Sosirea Reginei Elisabeta în
România
Elisabeta de Wied: Copilăria unei viitoare Regine
Prințesa Elisabeta Paulina
Otilia Luisa de Wied, cea
care avea să devină prima regină a României, s-a născut la 29 decembrie 1843,
în Castelul din Neuwied, „când clopotele sunau pentru a vesti amiaza”, după cum spunea chiar viitoarea regină într-o poezie. A fost
primul copil al principelui Herman și al principesei Maria de
Wied, născută principesă de Nassau.
Prințesa și-a petrecut copilăria “la Castelul din Neuwied, situat pe țărmul fermecătorului Rhin, împrejmuit de unul din cele mai pitorești ținuturi ale Germaniei”. Scriitorul și omul politic Octavian Codru Tăslăuanu descria, într-un articol publicat în revista “Luceafărul” (numărul din 15 ianuarie 1904), cum s-a format viitoarea regină:
“Aici și în Castelul de vânătoare Monrepos, pe care Carmen Sylva l-a eternizat în volumul de poezii «Mein Ruh», a crescut mica principesă. În mijlocul naturii cu aer liber, printre florile sălbatice din poienile pădurilor, sub frunzoșii copaci legănați de cântecul paserilor, ascultând murmurul răspicat al izvoarelor de munte, alintată de poveștile ce le repetă copiilor bătrânul Rhin cu Nereide ispititoare, și-a trăit primii ani din copilărie Doamna de mai târziu a Românilor.Atmosfera severă şi obiceiurile patriarhale ce stăpânesc, prin tradiţiune, viața monotonă în familiile princiare, nu se potriveau cu firea impulsivă, neastâmpărată şi contradictorie a frumoasei copile cu ochi albaștri, care s'amesteca cu drag în jocurile nevinovate ale tovarăşelor ei din sat - păcat care n'a rămas nepedepsit - și rătăcea voioasă prin pădurea din dosul Castelului Neuwied şi prin codrii din Monrepos, însoțită de fidelul ei Mentor.
(…) Educaţia M. Sa și-a făcut-o în casa părintească, având de instructori femei și bărbați cuminți. Cunoștințele și le-a îmbogățit prin dese călătorii în Anglia, Francia, Elveția, Italia, Rusia și Suedia. A petrecut timp mai îndelungat la curtea din Berlin - unde s'a întâlnit pentru prima oară cu tânărul principe Carol de Hohenzollern. Se povestește că alergând odată, după obiceiul Ei, pe scări la vale, era să se prăbușească dacă n'ar fi cuprins-o în brațe principele.”
De la Neuwied la București: Călătoria regală
Anul 1869 a împlinit visul unei femei și
idealul unei națiuni. La 15 noiembrie, după clipe grele de despărțire de
familie, alaiul de nuntă a pornit spre România. Principesa Elisabeta nu
cunoștea țara, ci doar auzise despre ea.
După o primire călduroasă la Viena, cuplul regal a continuat călătoria pe Dunăre, la bordul vaporului „Francisc-Iosif”.
Ajunsă la Porțile de Fier, Elisabeta a privit uimită peisajul, pe măsură ce vaporul se furișa printre stâncile aspre:
După o primire călduroasă la Viena, cuplul regal a continuat călătoria pe Dunăre, la bordul vaporului „Francisc-Iosif”.
"La 15 Noiembrie plecară, după grelele clipe ale despărțirii udate de lacrimi, spre țara Domnitorului Carol, pe care Principesa Elisabeta n'o cunoștea, numai din auzite. În Viena fură întâmpinați cu multă dragoste de curtea împărătească. De aici, pe vaporul ‹‹Francisc-Iosif›› au plecat, însoțiți de murmurul lin și maiestos al apei, pe Dunăre la vale."
Ajunsă la Porțile de Fier, Elisabeta a privit uimită peisajul, pe măsură ce vaporul se furișa printre stâncile aspre:
"Ajunși la Porțile-de-Fier, străjile ce păzesc cu credință și cu severitate pleșuvă hotarul țării lui Mircea cel Bătrân, unde apa se sbuciumă strâmtorată de pumnii colțuroși ai pietrii, vaporul se furișează domol printre năpraznicile stânci, iar Doamna cu gând străin clipește nedumerită din genele-i frumoase, roindu-i în minte tainele Rhinului rămas acasă.”
Primii pași pe pământ românesc
Pentru prima oară a pășit viitoarea Regină Elisabeta a României pe pământ românesc în Drobeta Turnu Severin:
“Deodată orizontul e mai larg, ceriul mai albastru, fața apei mai lucie, haina pământului mai verde și ochii Domnitorului mai senini, mai veseli. Țara și-a văzut Stăpânul și Stăpânul Țara. În Turnu Severin, orașul bogat în măriri străbune, unde înainte cu 3 ani Principele Carol călca pentru întâia oară pe pământul României, se coborî și acum, pentru un ceas două, cu tânăra lui soție.
Venise în calea tinerei perechi stăpânitoare puhoi de lume românească, coborâtă de prin curmăturile dealurilor, sosită de pe întinsul câmpiilor, ca'n bubuit de tunuri, în ploaie de flori, în chiote de bucurie şi'n vesele urări de bună sosire, să se'nchine frumoasei Domnițe. Carmen Sylva aici avu pentru prima oară prilejul să-și desfăteze ochii în pitoreștile costume a femeilor oacheșe din țară, pe care mai târziu le-a introdus chiar și în saloanele Curții Regale. Aici, la prima întâlnire cu supușii Ei blânzi și «melancolici», i s'a dat să vadă puterea de însuflețire și admirație sinceră a neamului românesc, de a cărui primire poetică și zgomotoasă a rămas încântată.”
De la Severin, perechea princiară și-a continuat călătoria pe Dunăre până la Giurgiu. Aici, Domnitorul Carol i-a pregătit o surpriză neașteptată. Calea de la port până la gară au parcurs-o în „poșta română”, o trăsură trasă de opt cai, împodobiți cu flori. Aceștia erau călăriți de voinici chipeși, în costum național, care zburau cu rădvanul transformat într-un „paradis călător”.
„Zâna de pe malurile Rinului zâmbea grațios de după flori și era fericită. I se părea că a ajuns pe tărâmul unei țări din povești, unde sub cerul limpede totul e senin și mândru, însăși viața e numai poezie.”
În București, cuplul regal a urcat pe Dealul Mitropoliei pentru a fi binecuvântat de Mitropolitul Țării, după obiceiul străbun. În aceeași zi, 50 de perechi tinere din diferite județe s-au cununat, un simbol frumos prin care fericirea țării s-a împletit cu cea a casei domnitoare.
În timp ce clopotele vesteau sosirea noii Doamne, iar poporul, îmbrăcat în haine de sărbătoare, o saluta cu entuziasm, perechea princiară a intrat în modestul palat. Aceasta era o casă fără turnuri și fără podoabe multe, iar bătrânele de la țară își făceau cruce, murmurând:
„D-zeu să binecuvânteze sufletul, inima și sânul Voivodesei, că e tânără și frumoasă și n'are de ce să fie rea.”O delegație de doamne din Capitală i-a dăruit Principesei, în semn de amintire, o diademă scumpă. O primire mai splendidă și mai poetică nici nu se putea. Astfel s-au încheiat zilele de nuntă ale lui Carmen Sylva, deschizându-i un teren vast de activitate, iar țării românești i-a fost îndeplinită o veche dorință.
Ceea ce a uimit-o pe viitoarea Regină a fost modestia Palatului domnesc. Regele Carol I, preocupat mai mult de problemele țării, nu avusese încă timp să-l amenajeze. Interesante sunt notele de mai târziu ale Reginei, în care evocă ușor amuzată impresiile avute cu ocazia ceremoniei de primire:
“Piața mare a metropolei, unde a trebuit să mă opresc, era în întregime acoperită cu un baldachin roșu, ceea ce arunca o lumina fantastică asupra tuturor personajelor adunate acolo ca să mă primească, asupra togilor roșii ale Curții de casație, asupra veșmintelor sacerdotale ale mitropolitului și episcopilor, toți cu bărbi mari, albe sau cenușii. Patruzeci de perechi au fost căsătorite pe loc, cu această ocazie. Toate miresele purtau fir de aur în chip de văl...- Iată palatul! - mi-a spus Regele.- Unde? - am răspuns.- Chiar acesta în care intrăm! - zise el zâmbind.Am înțeles atunci că suveranul face palatul, la fel cum o piatră într-un câmp poate deveni un altar."
(fragment din volumul “În jurul exilației la Sinaia, București, Veneția - Pierre Loti, Carmen Sylva” – care include texte selectate de Alain Quella‑Villéger)
Au urmat aproape 50 de ani în care Regina Elisabeta s-a pus în slujba poporului român și a țării care a adoptat-o. Iată cum și-a rezumat viața, perfect, la persoana a treia:
Surse:
Citește și articolele:
„A fost odată o regină bună, care voia să aline toată suferința pe care o vedea în lume. Dar oricât de mult bine făcea, cu atât mai mult i se părea că lipsurile se adâncesc”.
Surse:
- articolul Carmen Sylva – semnat Oct. C. Tăslăuanu - publicat în numărul din 15 ianuarie 1904 al revistei „Luceafărul”
- Alain Quella‑Villéger - În jurul exilației la Sinaia, București, Veneția - Pierre Loti, Carmen Sylva, editura Vremea, 2016)
Citește și articolele:
- Povestea statuii Reginei Elisabeta din parcul Castelului Peleș
- Călătoriile inimii Reginei Maria a României
- Regii au fost şi ei copii: Regele Mihai (o dimineață la Peleș)
- Regele Carol al II-lea și Elena Lupescu - o idilă regală
Postări
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu