Arhiducele Franz Ferdinand: O poveste de dragoste la Sinaia

Nu v-am mai răsfățat de multă vreme cu o poveste de dragoste. Poate că a venit momentul ideal:

În anul 1909, arhiducele Franz (Francisc) Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice, a efectuat o vizită oficială la Sinaia, la invitația familiei regale a României. Înaltul oaspete a fost profund impresionat de frumusețea peisajului și de rigoarea impusă curții regale de către Regele Carol I. Totuși, nu a rămas insensibil nici la farmecul și inteligența unei tinere ardelence: Melania Ionescu.

Continuarea

Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina: Amintiri din „Templul Spiritului”

Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina este locul din România care ascunde una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste părintească. Ideea construirii castelului – un adevărat  “Templu al Spiritului” – s-a născut probabil în martie 1890: 

 

“Eruditul filolog Bogdan Petriceicu Hasdeu pierde în 1889 pe singura și geniala sa copilă, Iulia. Durerea lui nepotolită nu-i scoate un moment din gând amintirea fiicei sale. Era în martie 1890. Într'o “seară umedă și posomorâtă", cum însuși a ținut s'o precizeze, Hasdeu stătea la masa lui de lucru, cu gândurile departe, la copilul care-i însorise viața. Fără să vrea și fără să-și dea seama, Hasdeu luă un creion. În voie, mâna se mișcă vreo cinci secunde. Când se reculese, Hasdeu văzu uimit că pe petecul de hârtie din fața sa era scris pe limba franceză:

Continuarea

Dragoste exotică în Bucureștiul interbelic: Nunta chinezilor Li și Loo cu Florica și Ioana

În peisajul pestriț al Bucureștiului interbelic, unde știrile despre dueluri, balurile regale și scandalurile politice împânzeau paginile gazetelor, o întâmplare insolită a reușit să capteze atenția publicului: căsătoria a doi cetățeni chinezi cu două tinere românce. Este o poveste care pare desprinsă dintr-un film de epocă, aducând parfumul Orientului în lumea pragmaticelor cartiere bucureștene.

 

 

Bucureștiul anilor '30 nu era doar o capitală a contrastelor sociale, ci și un veritabil creuzet al națiunilor, în care destine venite de la mii de kilometri distanță se împleteau firesc cu spiritul locului. Atmosfera 'Micului Paris' multicultural este cel mai bine descrisă de cronicarii vremii:

“Capitala noastră prezintă astăzi coloritul integral al marilor metropole europene. Aproape că nu există națiune de pe glob care să nu-și aibă plantat vlăstarul său pe tărâmul Bucureștilor. Chiar și cele mai îndepărtate țări, n'au întârziat să-și trimită aici măcar câte un reprezentant care, fără multă șovăire, ne-a îndrăgit, s'a împământenit, s'a contopit și s'a asimilat cu restul locuitorilor. Așa se face că poți să vezi, oricând, pe străzile Capitalei câte un japonez, un marocan, un negru, un mongol, sau cine știe ce altă nație de om.”

---

---

Continuarea

Principesa Ileana – o poveste de dragoste: O dramă la Curtea Regală a României

Sfârșitul lunii ianuarie 1930 a adus pe prima pagină a jurnalelor din România (și nu numai) o știre care a luat prin surprindere întreaga societate: Principesa Ileana s-a logodit.

 

Dezmințiri oficiale și zvonuri publice

 

Inițial, autoritățile guvernamentale, luate pe nepregătite, au încercat să tempereze entuziasmul presei. Ziarul „Dimineața” preciza la rubrica „Ultima oră”, în numărul din 23 ianuarie 1930:

„Epoca de ieri a anunțat apropiata logodnă a principesei Ileana cu principele de Hohenlohe (notă: de Hochberg). Din cercuri guvernamentale știrea se desminte.”  

---

---

Continuarea

Sorana Țopa: Actrița care i-a fascinat pe Eliade și Cioran

Povestea reală a „Doamnei Sorana” din romanul lui Marin Preda

 

Sorana Țopa a fost mai mult decât o actriță celebră a Teatrului Național; a fost o prezență magnetică în viața intelectuală a României interbelice. 

 

 

Iubită de Mircea Eliade și Emil Cioran, admirată de Nae Ionescu și imortalizată de Marin Preda în romanul „Intrusul”, Sorana a trăit o viață marcată de un „dor aprins de libertate”. Descoperă biografia unei artiste care a ars pentru absolut.

---

---

Continuarea

Tragicul sfârșit al Prințesei Zăpezilor: Regina Astrid a Belgiei (1905-1935)

“Au fost odată un Rege și o Regină care se iubeau. D-zeu le dăruise copii cuminți și frumoși. Au fost fericiți până în ziua când drăgălașul cap al reginei s'a zdrobit de un copac. Atunci regele îngenunchie lângă ea, în mijlocul drumului, în noroi. O luă în brațele sale și dânsa își dete sufletul. Iar regele se întoarse singur, cu nenorocirea lui cumplită, în palatul rămas de-acum pustiu...”.

Nu ați citit începutul unei povești. Aceste rânduri, de o forță poetică sfâșietoare, sunt o relatare publicată în presa din România interbelică (revista "Realitatea Ilustrată") a teribilului accident de mașină în care frumoasa Regină Astrid a Belgiei și-a pierdut viața.

---

---

Continuarea

O nuntă de vis de altădată

Unul dintre cele mai importante evenimente mondene din mijlocul secolului al XIX-lea a fost, fără îndoială, nunta domnitorului Gheorghe Bibescu cu Maria Văcărescu, alintată Marițica. Nepoata poetului-boier Ienăchiță Văcărescu, ea era renumită pentru frumusețea sa în toată Țara Românească.

 

Maria (Marițica) Văcărescu și Gheorghe Bibescu

 

---

---

Continuarea

Maruka Cantacuzino – iubirea gravă și definitivă a lui George Enescu

Motto:

„Pentru mine a iubi este grav
 şi, mai ales, este definitiv.”
(George Enescu)

 

Una dintre cele mai frumoase și excentrice prințese ale României a fost fără îndoială Maria (Maruca) Cantacuzino.

 

Prințesa a fost una dintre doamnele de companie și prietenele apropiate ale Reginei Maria, soția ministrului Mihai Cantacuzino, iubita filozofului Nae Ionescu și a muzicianului Dinu Lipatti, marea dragoste și mai apoi soția genialului George Enescu. Sperând că v-am trezit curiozitatea, voi încerca în cele ce urmează să-i devoalez în parte destinul:

Continuarea

Vasile Alecsandri și Elena Negri (povestea de dragoste)

Vasile Alecsandri - iubirea pierdută a poetului

 

PARAGRAFE:

• Vasile Alecsandri - tânărul frumos, elegant și rebel
• Elena Negri - muza romantică prin excelență
• De-odată un glas de înger...
• Îndepărtarea
• Regăsirea
• Iubirea pierdută în neagra veșnicie

Vasile Alecsandri s-a născut în 21 iulie 1821 într-o familie boierească din Moldova. Primele studii le-a făcut în casa părintească îndrumat de călugărul maramureșean Gherman Vida. A urmat apoi cursurile pensionului francez al lui Cuşnim. Între anii 1834 și 1839  și-a continuat  studiile la Paris. În perioada pariziană, după câteva încercări nereușite de a  face carieră în domeniul medicinei, în cel juridic sau în inginerie, Vasile Alecsandri s-a dedicat literaturii. A revenit în țară în anul 1840, după o lungă călătorie făcută în Italia.  

 

Vasile Alecsandri și Elena Negri

 

 

 

Continuarea

Povestea prinţului Chichibu şi a prinţesei Floare de cireş

“A fost odată... Astfel ar putea să înceapă această poveste de iubire, poetică și gingașă ca un basm.” O poveste de dragoste adevărată ai căror protagoniști au fost Yasuhito - prinț Chichibu (fiul împăratului Japoniei Taishõ și fratele succesorului acestuia, celebrului împărat Hiro Hito) și frumoasa Matsudaira Setsuko – “Floare de cireș”. O poveste care a marcat profund societatea japoneză a anilor ’20. Dar nu numai:

În centru: Prințul Yasuhito și prințesa Setsuko
 în ziua nunții

Continuarea