Cea dintâi berărie din București


Deși berăriile bucureștene deveniseră o prezență obișnuită în România sfârșitului de secol al XIX-lea, răspunsul la întrebarea “unde a fost cea dintâi berărie din București?” nu este unul ușor de dat. “Nu cunoaștem noi lucruri mai însemnate din trecutul Capitalei noastre, darămite locul unde strămoșii noștri se cinsteau cu bere!” afirma scriitorul interbelic Ioan Massof în debutul articolului “Bere în București” (publicat în numărul din 6 decembrie 1938 al revistei “Realitatea Ilustrată”) și noi nu putem să îl contrazicem. Cu toată dificultatea însă, Ioan Massoff încerca să găsească răspunsul la această importantă întrebare:


“Se pare însă că berea s’a vândut la noi, întâia oară, întrun fel de dugheană de pe strada Câmpineanu de astăzi, în jurul Hanului lui Filaret, care se afla pe locul unde se găsește astăzi Teatrul Național (notă: vechea clădire a Teatrului Național din București, de pe Calea Victoriei, distrusă în urma bombardamentului din 26 august 1944). Afirmația aceasta o facem după o întâmplare, un simplu fapt divers povestit de istoricul V. A. Urechia, care are meritul de a se fi îndeletnicit și cu amănunte din trecutul nostru, amănunte de însemnătate pentru viața socială:

Johan Neamtul

Cică, într’o noapte din luna Mai a anului 1811, răspântiașul, adică gardistul care făcea de pază lângă Hanul lui Filaret, a găsit pe jos doi ofițeri ruși (notă: întâmplarea a avut loc în timpul ocupației rusești a Bucureștilor).
- Ați băut multă votchi, gospodin! – zice omul Agiei (poliției)
- Niet votchi, piva! Nu rachiu, ci bere! – zise unul din ofițeri, pe care-l ajuta răspântiașul să se ridice în picioare.
- Auzi colo, să se îmbete cu băutura nouă, de la Johan Neamțu! – gândi răspântiașul. Cu votchi, da, mai înțeleg, dar cu zeama neamțului! Măre, gustul filonichie (adică alegere) nu are!
- Te văd! Te văd! – strigă răspântiașul, după cum era dator să strige, ca să se sperie hoții, rezemând și pe al doilea muscal de cișmea, de care sprijinise și pe cel dintâi. Te văd! Te văd!
Iată întâmplarea povestită de V. A. Urechia, istoric cu multe păcate, dar și cu meritele lui, între altele după cum spusei pentru că n’a trecut cu vederea lucruri mici, din care se pot trage încheieri nelipsite de interes: Așadar, dacă cei doi ofițeri beți turtă au fost găsiți de omul poliției cam prin Piața Teatrului de astăzi – sigur între “Adriatica” și “Cercul Militar” – nu’ncape îndoiala că locul unde s’a comis beția era prin apropiere, picioarele ofițerești neputând să reziste unui drum mai lung după înghițirea licoarei lui Iohan. Acesta trebuie să fi avut prăvălia peste drum de aripa dinspre strada Câmpineanu a Teatrului Național, unde de ani de zile au fost sediul unor bodegi, unele din ele, ca aceea ținută de Caragiale, intrate în istoria literară.

Domnița Ralu și berea

Băștinașii însă nu prea căutau băutura nouă din cârciuma lui Johan, zis Neamțu, deși această băutură era bine cunoscută pe vremea aceea în occident. Rușii, amatori de băuturi de orice soi, n'au stat prea mult pe gânduri, pentru a încerca piva”, care-ți dă o beție cu totul specială. De bună seamă că domnul Johan zis Neamţu a venit cu formula de prin țări străine și a pus-o în practică la noi, unde a dat de cereale din belșug. Dar berarul neamț ambiționa să ajungă furnizor al Curții Domnești. Gândul acesta i-a fost cu noroc și să vedeți de ce: După plecarea rușilor din țară, a venit la domnie Vodă Ion Caragea, a cărui fiică a fost celebra Domniță Ralu, cea care a organizat primul spectacol teatral în București, chiar în casele părintești, după cum se arătase și în alte privinți, având felurite inițiative. Când berarul Johan s'a dus la palat cu un paner cu douăsprezece sticle de bere, de față era și frumoasa Ralu. În timp ce Vodă și ceilalți s-au strâmbat la gustul amar al băuturii, Domnița a zâmbit, fiind de părere că e foarte bună și rugă pe berar să-i mai aducă ceva sticle, pentru a le putea servi oaspeților ei. Neamțu, care-și dădea seama cât i-ar putea fi de folos o propagandă” a Domniţei, i-a adus bere și, în scurt timp, susținut de consulul Prusiei, dar și de Domniță, a obținut monopolul fabricării berii. Obiceiul de a bea bere răspândindu-se, Johan făcea dever bun, reușind să strângă și parale bune. Dar concurența îl pândea. Căci, în scurt timp, s'a arătat un altul, dornic să prepare bere, unul Gheorghe Crepțul. A fost și procesul în jurul acestei chestiuni, moștenitorii lui Johan obținând câștig de cauză. 


Dar, încetul cu încetul, fabricarea berei a căzut în... domeniul public. Totuși, chiar acum câteva luni, mi se pare că se stârnise, prin reclame în ziar, o adevărată bătălie a berii. Cine a izbândit de data aceasta, mărturisesc că n'am aflat. Că așa e în firea omului: să nu vadă ce-i înaintea ochilor...”


2 comentarii :

  1. Referitor la bere există încă multe semne de întrebare şi supoziţii: pro şi contra. Respectiv cine a inventat-o şi când? Celţii, sumerienii, egiptenii? Primele dovezi ale existenţei ei s-au găsit în regiunea Tibrului şi Eufratului ( Mesopotamia ) datând din sec. IV î.e.n. Urmele ei s-au găsit la egiptenii în mormintele faraonilor şi în temple (sec III î.e.n.) Şi indienii, africanii, şi chinezii pot fi luaţi în considerare, precum şi celţii şi vechii germani în mormintele cărora s-au găsit vase din lut cu urme de bere datând cam din aceeaşi perioadă. De asemenea, au existat diferenţe între cerealele folosite.
    La egipteni berea constituia un mijloc de plată a ofiţerilor şi soldaţilor, lucrătorii piramidelor primeau zilnic o anume cantitate pt. revigorarea organismului.
    Revenind la oile noastre, prima fabrică de bere a fost făcută în Timişoara în 1718, urmată de cea de la Rădăuţi - 1789, apoi cea de la Bucureşti Fabrica Luther 1869 ridicată pe Șoseaua Basarabilor, lângă Podul de lemn (Calea Plevnei) deci la marginea oraşului (după cel de Al Doilea Război Mondial naționalizată, s-a denumit Fabrica de bere Grivița și, ulterior, Fabrica Gambrinus.)
    A doua mare fabrică de bere din Bucureşti aparţinând germanului Carl H. Oppler a fost făcută în 1870 în fosta zonă Izvor.
    Cel mai mare producător de bere din România la sfârşitul sec. XIX-lea şi începutul sec. XX a fost al treilea mare industriaş al Europei - Dumitru Marinescu (1842 - 1915)- care şi-a adăugat şi numele Bragadiru, după comuna Bragadiru unde a făcut prima fabrică de alcool rafinat urmată de fabrica de bere din Bucureşti - 1895, în Piața Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc).

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesante informațiile. Mulțumesc mult, JMC. Ca de obicei, completează cum nu se poate mai bine articolul.

    RăspundețiȘtergere