De ieri și de azi: Arhiducele Franz Ferdinand - o poveste de dragoste la Sinaia

Recomandări:

Arhiducele Franz Ferdinand - o poveste de dragoste la Sinaia

Nu v-am mai răsfățat de mult timp cu o poveste de dragoste. Poate că a venit timpul:

În anul 1909, arhiducele Franz (Francisc) Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice, a făcut o vizită la Sinaia, la invitația familiei regale a României. Arhiducele a rămas profund impresionat de frumusețea locului și de viața austeră impusă curții regale române de către Regele Carol I. Nu a rămas insensibil nici la frumusețea și inteligența unei tinere ardelence: Melania Ionescu

Sinaia 1909
În medalioane: arhiducele Franz Ferdinand și Melania Ionescu

Melania Ionescu - fata notarului din Ciuciu

Melania Ionescu, fata încântătoare a unui notar din comuna Ciuciu (localitate de lângă Hălmagiu, din județul Arad), s-a născut în 18 iulie 1889. A crescut fiindu-i însămânțate în suflet puternice sentimente naționale. Nu doar de fațadă: în iunie 1909, cu câteva zile înainte de vizita arhiducelui Franz Ferdinand și a soției acestuia la Sinaia, în Arad intelectualii români au organizat o serbare pentru comemorarea a 20 de ani scurși de la moartea marelui Eminescu. În mijlocul acestei serbări, Melania Ionescu, fata “frumoasă, zglobie și plină de grație, tip de româncă răsărită de la poalele Munților Apuseni, se ridică mândră și trupeșă, toată parcă numai suflet și cu un glas suav, cam tremurat, dar cald și mișcător, a declamat simbolica Doină a nemuritorului Eminescu: De la Nistru pân’la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate răzbate/ De-atâta străinătate…”. 

Melania Ionescu

Se întâmpla în Ardealul aflat încă sub dominație austro-ungară și în prezența reprezentaților autorităților de atunci. Gestul a impresionat până la lacrimi pe cei prezenți iar doamna Marilina Bocu, fiica primarului din Sinaia, prezentă la adunare, “răpită de comoara sufletească a frumoasei fete din Ciuciu, îi propune să meargă cu ea la Sinaia, unde peste câteva zile avea loc vizita pe care moștenitorul tronului austro-ungar, archiducele Francisc Ferdinand, o făcea familiei regale a României.Fericită că poate ajunge în sfârșit în România, Melania Ionescu a acceptat invitația.


O poveste de dragoste la Sinaia

Vizita arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia a avut loc între 10 și 13 iulie 1909. În timpul serbărilor organizate la Sinaia, atenția arhiducelui a fost captată de o tânără frumoasă îmbrăcată în port românesc. Tânăra ardeleancă a fost remarcată de însăși Regina Elisabeta a României, care a prezentat-o prințului austriac. Ziarul arădean Tribuna” consemna această întâmplare în numărul din 16 iulie 1909:

Serbările de azi au avut o reușită splendidă. Auguștii oaspeți au rămas vădit impresionați de fastul original și pitoresc al serbărilor populare de pe platoul cazarmei. Principesa Maria, principele Carol, principesele Elisabeta și Maria și principele Nicolae au apărut în costume naționale la serbare. Apariția lor a stîrnit un mare entusiasm. Ei au întrat în urmă și în horă, presentând un spectacol unic în felul său, care simboliza cât de mult dinastia română este unită cu poporul românesc.

Serbările au avut un caracter foarte intim și popular. Înșiși auguștii oaspeți s’au amestecat printre public, întreținându-se cu mai multe persoane. Astfel a avut norocul o româncă de la noi, domnișoara Melania Ionescu din Ciuci, să vorbească, întâi cu regina, care a presentat-o apoi archiducelui, spunându-i că este o româncă din Ungaria.

- O românca supusă a A. Voastre - a zis M. Sa Regina, prezentând’o archiducelui pe d-șoara Ionescu, care era într’un splendid costum național.
- Da - răspunse archiducele – de unde sunteți domnișoară?
- Sunt româncă din Ungaria, Alteță - zise d-șoara Ionescu - și mă simt fericită că Vă pot saluta.
Sunteți pentru întâia oară în România domnișoara? - întrebă archiducele.
- Da, Alteță, pentru întâia oară, și am venit cu prilejul acestor serbări.
- Aveți un frumos costum național, din Ungaria l-ați adus?
- Da Alteță, din Ungaria!
 
Familia arhiducală a Austriei, familia regală a României
și... Melania Ionescu (în costum popular - notată cu X)
într-o fotografie de grup

Majestatea Sa Regina, care asista la această conversație, întrebă apoi pe domnișoara Ionescu, dacă știe ungurește.
- Da, știu, - răspunse d-șoara Ionescu.
Rugă apoi pe archiduce să vorbească ungurește cu dânsa.”

Publicistul Ion Rusu Abrudeanu, un martor al întâmplării, consemna în volumul memorialistic „Îndrăgostirea unui habsburg de o frumoasă româncă din Ardeal” (editura “Cartea românească” – 1928):

Cuvântul îndrăgostit nu este deloc nici exagerat, nici deplasat. În calitatea mea de redactor pe atunci la Adevărul, am luat și eu parte la serbările de la Sinaia și am putut observa cu atențiune încordată tot fastul festivităților organizate în cinstea musafirilor habsburgici, astfel că pot declara, în interesul adevărului istoric, că archiducele Francisc Ferdinand a fost impresionat din prima clipă de farmecul Melaniei Ionescu. Într’adevăr, habsburgul nu slăbea din ochi pe delicioasa fată a notarului din Ciuciu, săgetând-o într’una cu privirile și atențiunile lui. Se părea ca inima viitorului împărat al Austro-Ungariei nu mai bătea decât pentru frumoasa lui “supusă” de pe valea Crișului Alb.” 

Tânărul prinț austriac a fost subjugat de frumusețea tinerei de 20 de ani, iar Melania Ionescu a fost invitată zilnic la Palat și la toate festivitățile care au avut loc la SinaiaIon Rusu Abrudeanu consemna: “Îndată ce apărea Melania, archiducele se îndrepta grabnic și țintă la ea s’o salute, să-i strângă mâna cu efuziune și s’o alăture discret admirației anturagiului, adresându-i complimente chiar în mijlocul conversațiilor celor mai animate cu înalții demnitari. (…) Habsburgul, cu toată iubirea ce o purta soției sale, se aprinsese în mod vizibil după modesta fată a notarului din Ciuciu, de care se îndrăgostise cu puterea unui atavism supra-încărcat de aproape 7 secole. Atențiile de tot minutul, cu care archiducele Francis Ferdinand copleșia pe frumoasa Cosânzeană de pe plaiurile Crișului Alb, făcuseră dintr’ânsa obiectul deosebit al interesului general”.

Presa vremii nu putea să rămână indiferentă la această idilă. A publicat zile în șir pasaje din conversațiile dintre Melania și arhiduce – conversații în care neaoșa ardeleancă nu ezita se pare să susțină cauza românilor din Ardeal sau să laude frumusețea datinilor, a dansurilor și portului popular românesc. Unii au mers chiar mai departe și au spus chiar că prin atitudinea sa demnă, Melania Ionescu a făcut pentru îmbunătățirea soartei românilor din Transilvania mai mult “decât o ceată întreagă de fruntași politici”. Presa din Ungaria  avea însă bineînțeles grijă să ironizeze “împărăteasca simpatie față de această oláh leány (fată valahă) din Ciucur”.

Cele trei zile ale vizitei au trecut repede. Arhiducele trebuia să se întoarcă la Viena. Pe peronul gării din Sinaia e prezentă bineînțeles și Melania Ionescu. Aici, arhiducele dă încă o dată celor prezenți o nouă dovadă că s-a îndrăgostit:

”Într’adevăr, îndată ce a zărit-o pe peron, moștenitorul tronului s’a îndreptat țintă spre ea, prinzându-i mâna dreaptă, pe care o strângea cu căldură. În acest moment, Melania oferă Habsburgului, realmente îndrăgostit, un frumos buchet de flori, pe care Francisc Ferdinand îl primește cu o nespusă bucurie, apoi luându-și adio de la aceea care îi răscolise cu atâta putere sufletul, îi zise în auzul tuturor:

- Sunt fericit că am cunoscut aici pe cea mai frumoasă supusă a mea. Sper că am să te mai revăd curând la Viena, unde te invit să vii!”

Revista “Tribuna” consemna în numărul din 16 iulie 1909 - într-o manieră mult mai “diplomatică” - momentul:

 “În sala de recepție s'a făcut cerc, iar archiducele a stat de vorbă cu fiecare luându-și rămas bun. Pe peronul gării d-ra Melania lonescu din Arad a oferit archiducesei Sofia de Hohenberg un frumos buchet de flori pentru care principesa i'a strâns mâna în mod călduros.” 

Toți cei prezenți, chiar și soția arhiducelui - ducesa Sofia de Hohenberg - au remarcat că dintre toate buchetele de flori primite arhiducele Franz Ferdinand, acesta a ales să intre în vagonul imperial doar cu buchetul primit de la Melania Ionescu. Din păcate pentru frumoasa ardeleancă, ducesa Sofia de Hohenberg a fost o femeie cu voință puternică și a știut să își țină soțul departe de “tentațiunile amorului”, după cum veți vedea.



Melania Ionescu - un destin tragic

Melania Ionescu s-a întors în satul natal și s-a pregătit pentru vizita promisă la Palatul imperial de la Viena. A croșetat chiar o superbă “cuvertură de masă, ale cărei flori și frunze, lucrate cu multă măiestrie, păreau culese de pe însăși frumoasele pajiști ale Ciuciului”. Pe la mijlocul lunii noiembrie 1909, tânăra domnișoara a plecat la Viena, pentru a onora invitația imperială. Ducesa de Hohemberg a avut însă grijă ca în acea perioadă archiducele să fie plecat la un castel din Boemia. Melania Ionescu și-a lăsat cadoul la palat și s-a reîntors dezamăgită acasă. 

Pe la mijlocul lunii decembrie ea a primit acasă o scrisoare de mulțumire din partea ducesei, însoțită de o fotografie a acesteia împreună cu arhiducele Franz Ferdinand, încadrată în aur și pietre prețioase și împodobită cu topaze.

Momentul despărțirii de pe peronul gării din Sinaia era reamintit cu acest prilej cititorilor de ziarul arădean Tribuna, în numărul din 16 decembrie 1909. La finalul articolului este menționat și darul trimis Melaniei Ionescu de Ducesa de Hohemberg:

„La plecarea iluștrilor oaspeți, d-ra Melania Ionescu, întovărășită de d. G. Manolescu, primarul orașului Sinaia, aflându-se în sala regală din gară, a prezentat omagiile sale archiducelui Francisc Ferdinand și principesei de Hohenberg oferindu-i un splendid buchet de hortensii. Archiducele, foarte atins de salutul călduros al supusei sale, s’a adresat în chip deosebit de măgulitor, strângându-i mâna, pe când principesa de Hohenberg îi mulțumea, foarte fericită de dragostea manifestată de o româncă Suveranilor săi, pentru care venise să-i vadă sărbătoriți pe pământul României.

Zilele acestea buna și grațioasa principesă Sofia de Hohenberg, în semn de afectuoasă aducere aminte, a trimis d-rei Melania Ionescu din Ciuciu un magnific tablou, cu portretul său, încadrat în ramă de aur și însoțit de o călduroasă dedicație, tinerei sale supuse, ce o salutase la Sinaia.

În anii care au urmat, deși au mai fost - cf. consemnărilor făcute de Ion Rusu Abrudeanu - două tentative ale celor doi de a se regăsi, Ducesa de Hohenburg a făcut tot posibilul ca să evite o nouă întâlnire între soțul ei și frumoasa româncă. Se spunea chiar că topazele  care încadrau “darul imperial” au fost cele care au adus nenorocirea asupra Melaniei Ionescu. Aceasta s-a îmbolnăvit grav în lunile care au urmat și a murit secerată de meningită în 24 octombrie (6 noiembrie) 1911, la doar 22 de ani

Ziarul “Tribuna” nu putea să nu consemneze tristul eveniment:

În grădina noastră cu flori, o pală de vânt dușmănos a rupt cel mai frumos boboc de lămâiță. A murit fecioara cea mai frumoasă, chipul suav și încântător al Melaniei, bobocelul plăpând ce atârna alb și curat, desprins fără de milă de suflul aprig al soartei capricioase, fără cruțare. Stăm fără de grai înaintea tulpinei stinghere și florile toate plecate sub apăsarea tristeței doborîtoare, par’că simt greșala și nedreptatea fatalului: s’a dus - cea mai frumoasă! Și e cumplit sfârșitul acesta fără de veste și așa de tragic, când nici tinerețea cea mai înfloritoare nu găsește îndurare. (...) A plâns când a văzut cea dintâia oară tricolorul național fâlfâind în garda regală, a plâns când a auzit imnul regal și plângând a sărutat mâna în cabinetul particular al Carmen-Sylvei, când primind-o cu dragoste, Regina României o mângâia pe frunte spunându-i: „dacă în satele voastre sunt așa fete, ce trebuie să fie la orașe”! Dar plângea de fericire, plângea pentru că acolo cunoscuse sufletul ei de patrioată înflăcărată, momentele cele mai înălțătoare de nobil entuziasm. (extrase din articolul “Povestiri de femei – Melania Ionescu” – publicat ]n ziarul “Tribuna” din Arad -  în numărul din 12 noiembrie 1911)

Arhiducele Franz Ferdinand, după cum știți, a avut și el parte de un destin tragic: a murit la Sarajevo - în atentatul din 28 iunie 1914 – atentat care avea să declanșeze Primul Război Mondial.

 

Surse:

- Informații, citate și fotografii preluate din volumul „Îndrăgostirea unui habsburg de o frumoasă româncă din Ardeal” - scris de Ion Rusu Abrudeanu - publicat la editura “Cartea românească” în anul 1928
- colecția ziarului “Tribuna” – numere din perioada 1909 – 1911 – disponibile online în Digiteca Arcanum
 
(articol publicat în mai 2014; ultima actualizare februarie 2023)

6 comentarii :

  1. Dupa -De la NISTRU P-IN LA TISA
    Urma-De la NISTRU P-IN LA Don-Davai ceas,davai palton

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici m-ai invaluit complet in ceata , Cazimir... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Din păcate, de foarte multe ori, marile povești de dragoste au un final trist!

      Ștergere
  4. Câteodată dragostea nu e deajuns. Mai ales când ești apăsat de o coroană. Apăsat, da, ăsta este cuvântul potrivit. Coroana interzice multe. Viața ta nu-ți mai aparține. Între a iubi și a conduce un stat trebuie să alegi înțelept, dacă vrei să fii om, coroana cade. Același lucru I s-a întâmplat și lui Charles : Camila Parker a anulat dreptul de moștenitor al coroanei.. Principii nu au voie să fie oameni..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca a fi Om e prima calitate pe care trebuie să o aibă un om. Nu cred ca această calitate exclude posibilitatea de a fi un conducător adevărat.

      Ștergere