Suntem deseori interesați să știm poveștile ascunse în spatele
operelor de artă. Intrigile, poveștile de dragoste sau uneori dramele. Cunoscându-le, privim cu alți ochi palatul, pictura sau... sculptura: ele devin mai calde, mai
familiare. Și uneori le zâmbim ușor complice atunci când le privim. Foarte
multe dintre aceste povești le-am găsit în ghidurile turistice. Altele ni le
spun ghizii muzeelor, cu un aer enigmatic, parca dezvăluindu-ne o taină.
Două povești, uitate azi, ascunse în spatele realizării unor monumente din România, am găsit răsfoind presa interbelică. Una dintre ele e povestea Monumentului Eroilor din Severin: unul dintre elementele importante ale Monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin este Statuia Victoriei. Statuia a fost creată de sculptorul Teodor Burcă iar modelul care l-a inspirat pentru realizarea acesteia a fost frumoasa Miss România 1932 - d-ra Liliana Delescu.
Două povești, uitate azi, ascunse în spatele realizării unor monumente din România, am găsit răsfoind presa interbelică. Una dintre ele e povestea Monumentului Eroilor din Severin: unul dintre elementele importante ale Monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin este Statuia Victoriei. Statuia a fost creată de sculptorul Teodor Burcă iar modelul care l-a inspirat pentru realizarea acesteia a fost frumoasa Miss România 1932 - d-ra Liliana Delescu.
O
altă poveste este legată de statuia Reginei Elisabeta amplasată în parcul castelului
Peleș. Creație a sculptorului Oscar Spaethe, lucrarea o reprezintă pe Regina
Elisabeta a României, la vârsta senectuții, așezată pe un șezlong, brodând. Varianta
originală a lucrării a fost executată în marmură în anul 1911. Sculptura
monumentală din parcul castelului a fost turnată în bronz
de către I. Guran și V. Popa în anul 1934, cu prilejul serbărilor prilejuite de
semicentenarul castelului Peleș.
Poate că povestea pe care o să v-o spun nu este una
senzațională. Dar sunt sigur că atunci când veți “Regina în jilț” (sau "Regina brodând") din curtea castelului Peleș, o veți vedea cu ochii minții pe Carmen
Sylva preparând sculptorului Oscar Spaethe o salată cu carne de vițel
tăiată în pătrățele, carne de biftec, cartofi, mere, capere și vin de Bordeaux:
„Pe vremea Regelui Carol I, sculptorul Oscar
Spaethe a fost la Palatul Regal, un fel de „copil răsfățat". Atât Regele
cât și Regina, îi apreciau foarte mult talentul, astfel încât multe opere
de-ale artistului se află la loc de cinste și în Palatul din Calea Victoriei și
în cel de la Cotroceni. D. Spaethe
păstrează savuroase amintiri de pe vremea când îi poza romantica și buna Carmen Sylva,
de la moartea căreia s'au împlinit douăzeci de ani (notă: articolul a fost
publicat în anul 1936). Iată o întâmplare,
când Spaethe s'a bucurat de onoarea ca prima
Regină a României să-i prepare o salată:
Nu voi uita
niciodată ziua când marea Carmen Sylva mi-a făcut onoarea să-mi prepare o
salată, o adevărată salată regală. Și iată cum: Într'o zi, lucrând
la bustul Reginei, veni vorba de mâncăruri.
- Eu, Majestate, știu
să fac fel de fel de lucruri bune am spus Reginei.
- Nu mă mir - îmi
răspunse Regina pentru că și eu știu să prepar lucruri bune.
- Eu nu pot să-mi
închipui că o regină știe să gătească!
- Și totuși o
salată specială, invenția mea, mă pricep să fac. Vrei să-ți fac una, domnule
Spaethe?
Eu am început să râd,
dar Regina a continuat :
- Bine, mâine îți
prepar e salată. Și adresându-se camerierului: Lupin, mâine să fie toate
preparatele, pentru salata mea!
Regina Elisabeta a României |
A doua zi, găsesc
pe o masă mare, alături de jilțul Reginei, farfurii cu fel de fel de lucruri: carne de vițel tăiată în pătrățele, carne
de biftec, cartofi, mere, capere, un bidon de undelemn și o sticlă de vin de
Bordeaux. Priveam și nu înțelegeam. Mi-am spus însă că ceva tot trebuie să
iasă din atâtea bunătăți, deși, drept să-ți spun, mă uitam mai mult la sticlă. Regina stătea în
jilț și eu îi dădeam la îndemână lucrurile pe care mi le cerea. Voiam să-i ajut, dar ea
mă oprea:
- Nu, eu fac salata!
Acum gustă vinul și vezi dacă-i bun.
Gust vinul și văd
că-i cel mai bun vin pe care l-am băut în viața mea.
- la o lingură de
supă, îmi spuse Regina, și toarnă în castron două linguri de vin.
Execut, adăugând:
- Majestate, pun poate prea puțin vin! (gândeam
ca în coșcogeamite castronul, două linguri de vin din acesta minunat, o să se
piardă).
- Nu, eu fac salata! - repetă Regina. Dumneata amestecă mai bine!
După aceasta,
acoperi vasul.
- Lupin, când
pleacă domnul Spaethe, să-i duci salata la trăsură.
Salata o aveam eu,
dar mă gândeam cum să-i cer vinul. Lucram dar cu gândul la sticlă. Și-mi veni o
idee genială:
- Nu știu dacă
Majestatea Voastră cunoaște un proverb german: dacă-i dai dracului un deget,
el vrea mâna toată.
- Îl cunosc, îmi
spuse Regina, dar nu văd legătura.
Îmi luai curaj, ca
să lămuresc lucrurile :
- Majestatea
Voastră mi-ați oferit o salată din care puțini muritori sau desfătat. Dar m'ați
pus să gust și din vin. Și vinul se complace admirabil cu salata, Majestate!
- Lupin, spuse
Regina, nu uita să duci la trăsura domnului Spaethe și sticla de vin!
Eu spusesem tovarășilor mei de cameră, că o
să viu cu salata Reginei, dar când m'au văzut și cu sticla de vin, au început
să cânte cu toții: “Trăiască Regele".
Varianta originală - în marmură - a statuii "Regina în jilț" (stânga) Regina Elisabeta brodând în Castelul Peleș (dreapta) |
Bustul „Regina în jilț", l-am făcut în
mai multe exemplare. Unul se găsește la Peleș, altul a fost dăruit de regină la
un concurs de cântăreți de pe valea Rhinului și unul a fost trimis în America. Regina mi-a comandat apoi o duzină de
reproduceri, pe care le-a dăruit doamnelor de onoare și aghiotanților.
REGINA ȘI BANII
Carmen Sylva era de
o candoare și de o sinceritate uimitoare. Aproape tristă, Regina mi-a spus
într'o zi:
- Știi dumneata
domnule Spaethe, că eu nu cunosc valoarea banului? Eu foarte rar am bani cu
mine. Călătorind odată icognito la München, s'a întâmplat să intru în magazinul
Littauer, ca să cumpăr mai multe lucruri. Cum nu cunoșteam moneda, la plată am
scos geanta, rugând pe negustor să-și rețină costul. Cum mi-a mai lăsat încă
vreo câteva monede, i-am spus să-mi dea pe ei alte mărfuri. Și închipuiește-ți,
mi-a spus regina mirată, că negustorul mi-a dat încă multe lucruri frumoase.”
Sursa:
articolul “Cum a preparat Carmen Sylva o
salată sculptorului Spaethe” – semnat Ioan
Massoff – publicat în revista “Realitatea
ilustrată” - numărul din 4 martie 1936 – citită din colecția digitală a Bibliotecii
Centrale Universitare “Lucian Blaga”
Cluj Napoca
(articol publicat în noiembrie 2014; ultima actualizare martie 2023)
Salata, chiar regală, nu-mi stârneşte apetitul. Cu tot entuzasmul sculptorului Oscar Spaethe, fascinat mai ales de calitatea vinului...
RăspundețiȘtergereDar versurile ei mi-amintesc de cele ale Împărătesei unui Imperiu de 56 milioane de locuitori - Elisabeth (Sissy), soţia monarhului absolutist Franz Josef de Austria… după cum se ştie la fel de nefericită de viaţa ei de soţie şi noră a unei soacre despotice
RĂTĂCIRE - de Carmen Sylva
Traducere – George Coşbuc
Întreagă viaţa mea am vrut
S-aduc tot bucurie
Dar ei cereau dintru-nceput
Să fac ce nu m-am priceput
Şi nu-mi plăcea nici mie
Nici când n-am vrut să fiu n-au vrut
Să fiu ce-am fost născută
Şi-acum şi daruri ce-am avut
Şi tot norocul e pierdut
Şi inima pierdută
Trăiască-n pace cei ce-au vrut
Să fiu aşa isteaţă
Cai negrii la un car tăcut
Şi ca pe-un biet necunoscut
Mă scoateţi din viaţă !
Versurile se potrivesc mult si primilor ani petrecuti de Principesa Maria - regina de mai tarziu - in Romania.
RăspundețiȘtergereFrumos materialul ...si poezia.
RăspundețiȘtergereMultumesc Nicoleta! Te mai astept pe blog...
RăspundețiȘtergere