Atentatul cu bombă de la Senat (1920): Cazul Max Goldstein

În 8 decembrie 1920, opinia publică din România era cutremurată la aflarea veștii despre producerea unui atentat terorist cu bombă în Senatul României, situat pe atunci la un etaj al Universității din București.

 

Resturi ale bombei și ale schijelor adunate
 după atentatul de la Senat din 1920

Evenimentul macabru a avut loc chiar înainte de deschiderea ședinței. Iată cum a fost relatat de ziarul "Adevérul" în numărul din 9 decembrie 1920: 

"Astăzi la orele 3 fără un sfert, în momentul când ședința urma să fie deschisă, necunoscuți au aruncat asupra bancei ministeriale o bombă care a explodat rănind mai mulți senatori. [...] O detunătură îngrozitoare răsuna în incintă, cutremurând zidurile și aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce; țipete și strigăte de salvare răsună, în vreme ce într'un lac de sânge doi senatori sunt scoși afară."

---

---

Bilanțul tragic și victimele atentatului

Bomba, aruncată din tribuna publică și vizând banca ministerială, a provocat ravagii. Bilanțul victimelor a crescut în zilele următoare. Articolul din "Adevérul" descrie detaliile momentului: 

"Senatorii aflați pe culoare și pe la bufet erau tocmai chemați în ședință. Din incintă se desprind îndreptându-se spre banca ministerială d-nii Greceanu și Văleanu; d. general Coandă, președintele Senatului, urca spre fotoliul președențial. În acest moment o detunătură îngrozitoare răsuna în incintă, cutremurând zidurile și aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce; țipete și strigăte de salvare răsună, în vreme ce într'un lac de sânge doi senatori sunt scoși afară. Zeci de senatori leșină în vreme ce corpul de gardă oprește ieșirea celor aflați înăuntru.

 

În învălmășeala produsă nu putem ști dacă vreunul din miniștrii au fost răniți. Fapt este că bomba sau grenada a fost aruncată din tribuna publică. Cum în momentul când s'a produs atentatul senatorii cuprinși de spaimă n’au apucat să iasă imediat afară, o parte din public a evacuat tribunele înainte ca corpul de gardă sa se fi postat la ieșiri. Explozia a făcut ravagii. Episcopul Demetru Radu al Oradiei-Mari a fost omorât. Ministrul Greceanu are o mână și o coastă ruptă; episcopul Roman Ciorogaru o mână ruptă, episcopul Nifon al Dunării de Jos rănit, senatorul Spiru Gheorghiu a fost rănit la picior, d. general Coandă, președintele Senatului, a fost ușor rănit. Victimele au fost transportate imediat, parte la Salvare, parte la sanatoriu.” (articolul “Atentatul de la senat” – publicat în numărul din 9 decembrie 1920 al ziarului ”Adevērul").

Max Goldstein - creierul atentatului

 

Bilanțul morților a crescut în zilele următoare: Ministrul Justiției Dimitrie Greceanu și senatorul Spirea Gheorghiu au murit în zilele imediat următoare. 

 

Max Goldstein și organizarea atentatului 

Ancheta Siguranței Statului a dezvăluit că atentatorii erau membri ai unui grup anarhist de orientare comunistă, condus de Max Goldstein, din care mai făceau parte Lupu Goldstein, Lupu Osiaș și Leon Lichtblau.

Victimele atentatului din 8 decembrie 1920
în "Actualitatea" - numărul din 10-11 din 1920
(disponibil online în Digiteca Arcanum) 

Revista “Realitatea Ilustrată” a publicat în numărul din 20 iulie 1932 o relatare detaliată a modului în care s-a desfășurat atacul:

“În seara de 7 Decembrie, complotiștii, întovărășiți de o fetiță ce ducea un geamantănaș de aparență inofensiv, luau drumul Senatului, situat într’un etaj al Universității. De două ori copila era să scape prețioasa povară. Max Goldstein, dimpreună cu unul din tovarăși, trecu prin sala pietrelor romane și urcă scara care ducea la sala Senatului. Tocmai când bâjbâiau prin dreptul ușii, sergentul de gardă se apropia. Cei doi teroriști, prefăcându-se beți, fură conduși de apărătorul ordinii până la statuia Brătianu și lăsați să-și vadă liniștiți de drum. Ei se reîntoarseră curând și pândind momentul favorabil, pătrunseră în sala Senatului. Asezând bomba în spatele unei draperii de lângă fotoliul prezidențial, ei montară mașina infernală.

 

(…) După ce își terminaseră montarea, își aduseră aminte că mașinăria ceasului nu funcționează decât zece ore. Hotărâră deci să rămână acolo până dimineața. La ora 5 dimineața fixară deșteptătorul pentru ora 2.45 după amiază. Apoi, nesupărați, se făcură nevăzuți. Max Goldstein se afla, la ora când trebuia să se producă explozia, prin apropierea Universității. Lichtblau, care pe acea vreme era student, asista la ora 2.40 la un curs, chiar în corpul clădirii în care avea să se producă grozăvia. Palid, cu ceasul în mână, el privea minutarele cu groaza lucrului de neînlăturat.

 

...Un minut, două, trei, patru, cinci !...

 

Un bubuit formidabil făcu țăndări ferestrele. Dezastrul se consumase. Lichtblau își vârî ceasornicul în buzunar. Puțin după aceea se făcu nevăzut. Goldstein reuși să treacă și el în Rusia, unde rămase câtăva vreme la Harkow.”

Max Goldstein - în perioada în care
era încarcerat la Doftana

Soarta atentatorilor și dispozitivul exploziv

Același articol, publicat la 12 ani după producerea atentatului de revista “Realitatea Ilustrată”, ne dezvăluie cine erau cei patru atentatori: 

“Se știe că autorii atentatului, anume: Max Goldstein, Lupu Goldstein și Lupu Osias și-au ispășit crima, iar al patrulea, Lichtblau a fugit în Rusia Sovietică, unde se găsește și acum. Max Goldstein a murit în timpul detențiunii la închisoarea Doftana. Acesta era principalul factor al atentatului. La data atentatului el avea 24 de ani. Fost croitor la Bârlad, dezertase în timpul războiului în Rusia, unde urmase la Odesa școala de artificieri. Aici a făcut cunoștință cu materiile explozibile, și la una din experiențe, o explozie îi luase brațul drept. Intrat clandestin în țară a provocat deraierea de la Ciocănești, după care începu pregătirea isprăvii care avea să-i aducă trista celebritate.”  

Max Goldstein, supranumit “Omul cu cârlig” (datorită pierderii brațului drept), a fost prins în noiembrie 1921 de grănicerii români, în timp ce încerca să reintre în țară pe la Giurgiu, traversând Dunărea înot cu 15 kilograme de explozibil. A fost condamnat la muncă silnică pe viață și a murit la închisoarea Doftana, în urma unei greve a foamei de 60 de zile.

Bomba de la Senat,  reconstruită la Siguranță,
 în prezența atentatorului

În timpul anchetei, dispozitivul exploziv a fost reconstituit la Siguranță: 

“D. Victor Petrescu, șeful serviciului identificării din Siguranță, care a binevoit să ne puie la dispoziție documentele fotografice alăturate, ne-a explicat defectuozitatea construcției acesteia: ea era compusă din două bombe germane (Minenwerfer de tranșee), o mașinărie compusă dintr-un ceas-deșteptător obișnuit, două brichete și două bucăți de fitil Bickford ordinar. Peste butoanele brichetei era așezată o paletă de lemn, peste care trecea un cablu de sârmă subțire, cu un capăt fixat peste peretele cutiei, trecând peste paleta de deasupra butoanelor; celălalt capăt era fixat la axa deșteptătorului. Brichetele erau înarmate cu pietre, fitil, benzină. În dreptul celor două brichete 2 bucăți de fitil mergeau la cele două obuze, pline cu explozibil. Când “reveil"-ul acționa, cablul de sârmă fixat de axa ceasornicului se învârtea, presând paleta, care acționa brichetele. Defectul de construcție consista din aceea că erau două decalări, ceea ce făcea imposibilă explodarea în aceeași clipă a ambelor obuze. În adevăr, numai unul a explodat, spărgându'l pe al doilea, a cărui materie a ars doar ca un artificiu. Dacă explodau ambele obuze, dezastrul ar fi fost mult mai mare.”

Urmările politice

Atentatul din 1920 a avut și consecințe politice majore. A fost urmat de "Procesul din Dealul Spirii" și de condamnarea unui grup întreg de comuniști, culminând cu interzicerea Partidului Comunist Român. Cu toate acestea, liderii comuniști au respins acuzațiile de conspirație, iar implicarea lor directă în organizarea atentatului nu a fost probată cu certitudine.

Citeste și: Evenimente care au zguduit România

Dacă v-a interesat această incursiune în istoria tulbure a României, vă invităm să descoperiți și alte evenimente majore, așa cum au fost ele reflectate în presa vremii:

• Cutremurul din 1940: Mărturii din București și din țară
• Telegraphul și "Ştirile de la ora 5"
• Ştirile de la ora 5 (1911)
• Știri de primă pagină din 1912: accidente, drame pasionale și... naufragiul Titanicului

(articol publicat în: noiembrie, 2015; ultima actualizare: noiembrie, 2025)

---

---