ  ŞI IUBITOARE DE MUZICĂ 

“Domnişoara Erastia Peretz, vorbeşte la perfecţie franceza, engleza şi germana şi unul din romanele ei este scris în franţuzeşte şi va fi editat în foarte scurtă vreme de o mare casă din capitala Franţei. Când e emoţionata ”Tia" se aşează la pianul din salonul somptuos şi degetele ei alunecă uşoare, ca un sbor de libelulă, peste clapele de fildeş, pierdute într’o sonată de Chopin sau într'un lied de Schubert, autori de care este îndrăgostită.Când dorul infinitului i se strecoară în suflet, “Tia" se acompaniază şi vocea ei are reflexe de argint care unduiesc în semiobscuritatea încăperii. Iar când tinereţea îşi manifestă drepturile, “Tia" cântă chansonete italieneşti sau romanţe pasionate, acompaniindu-se la ghitară.”

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz - coperta volumului de proză
publicat în anul 1933

“TIA" ÎN INTIMITATE

“S'a cam lăsat aşteptată. Venea de la şcoală. O emoţie îndreptăţită îi îmbujora obrajii când auzi vestea alegerii. Dar s'a stăpânit. Spiritele mari sunt totdeauna stăpâne pe situaţie. Şi calmă, s'a aşezat la biroul din bibliotecă.
- Vrei să mă'ntrebi ceva? N'aş avea ce-ţi răspunde. Mă simt oarecum emoţionată, după vestea pe care am primit-o. Şi pe urmă, ce-aş putea să-ţi spun eu, care am împlinit abia 17 ani. Crede-mă te rog, jocurile copilăriei şi studiile nu mi-au mai dat timpul să reţin amintiri. Totuşi văd ca prin vis spectacolele de mare montare de la Teatrul Naţional, unde tatăl meu era director. Mai ales îmi amintesc minunatele versuri din piesele lui importante “Mila Iacşici" şi “Bimbaşa Sava" din care ştiam pasagii întregi “pe de rost". Domnişoara Peretz scoase din bibliotecă două cărţi, legate în piele maron.

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Miss România 1931
în costum naţional
Iată poeţii mei favoriti: Baudelaire şi Verlaine. Ei îmi sunt cei mai buni prieteni, după părinţi. Cu ei mă'nţeleg cel mai bine. Prieteni sinceri şi tăcuţi. Lor le poţi spune tot ce ai pe suflet, fără riscul ca mărturisirea ta să fie contrazisă sau comentată. Pe de altă parte, bieţii mei amici nu mă obligă să mă entuziasmez pentru sentimentele sau sfaturile lor.
- Ce-ai de gând, duduie, pentru mai târziu?
- Uite, după ce termin bacalaureatul, voi studia literele, pentru a mă dedica fie profesoratului, fie literaturei. Dar ce văd, caietul meu de versuri pe masă? Cine ţi la dat? - şi o roşaţă subită îi coloră din nou obrajii. Ai citit ceva din el? Să ştii că nu sunt decât câteva încencări, fără prea mari pretenţii. De altfel am prea puţin timp pentru versuri. M'am ocupat mai mult cu proza şi cei care au citit pasagii din romanele mele, mi-au spus că... ei bine.... da.., mi-au spus că sunt destul de bune. Dar să nu crezi, te rog, că-mi fac un titlu de glorie din asta (…)".

Locul II la concursul Miss România 1931:
d-ra Elena Mischiu
Planurile frumoasei ieşence aveau să devină realitate în foarte scurt timp. Începând din anul 1932 a publicat versuri şi proză scurtă în reviste literare importante ale epocii (“Curierul”, “Linia nouă”, “Revista Fundaţiilor Regale”). A Debutat în librării cu volumul de proză scurtă “Îmi placi!...”  în anul 1933 (la doar 19 ani). În anul 1934 i-a fost publicat volumul “Ceai dansant”. În perioada postbelică a publicat încă două volume de versuri: “Primăvara pustie” (1945) şi “Stele căzătoare” (1946).

Erastia Peretz - scriitori interbelici
Erastia Peretz publicată de
Revista  Fundaţiilor Regale
Sursa: articolul “Miss România 1931” – din „Realitatea Ilustrată” – numărul din 11 iunie 1931 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor.


18 comentarii :

  1. Multumim pentru postare!
    Pentru mine este inca o dovada ca frumusetea unei femei nu este numai exterioara (doar in unele cazuri se dovedeste contrariul)!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa recunoastem totus: mai rar natura daruieste alesilor sau aleselor ei atat de multa frumusete. Nu numai exterioara... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. VĂ MULTUMESC PENTRU FIECARE ARTICOL ,MĂ BUCUR SĂ DESCOPĂR SI SĂ CITESC CEVA NOU SI VECHI IN ACELASI TIMP .IN BUCURESTI AM CRESCUT PANĂ LA VARSTA DE 6 ANI APOI AM REVENIT IN ARDEAL IN JUDETUL CLUJ ,A FOST CUMPLIT DE DUREROS SĂ PĂRĂSESC MINUNATA CAPITALĂ .

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc si eu Anonimule. Vei mai gasi pe blog prilejul de a hoinari prin Bucurestiul de alta data. Te mai astept...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat mi-as dori sa traiesc si eu asemenea vremuri, in care sa conteze si frumusetea spiritului, nu doar cea a trupului! Oare se vor mai intoarce vreodata acele vremuri sau nu ne ramane decat sa visam la ele? Vremuri in care sa avem ca prieteni – sinceri si tacuti – cativa poeti de suflet, in care sa nu ne intereseze doar prieteni de pahar sau de discoteca… Cateodata ma gandesc ca m-am nascut (din greseala!) in alta epoca decat ar fi trebuit, ca locul meu nu este aici, acum... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mulţi i-am auzit spunând asta... Totuşi, dacă ne-am născut acum şi aici, înseamnă că Dumnezeu a considerat că ne pretăm cel mai bine vieţii de acum. Avem doar senzaţia că ne-am fi adaptat epocii de atunci. Cred că n-am fi fost în stare s-o trăim.
      Lumea a fost, este şi va fi la fel. Doar condiţiile sunt altfel, atâta tot. Oamenii însă, sunt identici. Şi cei de atunci şi cei de acum, dar şi cei care vor veni după noi.
      Singurul lucru care s-a schimbat este progresul, tehnologia. Asta diferenţiază prezentul de trecut. Dar, dacă ar fi să iei omul, strict în intimitatea lui, ca fiinţă raţională, independent de lucrurile ce-l înconjoară, îţi garantez că este acelaşi de acum 2.000 ani.
      I-ai omului pâinea de la gură, confortul şi siguranţa pecuniară. Ei bine, el va redeveni omul de grotă care a fost dintotdeauna.
      Instinctele au rămas şi vor rămâne, fac parte din esenţa firii, sunt chintesenţa plămadei..
      Cu toate astea, suntem - cred! - cea mai frumoasă creaţie pe pământ. Şi sper să nu fac din asta un titlu de glorie.
      :)

      Ștergere
    2. Cu toate acestea moravurile societatii se schimba. Ne putem considera poate mai apropiati de obiceiurile care au fost proprii altor ani?

      Ștergere
  6. Nu numai tie ti se intampla asta.Probabil insa ca noi suntem cei care ar trebui sa facem in asa fel incat vremurile in care traim sa fie asa cum ni le dorim !?

    RăspundețiȘtergere
  7. Ehehee..alte vremuri,alte Miss-uri!Viitoare doamne adevarate.Alte valori...Acuma primeaza goliciunea si apoi deșteptăciunea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eheheee...alte vremuri,alte Miss-uri!Adevarate viitoare doamne.Alte valori.Acuma primează goliciunea și apoi deșteptăciunea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, am inteles de ce a ajuns Miss: avea o frumusete interioara ce i se reflecta pe fata.........Oare s-or studia asemenea modele de catre cele care aspira azi la acest titlu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putin probabil. Din pacate nici cei care "aleg" nu mai tin cont de adevarata frumusete - cea care vine din interior!

      Ștergere
  10. Superb si cu patina vremi totus cu unduiri secsoase gen busuioc cu noroc

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb si cu patina vremi totus cu unduiri secsoase gen busuioc cu noroc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meritul și păcatul reporterului revistei "Realitatea Ilustrată", nu-i așa? :)

      Ștergere
  12. Mă bucură interesul pentru vremurile trăite de bunicii noștri și citesc cu plăcere tot ce evocă atmosfera ante și interbelică! O istorie spumoasă a concursului de frumusețe din anii 1930 o găsim în romanul ”Miss România” de Cezar Petrescu. Merită să fie citită sau recitită pentru finețea umorului, a spiritului de observație și ironiei autorului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Romanul lui Cezar Petrescu surprinde într-adevăr cu umor frumusețea acelui concurs. dar nici reporterii interbelici nu au ratat momentul:

    https://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/03/eveniment-in-anul-1929-primul-concurs.html

    RăspundețiȘtergere