Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, ora 3:39

În cea de a doua jumătate a anului 1940 o succesiune de evenimente dramatice au zguduit România din temelii. Încheierea în 30 august 1940 a Dictatului de la Viena prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²), abdicarea forțată a Regelui Carol al II-lea din 6 septembrie 1940, instaurarea Dictaturii Militaro-Legionare și proclamarea Statului Național-Legionar în 14 septembrie 1940, asasinatele politice care se succedau fără încetare (masacrul de la Jilava urmat de asasinarea foștilor demnitari Nicolae Iorga și Virgil Madgearu) sunt doar câteva dintre aceste evenimente.

Tuturor acestor evenimente dramatice li s-a adăugat o mare calamitate naturală: în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, la ora 3:39, România a fost zguduită de un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.4 grade pe scara Richter. 

Cum s’a simțit cutremurul

“Ieri noapte, la ora 3 și 39 minute, cetățenii Capitalei au fost sculați din somn de violente sguduituri seismice, cari au făcut să se clatine, din temelii, clădirile cele mai puternice. Panica creată de cutremur, la această oră din noapte, a fost de nedescris. Femei, înnebunite de groază, bărbați cu copii în brațe, cu toții îmbrăcați sumar, au părăsit paturile țipând și plângând. Sguduiturile au ținut mai multe zeci de secunde, în care timp geamurile săreau în țăndări, pereții crăpau, pârâind, vasele jucau în dulapuri, iar mobilele începuseră să danseze prin camere. Locatarii caselor au avut, în această scurtă perioadă de groază, sentimentul iremediabil al  sfârșitului.” (ziarul “Curentul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Ziarul "Curentul" - numărul din 12 noiembrie 1940
(disponibil online în Digiteca Arcanum)

“Sâmbătă noaptea, la ora 3:40, întreaga Capitală a fost sguduită de un cutremur, de o violență și de o durată cum nu ne-a fost dat să înregistrăm până în prezent. Clădirile, chiar cele mai solid construite, au fost zgâlțâite din temelii. Zgomot de geamuri prefăcute în țăndări; bucăți de zidărie, prăbușită cu zgomot pe pardoseală; nori de praf rezultat din grămezile de moloz – toate acestea în beznă, întrucât luminile se stinseseră complet. Numeroase coșuri de fabrici și case s’au prăbușit. Ornamente și diverse adausuri de zidărie, de la nenumărate clădiri, desprinse și prăbușite în drum. La ora aceea circulația pe străzi însă era, din fericire, extrem de redusă.

Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă cu cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă la somn. Și dacă, mai apoi, unii, îmbrăcați sumar, s’au putut refugia în stradă, aceasta numai după încetarea violentelor zguduituri, în intervalul cărora fiecare a văzut – am putea spune – moartea cu ochii. (...) Cea mai mare parte a populației din centrul capitalei s’a refugiat în Cișmigiu, pe la șosea, piața Teatrului Național, piața Cercului Militar, unde au stat până s’a făcut ziuă” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Ziarul "Universul" - numărul din 12 noiembrie 1940
(disponibil online în Digiteca Arcanum

Ploieşti, 10 Noiembrie: “Astă noapte la ora 3.45, un cutremur de o putere nemaipomenită până acum a deșteptat din somn întreaga populație a orașului și județului nostru. Înnebunită de spaimă, în primele clipe după trezirea din somn, lumea a căutat să se pună la adăpost. Unii - cei care și-au putut imediat recăpăta stăpânirea - s’au ascuns în pervazurile ușilor. Alții s’au vârât pe sub paturi ori pe sub mese, iar alții au dat fuga afară din case. Aceștia din urmă însă au dat de nenorocire, întrucât cea mai mare parte, au fost omorâți sau răniți de cărămizi, moloz ori bucăți din ornamentele caselor. Spaima era cu atât mai mare cu cat era provocată și de faptul că uzina electrică, din prudență, a stins lumina, sporind groaza produsă de sgomotul înfiorător al pământului sguduit, de căderea cărămizilor, a mobilelor, a diferitelor lucruri de prin case, de țipetele locatarilor care se căutau unii pe alții prin ruinele încăperilor și praful gros care îneca respirația. După câteva minute, uzina a dat drumul la lumină și atunci lumea a început să se mai liniștească, să-și caute hainele să se îmbrace. Fiecare și-a controlat familia și gospodăria, apoi a ieșit în stradă. Pe străzi întuneric besnă, din cauză că orașul nostru de câtva timp stă cu totul în intuneric. Cu lanterna în mână fiecare lumina drumul spre a se feri de mormanele de cărămizi și moloz de care erau pline străzile, asvârlind raze de lumină și asupra imobilelor spre a vedea în ce stare se găsesc. În câteva secunde întregul oraș fusese transformat în ruine. Unele imobile din centru fuseseră dărâmate la pământ; altele, aveau acoperișurile ori câte un zid prăbușit. La ora 4, mii de oameni erau pe străzi; pretutindeni lumea îngrozită comenta faptul, aducând câte o știre care îngrozea.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Târgoviște, 10 Noiembrie: “Azi dim., la ora 3.40, s’a resimțit un puternic cutremur, însoțit de puternice sgomote subterane. Cutremurul a durat aproape două minute. Panica a fost indescriptibilă. Lumea a ieșit desbrăcată.  Scurt circuite, provocate de atingerea firelor electrice în regiunea petroliferă și oraș, au provocat flăcări care dădeau un aspect și mai sinistru nenorocirii abătute.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Brașov, 10 Noiembrie: „Puternicele sguduiri ale cutremurului de astă noapte, au fost simțite în întreaga regiune a Brașovului. Sguduirile s’au simțit la ora 3.42 și au mers crescendo, cu o întrerupere de 30—40 secunde, până la ora 3.45, când cutremurul și-a ajuns punctul culminant. Panica și emoția au fost cu atât mai puternice, cu cât cutremurul s’a produs noaptea, iar uzina electrică, din spirit de prevedere, a întrerupt curentul în întregul oraș. Toată populația a ieșit în străzi, îmbrăcată sumar și n’a intrat în case decât în revărsatul zorilor, când fiecare și-a putut da seama de dezastrul cutremurului. Pe toate străzile erau mormane de dărâmături. La școalele cu internat panica între micii elevi a fost de nedescris. (...) În tot timpul cât a durat cutremurul, s’au auzit vuiete din fundul pământului, iar cerul era luminat din secundă în secundă de o fășie de lumină asemănătoare unor fulgere îndepărtate. Acest fenomen a fost văzut în regiunile din imediata apropiere a munților. Nimeni nu poate să-și explice cărui fapt se datorește fenomenul că în timpul cutremurului a lăsat să se creadă că undeva în depărtare s’ar fi produs un uriaș incendiu. Acest spectacol de groază a strecurat în sufletele brașovenilor un sentiment de adâncă religiozitate. În cursul dimineții bisericile au fost arhipline. Tot timpul zilei, mulțimea a staționat pe străzi, comentând faptul în diferite feluri și interpretându-l ca un semn dumnezeiesc.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

În satele românești: “În județ, cutremurul a fost precedat de mugetul vitelor și de lătratul câinilor, care au sculat pe țărani, dându-le în felul acesta de veste că se va întâmpla un fapt groaznic. Uruiturile din fundul pământului au fost auzite în întreaga regiune destul de clar și au fost urmate de sguduiri groaznice. La țară, clădirile de piatră au suferit stricăciuni într’un grad destul de mare. (...) Clopotnițele bisericilor s’au clătinat atât de puternic, încât în ele au început să sune clopotele într’un dangăt prelung și lugubru. (...) Pădurile huiau, vestind parcă o puternică vijelie. Pasările se apropiau în stoluri dese de locuințele oamenilor, cerând parcă protecție. Unii spun că vârfurile munților ce străjuiesc valea erau iluminate ca niște faruri îndreptate spre ele de la o mare depărtare.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Comunicatul observatorului astronomic

Observatorul astronomic din Capitală ne-a dat următorul comunicat: „În noaptea de 9 Noiembrie, la 3 ore, 39 minute, 38 secunde s’a înregistrat la observatorul din București un cutremur care a fost simțit cu gradul 9. Foarte probabil epicentrul este în Vrancea“. (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Precizările Institutului Geologic

“Deși de o structură încă nedefinitiv consolidată, pământul țării noastre nu a fost încercat de cutremure mari catastrofale și după toate probabilitățile va fi cruțat și de aici înainte. Cutremurul de azi dimineață, aproape de gradul 9, desigur cel mai puternic din câte s’au înregistrat la București, este departe de a se compara cu marile cutremure ce bântuie regiunile seismice. De la cutremurul din 1802, când s’a dărâmat turnul Colței și de la cel din 1838 ce a încercat regiunea dintre Milcov și R.-Sărat, cel de azi dimineață a fost cel mai puternic prin intensitatea și mai ales prin durata lui. Deși o comparație riguroasă cu alte cutremure de la noi nu este posibilă, însă, după cum s’a manifestat aci în București, acest cutremur s’ar asemăna cu cel ce a încercat în Mai 1912, regiunea Focșani-Odobești, Mărășești, unde a fost zona epicentrală. E probabil ca și acesta, ca și cel din 22 Oct. a.c., să aibă epicentrul tot pe linia de slabă rezistență Galați, Focșani, Vrancea, în care caz, efectele lui acolo trebuie să fie mult mai mari ca cele din București. Prevederi în materie de cutremure nu se pot face. Însă pentru liniștea publicului, trebuie să spunem că un al doilea cutremur tot așa de intens e foarte puțin probabil să se mai întâmple. E posibil să mai vie câteva mici scuturături, căci marile cutremure sunt urmate uneori și de ușoare tremurături până se restabilește echilibrul subpământean.” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Urmările cutremurului

Consecințele au fost dezastruoase: numărul estimat al victimelor a fost de 1.000 de morți și de 4.000 de răniți, majoritatea din Moldova (din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului). În București cutremurul s-a soldat cu circa 300 de morți (cei mai mulți dintre aceștia datorită prăbușirii blocului Carlton, cea mai înaltă construcție executată din beton armat existentă în capitală în acea perioadă).

În București:

O notă publicată în numărul din 17 noiembrie 1940 al săptămânalului “Gazeta municipală” centraliza în mod succint efectele cutremurului asupra construcțiilor din București: “După o statistică sumară, s’au primit la serviciile technice ale primăriei reclamațiuni pentru aproape 10.000 imobile avariate de cutremur. În același timp, s’au executat reparațiuni de proprietari fără a mai încunonștiința organele comunale la un număr egal de imobile. În Capitală sunt azi 80.000 de imobile. De unde rezultă că aproape un sfert au avut nevoie de reparațiuni sau de refaceri.”

Sute de locatari sub ruinele blocului Carlton: “Blocul „Carlton", al treilea din Capitală în ceea ce privește înălțimea, nu mai este. Colțul ocupat de el până acum câteva clipe, este gol. Mormanele cenușii de moloz stau halde încă fumegânde, lăsând ici și colo să se ridice în besna nopții vergelele frânte de fier ale betonului, cari se întind crispate ca și mâna celui târât în fundul apelor și acoperit de ele, caută zadarnic ajutor... Dedesubtul acestor mii de tone de beton ce s’a sfărâmat ca sticla, sub mormanele de cărămizi și moloz, zac oameni, zac toți acei care locuind în palat, au fost surprinși de cataclismul deslănțuit. Sunt - după primele calcule - aproape 500 morți. În afara acelor care aflându-se în subsol în clipa producerii cutremurului, au fost înmormantați de vii, de cele unsprezece etaje ale clădirei prăbușită peste ei.” (ziarul “Curentul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Dezastrul de la blocul Carlton
Marcat cu x locul în care se găsea blocul cu 12 etaje Carlton
Fotografii din ziarul "Universul" - numărul din 12 noiembrie 1940
(disponibil online în Digiteca Arcanum)

La Palatul Poștei și Palatul Justiției: “La Palatul Poștei s’au prăbușit frizele de pe acoperiș, prăvălindu-se în Calea Victoriei. Un bolovan a căzut într’un taxi. La Palatul Justiției ceasornicul de deasupra întrării s’a desprins, căzând pe scări.” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

Pe strada Lipscani și pe Calea Griviței: “În strada Lipscani, deasupra magazinului „Turnul de aur“, s’a prăbușit întreg tavanul căzând în magazin. Un alt tavan, tot din strada Lipscani, s’a prăbușit, fără a pricinui pagube prea importante. În câteva magazine rafturile s’au răsturnat; dis de dimineață negustorii cărau obiectele din casele avariate de cutremur. La magazinul „Sora“ din calea Griviței, în fața Gării de Nord, s’a prăbușit o parte a acoperișului, iar o altă parte a rămas capricios suspendată în aer. Dărâmăturile au căzut în stradă.” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)

În țară:

Prăpădul cutremurului în Prahova: Ce s’a dărâmat: “S’a dărâmat complet imobilul din str. Kogălniceanu, proprietatea primăriei municipiului, unde se instalase de câteva zile depozitul de vânzare a ziarului „Cuvântul“. A mai fost dărâmat imobilul din piața Unirei deasupra magazinului „Olaru“, un imobil în „Arasta“ pe str. Cavafi, Biserica „Sf. Pantelimon“ complet dărâmată, biserica „Sf. Gheorghe Vechi“ dărâmat „Naosul“, „Sf. Ecaterina“, „Sf. Împărați“, „Sf. Spiridon“ toate au cate o turlă căzută. Palatul Școalelor de comerț are un perete căzut. Liceul „Sf. Petru şi Pavel“ deteriorate toate sălile de clase, Palatul Justiției crăpat pe mai multe locuri, dărâmat un luminator; Cercul de recrutare un perete căzut complet avariat, Sfatul Negustoresc complet avariat; Palatul Camerei de comerț un perete din stradă căzut; hotelurile „Carol Palace“ și „Băicoi“ complet avariate și evacuați pasagerii; un imobil pe str. Rudului nr. 16 complet distrus; tăbăcăria H. Hristudorescu dărâmată; Căminul corpului didactic primar un etaj și acoperișul căzut peste un imobil de alături al d-lui Dumitru Andrei dărâmându-i mansarda; casa „Prundaru“; casa Săndulescu din str. Romanescu; casa d-lui av. Gh. Manolescu fost primar al municipiului grav avariată cu pereții distruși; casa dr. P. Tomoşoiu, casa redacția ziarului „Universul“. Ca să le mai numărăm ar fi prea lungă lista, destul să arătăm că nu mai există nici un imobil în bună stare; toate au ziduri căzute, tavane dărâmate, crăpături imense; în sfârșit, tot orașul este o ruină. Au fost dărâmate coșurile fabricilor și rafinăriilor de petrol din jurul orașului. Magazinele din oraș, în special cele cu alimente au suferit pagube importante.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Imagini surprinse în zona fostului bloc Carlton în dimineața de după cutremur
ziarul Curentul - numărul din 12 noiembrie 1940
(disponibil în Digiteca Arcanum)

La Târgoviște: “Din primele cercetări s’a constatat că orașul nostru a fost grav încercat. Astfel, au suferit grave avarii prefectura, primăria, localul inspectoratului școlar, școalele primare nr. 1 băieți și 1 fete, banca „Binga“, casa Pușcaru, comercianții Şuculescu și Barnucis, cinematograful „Gloria“ și bisericuța Târgului, Lemnului, Sf. Gheorghe și Sf. Nicolae-Andronești, administrația financiară, casa avocaților Ciornei. Șapte case sunt complet dărâmate, iar sute de case au zidurile crăpate. Multe sunt în pericol de a se prăbuși. Turnul istoric Chindia a fost crăpat în mai multe locuri. În județ, situația din primele știri culese de autorități și pe cale particulară este următoarea: În Pucioasa s’a dărâmat sanatoriul Casei centrale și au suferit grave stricăciuni biserica și casa avocatului Teodor Constantinescu. La colegiul național del a mănăstirea Dealul, cutremurul a făcut impropriu localul școalei și locuințele profesorilor și elevilor. Turnul mănăstirii și uzinei au fost dărâmate. Școala a fost evacuată în cursul zilei. Nu sunt victime. Mănăstirea de maici „Viforâta“ a fost grav deteriorată, împreună cu cea mai mare parte din chilii. S-au dărâmat case în toate comunele din județ.  Localurile stațiilor C.F.R. Titu și Văcărești sunt în parte dărâmate. Au avut de asemeni mult de suferit multe biserici din oraș și județ. Până în prezent, se dau ca sigure 200 case dărâmate.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

La Galați: “Cutremurul catastrofal din dimineața zilei de azi a fost simțit însoțit de sgomote subterane. El a provocat un adevărat dezastru. Catedrala episcopală a fost grav avariată. Marea capelă a fost scoasă din încheieturi și aruncată lângă un turn al catedralei care a fost deplasat. Palatul prefecturii, care e o podoabă a orașului, a devenit inutilizabil. Pe treptele de la intrare a fost aruncată o masă de zidărie. La biserica elenă, ca şi în alte edificii publice, s’au produs surpări grave. Localul vechi al gării de pasageri precum și cel nou sunt într’o stare jalnică. Trenurile de persoane nu mai pleacă din stația locală, din cauza deplasării podului de Bărboși. Cutremurul a provocat și mai multe incendii. În str. Piața Moruzzi a luat foc un mare magazin de coloniale cu 2 etaje. Focul s’a întins și la alte clădiri. Reprezentanții autorităților, d-nii gen. Popescu, comandantul corpului teritorial și  Ibrăileanu, primarul municipiului, au luat măsuri de rigoare. (...) În spitale au fost internate aproape 100 persoane. Se crede că sunt peste 30 morți. În port cutremurul a făcut ravagii înspăimântătoare, dărâmând jumătate din clădiri. Localul N.F.R. a fost grav avariat. Se lucrează la consolidarea clădirilor ce amenință să se prăbușească. Rețeaua de fire de la tramvaie e distrusă. Echipe de lucrători lucrează la repararea firelor. Aspectul orașului este îngrozitor. Pagubele sunt incalculabile.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Automobil prins sub dărâmături pe strada Regală (stânga)
Turla avariată a Schitului Măgureanu (centru)
Frize și ceasornicul prăbușit pe treptele Palatului de Justiție (dreapta)
(fotografii din ziarul "Universul" - numărul din 13 noiembrie 1940
disponibil online în Digiteca Arcanum)

La Pitești: “Piteștenii au trecut, astă noapte, prin clipe de groază. La ora 4 fără 18 minute, un cutremur extrem de puternic, a făcut ca majoritatea clădirilor, cu sau fără etaj, să se mi;te din temelii și să sufere crăpături și dărâmături serioase. Panica printre locuitori a fost de nedescris, mai ales că la acea oră toți dormeau. În timp ce pereții și plafoanele crăpau și se prăbușeau sub ochii lor, fiecare se grăbea să iasă mai repede din casă, îngroziți, mai ales de sgomotele subterane ce se auzeau. În județ au fost și victime omenești, ale căror nume, la această oră, încă nu ne sunt cunoscute.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

La Brașov - Pagube materiale - Răniți: “Cele mai mari stricăciuni s’au produs la clădirile din apropierea muntelui Tâmpa. Pe străzile Regina Maria și Ion I. C. Brătianu aproape nu există clădire care să n’aibă stricăciuni. Acoperișurile de la clădirile vechi s’au dărâmat complet. (...) Cutremurul a produs mari stricăciuni la majoritatea clădirilor din oraș. Cele mai însemnate au fost la palatul inspecției 8-a C.F.R., regimentul de infanterie, al cărui acoperiș și coșurile de la sobe s’au dărâmat, palatul școalei de subofițeri al cărui acoperiș a fost complet dărâmat, fabrica Scherg unde au crăpat zidurile, iar coșul cel mare a fost dărâmat; clădirea liceului „Meșota“, vila Kertsch, Banca Națională, aripa stângă a palatului poștei, casa protopopului Ilie Hociotă, Banca săsească de economie; închisoarea civilă, unde coșurile și partea de sus a zidurilor s’au dărâmat; palatul prefecturii județului, cinema „Corso“, liceul industrial de băieți, unde au crăpat zidurile la ateliere, hotel „Coroana“, ş.a.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)

Nu ne învățăm minte

Unul dintre titlurile de pe prima pagina a gazetelor publicate în zilele de după marele cutremur din anul 1940 mi-a atras atenția: “Nu ne învățăm minte” (articolul semnat M. Dragomir și publicat în numărul din 17 noiembrie 1940 al săptămânalului “Gazeta municipală”). E atât de actual încât merită să îl citim în întregime:

 Nu ne învățăm minte - cutremurul din 1940

Publicațiile citate au fost citite în colecțiile: Digiteca Arcanum și Biblioteca digitală a B.C.U. Cluj