De ieri și de azi: Cocoşii, găinile şi românii (datini, tradiții, superstiții)

Recomandări:

Cocoşii, găinile şi românii (datini, tradiții, superstiții)

 

Cocoșii - ceasornicelele de altădată

 
În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor, aceștia stabileau timpul din zi în care se aflau în funcție de poziția soarelui sau a stelelor. Uneori aștrii cerului se ascund printre nori și de aceea oamenii au trebuit să apeleze la un "ceasornic din lumea păsărilor".
 
 
Românii, ca și romanii de altfel, împărțeau timpul nopții în funcție de cântatul cocoșilor: „când cântă cocoșii întâia dată, atunci e miezul nopții; când cântă a doua oară, este aproape trei dimineață; iar a treia oară, când încep a cânta mai des, când apune găinușa și răsare luceafărul de dimineață, atunci îndată se și face ziuă.”

Cocoșii năzdrăvani

 
Despre cocoșii care cântau de douăsprezece ori la miezul nopții se spunea că ar fi năzdrăvani. La fel de năzdrăvani erau considerați și cocoșii care începeau întotdeauna primii să cânte și după care se luau ceilalți cocoși din sat. Se mai credea că nu pot să fie năzdrăvani decât cocoșii care au măcar câteva dintre pene roșii
 
“Poporul crede că muierea care taie vreun cocoș năsdrăvan, trebuie să pățească ceva rău: ea ori își pierde glasul și nu poate mai mult vorbi, să fie auzită și înțeleasă de alții, ori că i se sclintește vreun picior și rămâne apoi șchioapă în toată viața.”
 

Cocoșii - dușmani ai spiritelor rele

 
Fiind vestitori ai luminii, în mod firesc, despre cocoși se credea că sunt dușmani ai spiritelor rele care bântuiau lumea în timpul nopții: „în momentul când cântă cocoșul dispar toate spiritele, toate schimele și nălucile; chiar și diavolul, cel mai mare peste toate spiritele necurate, cum aude cocoșul cântând, îndată se face și el nevăzut. După cântatul cocoșilor toate spiritele necurate își pierd întreaga lor putere și nemaifiind în stare să mai facă ceva rău într'acea noapte, ele trebuie să se ascundă de unde au ieșit și să aștepte noaptea viitoare.
 
Tocmai pentru că exista credința că alungau spiritele necurate de pe lângă casă, românii țineau întotdeauna în curte cocoși, fiind preferați cei pestriți sau cei roșii, dar mai cu seamă cocoșii negri.



Cocoșii - meteorologi și profeți

 
Cocoșul era apreciat în vechime ca fiind  un bun “meteorolog” și un la fel de bun “profet”: “Vara, când el cântă mult peste zi, e semn că în curând va ploua, că va fi timpul moale. Iarna, când cântă mult peste zi, e semn că va fi vreme bună, că se va muia gerul și omătul sau că se va face „moșlag," după cum se exprimă unii români din Bucovina. Iară când cocoșii cântă devreme seara la culcușul lor, ei arată că va fi timp ploios. Când cântă pe gard e semn că se va face vreme bună; când cântă în pragul ușii, anunță oaspeți. Dacă cocoșii cântă după ce se înserează bine, însă înainte de le veni vremea, atunci se crede că încep a umbla hoții la furat. Drept aceea, trebuie să bați în cociorvă, ca să stea hoții pe loc, unde i-a apucat vremea.

 

Cocoșii - folosiți pentru tratarea bolilor

 
Cocoșii erau folosiți și pentru tratarea unor boli. „Femeile pricepute” spuneau că: „un cocoșel negru sfârtecat în două și pus la rănile cu viermi, înainte de-a i se răci carnea, scoate viermii și vindecă rănile. Pielicica dinlăuntru, de la rânza unui cocoș, uscată, pisată și amestecată cu holercă, e bună a se bea de pântecare. Dacă cineva mănâncă splina cocoșului, despre acela se zice că-i crește părul. În unele părți ale Ardealului, femeile care fac de boala cea rea, taie un cocoș negru pe de-asupra bolnavului, care zace lungit pe burtă.” De asemenea, „penele de cocoș se pun în scalda copilului pentru a fi ferit de duhuri rele. Limba cocoșului scapă de urât (de frică). Boașele cocoșului le mănâncă bărbații care n-au, dar vor să aibă copii” (Gh. Ciauşanu).

Sursa: articolul “Datine, credințe și moravuri române – Cocoșul” - semnat de Simion Florea Marian și publicat în revista  “Albina Carpaților” – numărul din 20 octombrie 1877.

Găinile în credințele populare


Dacă cocoșii sunt considerați ca fiind păsări privilegiate, nu același lucru se poate spune despre găini: Dacă o găină cântă „cocoșește", adică precum cântă cocoșul, e semn rău; atunci la acea casă are să se întâmple ori moarte, ori vreo scârbă, ori o pagubă mare, ori vreo altă nenorocire. Spre a putea înlătura pericolul pe care'l vestește găina și care amenință casa, româncele prind găina și se duc cu dânsa în fundul casei și încep de aici să măsoare cu ea casa până la ușă; dacă găina ajunge cu coada spre ușă, îi taie coada, iară de ajunge cu capul, îi taie capul. Prin aceasta procedură cred ele, că pericolul se depărtează de la casă.”



De asemenea, “când se mănâncă, adică se bat, două găini între ele, atunci încă e semn rău. De aceea, cel ce le vede, nicicând să nu le lase să se mănânce, ci îndată să le despartă: alungă pe una într'o parte și pe cealaltă în altă parte, ca să nu se mai poată întâlni curând. Când găinile se scoală tare de dimineață și se culcă târziu, atunci ele, după credința poporului, vestesc foamete.”

Cu toate acestea, găinile negre – asemeni cocoșilor cu această culoare – erau considerate ca fiind un adevărat scut împotriva farmecelor, blestemelor și vrăjilor. De aceea nu trebuiau să lipsească din ograda nici unei gospodării. Găinile albe în schimb erau cele care “după credința poporului român însemnează deschiderea drumului în cealaltă lume, pentru că se zice că găina merge înaintea sufletului tot scociorând și chemând, ca și când ar avea pui mici”. De aceea, găinile albe se dădeau de pomană “peste mormânt” preoților sau groparului, la înmormântări sau la prasnice.

Numeroase erau de asemenea și superstițiile legate de ouăle de găină:

“Nevestele, mai ales cele ce sunt în stare binecuvântată, nu mănâncă mai nici una ouă de găină cu două gălbenușuri; se tem că, dacă vor mânca, au să nască gemeni. Când află vreun ou de găină „părăsit", adică cel de pe urmă pe care-l ouă găina într'o anumită perioadă, și pe acela româncele nu-l țin, ci-l asvârle peste casă. După credința lor, un astfel de ou nu e spre bine. Din ouăle părăsite, care sunt foarte mititele, se zice, că din fiecare iese câte un „spiriduș", dacă cineva le clocește subsuoară nouă zile și nouă nopți. Spiridușul, după ce se naște, rămâne în veci tovarășul aceluia care l-a scos din găoace. El în lumea aceasta servește persoanei care la clocit; murind însă acea persoană trebuie ca pe cealaltă lume să servească ea spiridușului.”

Ouăle de găină erau de asemenea folosite și pentru lecuirea unor boli:

“Ouăle de găină se mai întrebuințează și contra unor boale. Și anume: oul fiert vârtos tăindu-se în două, scoțându-se gălbenușul din albuș și turnându-se puțin prăfușor de piatră vânătă în locul gălbenușului, se crede că ar fi ajutând foarte mult dacă se pune la ochii cei cu albeață. De asemenea mai sunt de albeață și cuișoarele pisate puse pe albuș de ou. Păciușele de in unse cu seu și muiate în spumă de albuș sunt bune să se pună la răni, când se opăresc, dar mai cu seamă când se frige cineva. Laptele de femeie muls în găoace de ou e bun contra aprinderii ochilor, dacă se toarnă în ochi. Gălbenușul de ou pus la soare se topește până ce se face dintr'ânsul un fel de unt. Untul acesta apoi e bun de albeață, dacă se ung cu dânsul genele și toată împrejmuirea ochiului.”


Sursa: articolul “Datine, credințe și moravuri române – Găinile” semnat de Simion Florea Marian - publicat în Albina Carpaților – numărul din 27 octombrie 1877



8 comentarii :

  1. Apropo de cocos... mi-a placut o vorba a lui Nicolae Iorga: "Cocoşul care nu crede că ziua o face el e încredinţat că se face ziua ca să-l audă lumea cântând".

    RăspundețiȘtergere
  2. Sau... "Răsăritul soarelui bucură tot ce e viu. În bucuria lor, cocoşii sunt cei mai zgomotoşi." (Valeriu Butulescu)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cooşul este asociat principiului masculin. În bocetele româneşti, lumea umbrelor – infernul, este un loc „unde cocoşul nu cântă”, iar în descântecele populare se alungă boala în locuri unde cocoşul nu cântă: „Fugi deochi dintre ochi (...) / Să te duci iar duci /Unde popa nu toacă / Unde fata nu joacă / Unde cocoş nu cântă” (G. Dem. Teodorescu)
    El este considerat şi prevestitor, astfel: „Câmd cocoşul cântă în prag au să-ţi vină musafiri. Dacă el cântă pe prispă îţi vin rudele” (A. Gorovei – Credinţi)
    „El anunţă sufletului mortului orele zilei şi ale nopţii dar mai ales va înspăimânta pe diavolii care-i aţin calea şi va ţine în cioc cumpenele de la Vămile Văzduhului” (O. Bârlea – Folclorul românesc)
    „Penele de cocoş se pun în scalda copilului pentru a fi ferit de duhuri rele. Limba cocoşului scapă de urât (de frică) Boaşele cocoşului le mănâncă bărbaţii care n-au, dar vor să aibă copii” (Gh. Ciauşanu)
    Găina este asociată principiului feminin.
    „Ea călăuzeşte sufletul spre lumea de dincolo de lume, astfel în ritualurile de înmormântare trebuie să se dea de pomană, peste mormânt, o găină neagră căci – ea merge înaintea sufletului tot scormonind şi chemând ca şi când ar avea pui mici, si-n chipul ăsta ea conduce sufletul până la Poarta Raiului” (S.F. Florian – Înmormântarea)
    În ritualurile de nuntă ea reprezintă simbolul fertilităţii
    Constelaţia Pleiadele este denumită popular „Cloşca cu pui” , iar dacă în lunile de vară sunt foarte vizibile, se crede că recolta va fi bună
    Ea „este iniţiată în tainele vieţii şi ale morţii, se crede că e vestitoare de bine /cînd cîntă cu ciocul spre răsărit) sau de moarte, de nenorocire, când cântă cocoşeşte, sau cu ciocul spre apus”(Gh. Ceauşeanu – Superstiţii)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O întrebare când canta cocosul lângă casa unei bătrâne bolnave ziua la 12 ce ar putea însemna?

      Ștergere
  4. mi-a placut articolul..imi plac si cocosii si gainile dar si romanii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Anonimule pentru completari. Unul dintre pasaje este acum inserat in articol pentru a-l completa.
    Maria, am impuscat trei lucruri care iti plac intr-un singur articol. O performanta, nu-i asa ? Te mai astept pe blog...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe la noi în moldova, nici astăzi, femeile nu au voie să taie un cocoș. Nici o găină, decât dacă e primejdie să moară pasarea respectivă, și chiar și așa, femeile trebuie să ia o bucată de lemn, o creangă, și să o țină (!) între picioare, cât timp taie pasărea. Tot așa, multă lume nu acceptă să consume mâncare din pasărea tăiată de femei.. De ce? Nici eu n-am aflat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca e totusi o treaba de barbat aceea de a asasina pasarile? :)

      Ștergere