Despre gelozie (Bat-o vina!)

Gelozia: Un sentiment sincer sau o patimă nesocotită?

Pornind de la o anchetă realizată în rândul cititorilor săi în anul 1911 de redactorii revistei „Moda Nouă Ilustrată”, vom încerca împreună să vedem în ce măsură modul nostru de a ne raporta la gelozie s-a modificat (sau nu...) în ultimii peste 100 de ani. Pentru că gelozia este un sentiment care ne însoțește și care este uneori la fel de orb ca și dragostea, nu-i așa?

 

Vă invit așadar să citiți răspunsurile date de străbunicii și de străbunicile noastre — cu pseudonime drăguțe — din anul 1911, la întrebarea:

„Gelozia este un sentiment sincer sau este doar o patimă nesocotită?”

 

---

---

Răspunsuri la început de Secol XX (1911)

 

Părerile cititorilor din 1911 sunt împărțite între cei care consideră gelozia o slăbiciune bolnăvicioasă și cei care o văd ca pe o dovadă de iubire înfocată. 

Gelozia, o patimă nesocotită, un vierme bolnăvicios

Majoritatea respondenților din acea perioadă asociază gelozia cu defecte de caracter și consecințe negative:

Etiennẻe – București

“După mine una, gelozia nu e decât o slăbiciune nenorocită și proastă care atrage după sine cele mai triste urmări. Bunăoară: de ce-ar fi geloasă o femeie când iubitul ei o părăsește sau se face c’a părăsit-o petrecând c’o altă femeie, când așa zisa rivală nu e poate decât o altă victimă a seducătorului? Ori, cu ce e de vină pretinsa rivală dacă ființa pe care ai iubit-o, poate până la nebunie, te-a mințit schimbându-te cu alta? Cu ce e de vină ea, cea pe care mâine-poimâine o așteaptă aceiași soartă, poate... Tot așa se întâmplă și’n cazul în care e vorba de un bărbat. Vedeți dar, că gelozia nu e decât un vierme bolnăvicios care nu poate încolți decât în sufletele putregăite. O inimă nobilă va prefera mai curând să-și sacrifice propria-i fericire pentru aceea a ființei iubite decât să se înjosească până acolo unde te poate împinge slăbiciunea geloziei. E suficient, cred, să-l știi – ori viceversa. Iată părerea mea.“ (“Moda nouă ilustrată” – 15 octombrie 1911)

Mărgărita din Zăvoi

„Dacă gelozia evidențiază sinceritatea sau dacă este o patimă nesocotită??? Oare cum vom putea zice că gelozia evidențiază sinceritatea când ea nu este decât o patimă, cu adevărat nesocotită!... Nu voi admite niciodată că gelozia este pornită dintr-o simțire înaltă și adâncă! Nu... Ea pornește dintr-un egoism josnic și pervers, care pentru că nu-și poate atinge ținta, caută să se răzbune în modul cel mai tiran. Voi încheia spunând că gelozia demască caracterele perverse și firile bolnăvicioase și e departe de a se compara cu un sentiment curat de sinceritate.” (“Moda nouă ilustrată” – 1 noiembrie 1911) 

R. Heminschi, Trovatore, Craiova

“Relativ la întrebarea pusă, răspund că gelozia nu numai că este o patimă nesocotită, dar este și cea mai mizerabilă calitate, focar al nenorocirilor. A pătruns această calitate până și în păturile cele mai culte, spărgând căsniciile cele mai durabile, prieteniile cele mai sincere etc.. Să-mi spuie drăguțele cititoare, care după urma geloziei au ajuns fericiți? Cu toate acestea mă mir atât de mult cum unii și unele laudă această perfidă calitate numită gelozie, care nu poate fi decât o patimă nesocotită a celor ce o stăpânesc.” (“Moda nouă ilustrată” – 1 noiembrie 1911)

H. E. – Berceni

„Gelozia, după mine unul, nu evidențiază sinceritate ci, din contra, e o patimă nesocotită și iată de ce: Să luăm întâi o ființă iubită, căreia îi facem scene de gelozie, arătându-ne că o iubim și că aceasta o facem din sinceritate; ori ce iubire și ce sinceritate e aceea, când faci zile amărâte ființei ce ai ales să iubești? Iată deci că iubirea manifestată prin gelozie nu arată sinceritate ci din contra perversitate, știindu-se că lumea actuală este mai puțin sinceră și mai perversă (…). ”(“Moda nouă ilustrată” – 1 noiembrie 1911)

Suprema duioșie

„Gelozia după mine se prezintă sub mai multe forme: gelozia din iubire, aceea din ambiție, din perversitate, etc. După mine însă, sub orice formă s’ar prezenta, nu o privesc ca pe ceva bun, ceva util. O iubire sinceră, curată, s’ar putea proba prin bunătatea sufletului și o purtare corectă față de ființa iubită, nicidecum prin manifestații de gelozie care în orice împrejurare nu pot fi decât dăunătoare(...).” (“Moda nouă ilustrată” – 15 noiembrie 1911)

Gelozia, o dovadă de sinceritate și adorație

În contrast, unii cititori din 1911 susțin că gelozia este o consecință firească a iubirii intense, un semn de caracter poetic și idealist: 

Elenuss cu ochi albaștri – Brăila

“La întrebarea “Gelozia evidențiază sinceritatea sau e o patimă nesocotită?”... vă trimit următorul răspuns:

Dragi cititori și cititoare
La frumoasa întrebare
Am căutat să răspund
După propria-mi cugetare.
Gelos e numai acela
Ce iubește înfocat
Căci dacă nu ar iubi
Nici gelos nu poate fi;
Deci gelozia arată
Sinceritate curată.
Las și pe alții să răspundă
După părerea dumnealor.
Acuma Elenuss sboară
Și se suie sus în nori
Trimițând mii de sărutări
La drăgălașii cititori.”

(“Moda nouă ilustrată” – 1 noiembrie 1911) 

Em. Laur

“Gelozia este un vierme care roade inima fără să o strice. Gelozia este cea mai rea boală. Evidențiază o adorațiune nebună gelozia. Un caracter pasional, cult, precumpănind totul, care idolatrizează acea ființă idealizată pe care o au cea mai scumpă comoară, veșnic cu gândul la dânsa, cu numele-i drăgălaș pe buze, trebuie să fie impresionabilă la orice. Dar... nu poate fi nimeni gelos din simplă voință. Cauza trebuie să existe. Unii – caractere prozaice, care iubesc dar nu idolatrizează – nu’și fac griji de faptul că ființa-i zglobie; iar alții – caractere poetice, idealiste – divinizând femeia, vor suferi, vor fi geloși de “fea” zglobie. Materialiștii sunt schimbători, idealiștii statornici, încrustând în artă veșnica poveste banală a iubirii nebune, a geloziei, a suferințelor din pasiune." (“Moda nouă ilustrată” – 1 decembrie 1911) 

 

Răspunsuri la început de Secol XXI 

 

Părerile cititorilor de azi, din mediul online, par să fie mai polarizate, punând un accent puternic pe încredere și posesivitate.

 

Gelozia: Lipsa de încredere și instinctul de posesie

 

Cei mai mulți participanți la ancheta modernă resping gelozia, considerând-o un semn de toxicitate și un obstacol în calea unei relații sănătoase, bazate pe încredere. Se pune un accent deosebit pe distincția clară între iubire și posesie:

Vacaresco Mioara

"După părerea mea, gelozia e lipsă totală de încredere! Bănuiala că ești înșelat(ă) și care se strecoară perfid în inima ta, nu face decât să-ți otrăvească sufletul! Ai curajul să întrebi și mai mult decât orice, ai curajul să spui adevărul! Fiind gelos (geloasă), nu e o dovadă de iubire! Cel gelos, are impresia ca iubitul (a) e o proprietate, că e stăpân deplin! Dacă persoana pe care o iubești te înșală, nu te iubește, iar tu ca persoană ar trebui să te simți umilit! Dragostea nu se impune! Gelos pe ce și de ce?"

Iuliana Iutko - Petrila

"Pornind de la faptul că iubirea adevărată se bazează pe încredere, atunci gelozia e o patimă bolnăvicioasă care duce de multe ori la destrămare. De ex: bunica mea primea palme doar pt. că cineva se uita la ea (era foarte frumoasă)."

Daniela Mincu

"Gelozia înseamnă comparație. Cine se compară tot timpul cu cei din jur este predispus către gelozie. Gelozia este rezultatul condiționării către comparație. Dacă încetăm comparațiile GELOZIA dispare."

Victoria Doina

"De multe ori gelozia nu are nimic comun cu înălțătorul sentiment de iubire, ci pur și simplu e doar instinctul ancestral de proprietate și posesiune..."

Silvie Manole

"Gelozia este un sentiment bolnăvicios ce nu are nimic de a face cu iubirea. O relație se bazează pe încredere. Dacă nu-i încredere nimic nu e, iar dragostea cu forța se numește altfel..."

Gelozia: Parte integrantă a iubirii pasionale

Un grup restrâns de cititori din prezent reia tema geloziei ca semn al unei iubiri intense și posesive, afirmând că cele două sentimente nu pot exista separat: 

Lenus Pop

"Din proprie experiență...,,gelos e numai acela ce iubește înfocat'' (Elenuss). Este un sentiment sincer, greu de stăpânit. Iar acela care spune că nu a fost (sau este) gelos, ori nu știe ce este iubirea, ori minte."

Jeni Seres - Arad

"Am citit părerile doamnelor! Cam dure unele! Gelos nu poți fi decât atunci când ai sentimente reale pt. cineva. Nu cred că respectivele D-ne nu au fost niciodată geloase! Apoi ce să spun, recunosc că și eu sunt geloasă și posesivă; cel puțin în dragoste nu îmi plac jumătățile de măsură!"

CocaColajSaga Mik

"Sentimentele, vibrațiile inimii, aduc câteodată suferințe, indiferent dacă ne exteriorizăm sau suferim mocnit. Sunt o fire vulcanică și mă gândesc că-i bine să mă manifest, să discut problema care a iscat valul de gelozie. Toate sentimentele mocnite iscă monștri de suferință, prefer furtuna, ca apoi să se instaleze calmitatea... Odată ce limitele nu sunt stabilite, dumnealui, partenerul de viață, va avea tendințe să exploreze tot ce-i "nou" și i se oferă... Gelozia e mână în mână cu dragostea. Consider că nu e dragoste dacă vei accepta ca partenerul să aibă escapade chiar ocheade și "atenții" banale (o vorbă cu subînțeles, un gest tandru, o grijă, o preocupare). În relație se implică "doi", al treilea nu intră în schemă, dacă îmi dă "motive" îmi stârnește gelozia, în ideea că nu l-aș mai interesa... Gelozie este sentimentul înlănțuit cu dragostea, nu există una fără cealaltă. Gelozia este o patimă nesocotită în momentul când e dusă la fanatism, când e mocnită și nediscutată... Singurul tratament pentru gelozie e deschiderea sufletului în fața partenerului de viață și colaborarea pe toate planurile, înlănțuire completă și multe acceptări. Iubiți frumos vă doresc tuturor!" 

 

Gelozia: O dilemă ce durează de un secol

Observăm că dezbaterea despre gelozie este la fel de aprinsă și astăzi ca acum un secol.

În timp ce respondenții din 1911 o vedeau fie ca pe un „vierme bolnăvicios” ce izvorăște din suflete „putregăite” (Etiennẻe), fie ca pe o dovadă de „adorațiune nebună” specifică „caracterelor poetice” (Em. Laur), cititorii secolului XXI pun accentul pe „lipsa totală de încredere” (Vacaresco Mioara) și pe „instinctul ancestral de proprietate și posesiune” (Victoria Doina).

Indiferent de secol, gelozia rămâne un subiect complex și controversat, un vierme sau o patimă nesocotită pentru unii, și un simplu semn al iubirii înfocate pentru alții.

Citește și:

• Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții
• Cosmetică: sfaturile străbunicii
• Românii, româncele și rochiile-pantalon
• Cu umor despre rochia-pantalon

 

---

---