Schimbarea la Faţă a Domnului - Pobrejeniile

SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI, una dintre cele mai mari sărbători creștine, este prăznuită în fiecare an în ziua de 6 august. Este rememorată de creștini în această zi minunea petrecută pe muntele Tabor, atunci când Isus s-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi Petru, Iacob și Ioan “și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe la lumina”. 

Tot atunci s-au arătat celor trei apostoli doi dintre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Miracolul săvârșit pe muntele Tabor este cel care a convins pe ucenicii cei mai apropiați ai lui Isus că Acesta nu este numai un prooroc al Domnului ci că El este cu adevărat chiar Fiul Lui.

Sărbătoarea “Schimbării la Față a Domnului” ocupă un loc important și în calendarul popular al românilor. Numită și “Pobrejenie” sau “Obrejenie”, această zi este considerată ca fiind ziua de debut a toamnei și timpul din an începând cu care încep să se “probăjenească” (să se îngălbenească) frunzele codrului. Gospodarii caută “să fie apucați de această zi împăcați și împăciuiți unii cu alții, căci altfel această sărbătoare îi va probozi și vor rămâne vrăjmași peste an.” 

 

Schimbarea la Față a Domnului - datini, obiceiuri, superstiții

 

Începând din 6 august nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde pentru că apele încep să se răcească și pentru că  “cerbii le spurcă, urinându-se în ele”. Dintre numeroasele obiceiuri și superstiții populare legate de sărbătoarea “Schimbării la Față a Domnului” am selectat descrierea câtorva din studiul publicat în anul 1913 de marele etnolog Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului”:

- “multe gospodine și câteodată și unii gospodari se păzesc ca să nu mănânce mere, pere sau perje până la această zi; în această zi însă pot mânca, deoarece cerul este deschis”;

- până în ziua de 6 august nu este de asemenea îngăduit a se mânca struguri; “prin județul Tutova se zice chiar că cel care mănâncă struguri înainte de această zi  ‹‹își afurisește mațele››”; în ziua aceasta românii care au vii “aduc struguri la biserică, în străchini ori în coșuri de nuiele, și după ce preotul cetește asupra strugurilor și-i binecuvântează, creștinii iau în gură câte o boabă. În Moldova e obiceiul ca atunci când se ia în gură o boabă din strugurele cetit, se zice: ‹‹poamă nouă în gură veche››”;

- “prin Oltenia se crede că în această zi este bine ca fiecare să-și ia și să-și păstreze câte o crenguță cu șapte prune și câteva alune într-un loc îndosit, unde nimeni să nu umble ca să le atingă ori să le strice, căci ele vor fi bune de friguri și de alte boale în cursul anului”;

- „acum se culeg de pe câmp avrămeasa, împărăteasa, mușeţelul, leușteanul și usturoiul de sămulastră, precum și alte bălării, care vor fi folosite peste an ca leacuri împotriva multor boale”;

- “fetele să nu se laie (spele) căci dacă vor face astfel coadele nu le vor mai crește, întocmai cum iarba nu va mai crește peste această zi de început a toamnei”;

- bărbații care în această zi întâlnesc un șarpe, trebuie să îl omoare pentru că altfel “acel șarpe se va preface în smeu; dacă șarpele va fi văzut de o femeie și nu va fi ucis, el va muri până la anul”.

- “prin jud. Muscel se crede că la această sărbătoare este bine să se fure flori de tigvă, care să se plămădească în apă neîncepută; din această apă să bea orișicine chiar din această zi, ca să fie ferit peste an de brâncă și alte umflături”.

 

 

Citește aici articolul: Usturoiul în descântece, farmece și vrăji

 

Sursa: Tudor Pamfile – monografia “Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului” – publicată de Editura Librăriilor Socec & Comp. - Bucureşti - 1913