De ieri și de azi: Supersitiții (oglinda, foarfecele și pieptenele)

Recomandări:

Supersitiții (oglinda, foarfecele și pieptenele)

Noi, românii, suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi credem în “semne” care ne influențeză viața sau care ne prevestesc viitorul. Suntem superstițioși, dar fără să devenim fanatici. Și dacă lucrurile prevestite de semnele citite în jurul nostru se împlinesc, povestim aceste lucruri cu voluptate celor din preajma noastră. 
 

Am să vă spun în cele ce urmează câteva superstiții referitoare la trei obiecte care ne stau mereu prin preajmă – oglinda, foarfecele și pieptenele – culese acum mai bine de un secol de doi dintre marii etnografi români: Artur Gorovei și George S. Ioneanu:

OGLINDA

- să nu pui oglinda pe peretele de la răsărit pentru că atrage necazuri;
- dacă cineva visează că așază oglinda se zice că în curând va plânge;
- copilul mic nu trebuie să se arate în oglindă până ce nu împlinește anul pentru că se deoache singur văzându-și chipul; de asemenea există credința că dacă copilul se va uita în oglindă înainte de a împlinii un an îi vor ieși dinții anevoie sau că va deveni afemeiat atunci când se va face mare;
- înainte de a se duce la joc, fetele trebuie să spele oglinda și cu apa aceea să se spele și ele, zicând: ‹‹Cum nu poate nimenea să se gătească fără oglindă, așa să nu poată nici flăcăii să joace făr’ de mine!››;
- se crede că mireasa care merge la cununie trebuie să ia în sân o oglindă și o bucățică de zahăr și să pună zahărul în bucatele mâncate de soacră pentru ca să fie văzută bine” de aceasta;
- nu e bine ca femeia care a născut de curând să se uite în oglindă pentru că va face copii curând;
- seara nu e bine să te uiți în oglindă pentru că îmbătrânești;
- noaptea nu te uita în oglindă pentru că “îți faci de urât” și „îți pier vederile”;
- să nu te uiți după un bubos în oglindă, imediat, ci mai târziu, pentru că altfel îi iei bubele;
- nu este bine a mânca uitându-te în oglindă, pentru că astfel îți mănânci norocul;
- când cade oglinda din cui și se strică, e semn de moarte;
- oglinda din casa în care este așezat un mort se acoperă cu un tulpan negru ca să nu mai urmeze și alți morți în acea casă”.

PIEPTENELE

- seara, când se apropie de ferestre, îngerii nu trebuie să găsească pe pervaz nici pieptene nici lulea, pentru că sunt necurate;
- să nu dai cu mâna de pe pieptene pe la nas, ca să nu faci bube la nări;
- dacă îi cade cuiva, pe când se piaptănă, pieptenele cel rar din mână, se crede că are să-i vie un oaspete care vine rar; dacă îi cade pieptenele des, atunci îi va sosi un oaspete care vine des;
- dacă îți cade din mână pieptenele în timp ce te piepteni e semn că vei păți ceva rău; dacă însă îl vei șterge imediat cu o “petică”, nu vei păți nimic;
- să nu lași copii mici să se joace cu pieptenele pentru că altfel fac “limbariță”;
- dacă se piaptănă o femeie și își împletește părul, dacă îi rămâne din greșeală o viță de păr neîmpletită, „apoi îi stă înainte o călătorie lungă”;
- în perioada “Sfinților surghinați” – 11-23 noiembrie – nimeni nu trebuie să se pieptene pe cap, pentru că “fiind părul încâlcit, lupii se vor încurca prin păduri, se vor pierde prin ele și astfel nu vor putea da de urma locurilor prin care pasc turmele”;
- când se pierde o vacă la pășune trebuie să iei doi piepteni și să bagi dinții unuia în dinții celuilalt; “astfel cum stau dinții pieptenilor încleștați unii de alții, așa vor sta și gurile lupilor la vederea vacii”;
- cel ce va umbla cu pieptenele în ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup; de aceea, mai cu seamă femeile, trebuie să se ferească a umbla cu pieptenele și nici nu trebuie să îi rostească numele;
- în perna care se pune sub capul unui mort trebuie să se pună săpunul cu care a fost spălat, pieptenele cu care s’a pieptănat și acul cu care i s’au cusut hainele, “ca să aibă și pe ceea lume săpun de spălat, pieptene de pieptănat și ac cu care să coase”.



FOARFECA

- pentru ca un copil să nu fie furat din leagăn atunci când femeile sunt silite să iasă din casă, acestea lasă de pază pe lângă copii o mătură și un foafece;
- dacă vei da cuiva o foafecă cu vârful îndreptat către dânsul, atunci te vei certa în curând cu acea persoană;
- dacă îți scapă o foafecă în apă în timp ce tai cu ea, e semn că vei primi oaspeți pe care nu i-ai văzut de mult timp:
- celei dintâi cămeși care i se face unui copil trebuie “să i se treacă prin gură de trei ori foafecele cu care a fost croită, ca să fie copilul tare ca foarfecele”; de asemenea înainte de a te îmbrăca cu o cămașă nouă, “să dai cu foafecele de trei ori prin ea, că e bine pentru sănătate”;
- când tai ceva cu foarfecele și le uiți deschise sau dacă pui foarfeca deschisă pe masă e semn de certă în casă;
- nu folosi foafecele în ziua de Anul Nou dacă vrei să ai un an îmbelșugat:
- în seara de Sf. Alexie se leagă foarfecele cu ață pentru ca “gurile jivinelor să fie întreg anul legate și asfel să nu se poată atinge de vite”;
- se crede că norocul oilor este pe frunte; de aceea “se și încep a fi tunse de la frunte, unde se face cu foarfecele semnul crucii”.



Surse:

- Artur Gorovei – “Credinți și superstiții ale poporului român” – Editura Librările Socec&Comp. – 1915;
- George S. Ioneanu – “Mică colecțiune de superstiții ale poporului român” – Editura Modernă A. Davidescu – 1888.
 
 


2 comentarii :

  1. Ca și în mitologia din Europa Centrală, în multe culturi, oglinzile au jucat roluri foarte importante

    În Egiptul antic, cuvintele "oglindă" și "viață" erau identice. Ele erau considerate obiecte magice – elemente de cult, fiind nelipsite in ritualurile religioase şi funerare - oferite in dar zeiţelor morţii - Mut şi Hathor, pentru a obţine protecţie sau favoruri la trecerea in tărâmul morţilor.
    În Rusia se credea că oglindă este granița dintre lumea noastră și Viața de Apoi, la fel ca o fereastră sau o fântână
    La greci Katoptromantie (katoptron înseamnă oglindă și manteia - divinație) este o formă de ghicit a viitorului (precogniția), sau a faptelor ascunse din trecut (Retrocunoaștere)
    În Japonia, oglinda, alături de sabie, era nelipsită de lângă tronul imperial. În tradiția Shinto oglinda octogonală, era asociată cu simbolul elementului metal și cu Epopeea cosmică despre soarele Amaterasu. Legenda spune că oglinda l-a determinat să iasă din ascunzătoare și să readucă lumina pe pământ. astfel încât ea e considerată simbolul lumii. Oglinda este asociată cu numărul "8" și cu simbolul perfecțiunii divine.
    La celţi femeile au fost îngropate cu oglinzile lor, deoarece acestea erau considerate că reflectă sufletul.
    În mitologia greacă, sufletul lui Dionysus este capturat de Titani într-o oglindă.
    În Buddhism, existența omului este comparată cu reflectarea într-o oglindă.
    În tradiția evreiască, oglinda servește pentru a explica rolul primordial al lui Moise ca profet.
    Fantezia creatorilor au transformat oglinda într-un portal prin care se pătrunde intr-o lume magica, ex.„Alice in Ţara Minunilor” celebra istorisire a lui Lewis Carroll, unde „Ţara din Oglindă” apare ca un tărâm in care lucrurile se plaseaza invers decât in realitate.Sau oglinda mamei-vrăjitoare din basmul Albă ca Zăpada.
    Narcis s-a îndrăgostit de chipul său reflectat în Oglinda apei
    Închei lunga mea expunere citând frumoasele versuri ale lui Lucian Blaga - în care descrie metaforic oglinda apei: „Sapă, frate, sapă, sapă,/ până când vei da de apă(…)/ Să se curme-n piept cuvântul,/ când s-arata că pământul/ stele şi-nlăuntru are -/ nu numai deasupra-n zare…”
    Sursă Internet

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumim JMC. Te mai așteptăm pe blog cu comentarii interesante!

    RăspundețiȘtergere