Lizica Codreanu: muza frumoasă, boemă si nonconformistă a lui Constantin Brâncuşi

< /meta>

Dacă se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, în cazul lui Constantin Brâncuși se poate afirma că în spatele geniului său au stat iubirile și muzele sale. 

Constantin Brâncuşi

Margit Pogany (o pictoriţă maghiară), Eillen Lane (o americancă de origine irlandeză), prinţesa Maria Bonaparte, baroneasa Renee Irana Frachon, franțuzoaica Leonie Ricou sau geniala Maria Tănase au fost doar câteva dintre acestea dar, lista muzelor lui Brâncuși menționate în numeroasele biografii ale acestuia nu se oprește aici. Din păcate, de cele mai multe ori, această enumerare nu o include și pe românca Lizica Codreanu, geniala dansatoare avangardistă.
 
Lizica Codreanu fotografiată de Constantin Brâncuși - 1921 (stânga)
Lizica Codreanu în revista "Vogue" numărul din 1 ianuarie 1927 (centru și dreapta)

Lizica Codreanu s-a născut în 30 iunie 1901 la București. A studiat istoria artei și arta plastică la Școala de Belle-Arte din București. În paralel a urmat cursuri de dans și de balet. La 19 ani Lizica Codreanu a plecat la Paris pentru a-și continua studiile  de balet. A studiat aici arta dansului cu celebrele coregrafe Valandina șNijinska, precum și cu balerinii Serghei Diaghilev și Igor Larionov. Tot în aceasta perioadă Lizica Codreanu a frecventat, împreună cu sora ei Irina (pictoriță și sculptoriță – elevă a lui Brâncuși) cercurile avangardiste pariziene ale vremii, cercuri frecventate printre alții de Tristan Tzara, Sonia Delaunay sau de Man Ray. În perioada pariziană Lizica Codreanu l-a cunoscut pe Constantin Brâncuși, care o alinta Țiganca, și care a îndrăgit-o imediat datorită inteligenței și a umorului.

Constantin Brâncuşi
Lizica Codreanu - dans (stânga)
Lizica Codreanu în atelierul lui Brâncuși (dreapta)

În perioada ei pariziană, Lizica Codreanu a pus în scenă câteva spectacole în care valențele expresioniste ale dansului erau puse în valoare de costume și machiaje îndrăznețe, avangardiste.


Constantin Brâncuși
Lizica și Irina Codreanu în compania
lui Constantin Brâncuși

În anul 1922, împreună cu un grup de prieteni, Lizica Codreanu a dansat în "Gymnopediile", un spectacol de balet pe muzica pianistului Erik Satie. Costumele și scenografia pentru acest spectacol au fost create chiar de Constantin Brâncuși. De menționat este că, în avanpremieră, acest spectacol a fost prezentat în atelierul sculptorului, Lizica Codreanu dansând printre sculpturile lui Brâncuși. Fotografiile Lizicăi Codreanu în costumele create de marele artist au fost făcute de asemenea de Brâncuși și datează din anul 1921. Prima reprezentație a spectacolului avangardist se pare că ar fi avut loc la 11 aprilie 1922, la Groupement de l’Albatros.

Constantin Brâncuşi
Costume create de Constantin Brâncuși 
pentru "Gymnopediile"

În anul 1936, Lizica Codreanu a debutat pe marile ecrane: a jucat în rolul "Pierrot-fulgerul" din filmul avangardist de referință "Le P’tit Parigot"dansând într-un costum - devenit celebru - cu motive în zig-zag care "pare a-i transmite impulsuri sacadate ca niște fulgere" (cf. Doina Lemny – "O dansatoare româncă în avangarda pariziană"):

"Le P'tit Parigot" - 1926
Lizica Codreanu în celebrul costum cu motive în zig-zag
din filmul "Le P'tit Parigot" - 1926

Tot în anul 1926Lizica Codreanu a plecat într-o lungă călătorie în Asia (India, China, Japonia). În Shanghai l-a cunoscut pe jurnalistul Jean Fontenoy – cu care s-a căsătorit - și cu care a avut un băiat. A urmat o căsătorie eșuată în cele din urmă datorită infidelități jurnalistului precum și a dependenței acestuia de opium.




Prima școală de hatha-yoga din Europa

În anul 1930 artista s-a îmbolnăvit de malarie și a trebuit să renunțe la dans. Căutând un remediu pentru boala de care suferea, a descoperit și a început să practice yoga. S-a reîntors la Paris în anul 1931 și, în anul 1938, bazându-se pe propria experiență, a deschis prima școala de hatha-yoga din Europa. Va activa în acest domeniu până în anul 1971, combinând în practicile sale terapeutice principii provenite din hatha-yoga, din acupunctura chinezească, din gimnastica suedeză și din practicile medicale populare românești. Lizica Codreanu a murit în anul 1993 la vârsta de 92 de ani.

Școală de dans și hatha-yoga
Lizica Codreanu:
o lecție de dans și de hatha-yoga

Surse:

- "O dansatoare româncă în avangarda pariziană" – Doina Lemny
- Fotografii: "În labirint cu Barbu Brezianu. Brâncuși, muzica și dansul" - Virginia Barbu

17 comentarii :

  1. Valori ale spiritualitatii romanescti care ar trebui poate redescoperite si popularizate.Ma ajutati si voi...!?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant blog, succes in continuare !

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Luminita pentru apreciere.Poate spui si prietenilor tai ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesant articol. Despre aceste personalitati nu se stie prea mult. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari! Uimitor cate lucruri NU stim despre artistii nostri pe care declaram ca ii indragim ...din auzite. Citesc cu placere acest gen de postare. Succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc. Aprecierile voastre ma fac sa imi continui "munca". Care imi face placere de altfel :)
    Poate spui si prietenilor tai despre blogul meu?

    RăspundețiȘtergere
  7. Citesc cu o imensa placere asemenea articole despre conationalii nostri care au
    cucerit lumea.Chiar se simte nevoia unei asemenea Renasteri romanesti dupa atatea decenii de denigrare dusa cu ardoare de liftele ce ne inconjoara.Inca o data
    mii de multumiri pentru autori.Tine-ti-o tot asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur ca apreciezi efortul de a descoperi destine uitate.Te mai astept pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mulţumesc frumos, pentru acest articol! Citit cu drag şi interes,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Istoria artei nu e plictisitoare, uneori...

      Ștergere
    2. Ce interesant articol !
      Multi dintre noi nu au surse de a afla astfel de informatii. Multumim frumos si astept cu nerabdare si alte publicatii din domeniul culturii noastre, care s-a vrut si se vrea uitata.

      Ștergere
    3. Mulțumesc. Te mai aștept pe blog, Brândușa!

      Ștergere
  10. Multumesc pentru informatii. Este de datoria noastra sa ne cunoastem personalitatile, pentru a le face prezente in mental. Nu sunt promovate modele, iar copii si tinerii sunt debusolati. Familia si Scoala nu sunt cu adevarat factori educatori, asadar, fiecare energie petrecuta cautarii destinelor admirabile, este rasplatita prin multumire curata, ca orice fapta buna. Succes pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Anna, pentru cuvintele tale. Te mai aștept pe blog!

      Ștergere
  11. Foarte, foarte interesant blog. L-am descoperit întâmplător, ieri si de-atunci citesc într-una. Este foarte intetesant scris, documentat, aducând aducerii aminte oameni locuri destine...Va mulțumesc.
    Cand eram mai tânără, prin anii 2000, așa, mi se părea că eu descopeream roata; odată cu trecerea timpului, a maturizarii responsabile, a venirii minții la cap, adică, vad că oamenii trăiau, iubeau, călătoreau , cu mult înaintea mea...
    Va mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asta e și ideea de la care a pornit blogul: să ne dăm seama că oamenii trăiau, iubeau, călătoreau, cu mult înaintea noastră...
      Te mai aștept pe blog, Unknown! :)

      Ștergere