Mărțișorul: firfirica găurită de altădată

Povești despre mărțișor PARAGRAFE: Legenda Mărțișorului Mărțișorul: de la o firfirică găurită la pandantivul cu briliante Bătaia halviței Umor de mărțișor  Mărțișorul - un micuț obiect prins în piept cu un șnur alb-roșu - simbol al primăverii, al renașterii naturii și al speranței, dăruit celor dragi pentru a le aduce noroc. “Mărțișorul e un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și mai rar nevestele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire” – spunea George Coșbuc....

Citește mai mult... »

Și totuși vin colindători…

Colinde aproape uitate COLINDE: DUMNEZEU ȘI SF. PETRU COLINDUL VITELOR NOI UMBLĂM ȘI COLINDĂM CE VEDERE MINUNATĂ PE LUNCILE VIILOR  E perioada marii sărbători a Crăciunului. Ca și în alte timpuri, vestitori plini de bucurie, copii zgribuliți de frig, vin pe la ușile noastre să ne vestească Nașterea Mântuitorului. Chiar dacă, acum mai bine de un secol, “un bătrân moldovean” spunea în revista “Foaia Populară” – numărul special de Crăciun din 26 decembrie 1899: „Colindători în 1928 Din an în an datinele, obiceurile, credințele noastre, lăsate din bătrâni, își pierd tot mai mult din consistența lor, așa că, cel mult peste două generații nici nu se va mai pomeni de serbările, cunoscute sub numele de Colinzile Crăciunulul și ale Anului nou dacă tot astfel vor merge lucrurile. Astăzi chiar, în ajunul acestor două sărbători, doar prin mahalale și prin sate se mai păstrează obiceiul străbun de a umbla cu colinda. În orașe, și mai cu seamă prin străzile principale, nici nu se mai știe de acest obicei. Bogătașii închid porțile și nu lasă copiii cari vin cu colinda....

Citește mai mult... »

De Crăciun în lumea interbelică: Statele Unite ale Americii

Strălucirea Crăciunului interbelic PARAGRAFE: Statele Unite ale Americii - Crăciun interbelicDe Crăciun în lumea interbelică: Anglia De Crăciun în lumea interbelică: Uniunea Sovietică Statele Unite ale Americii - Crăciun interbelic  Crăciunul american era în perioada interbelică  - la fel ca și astăzi de altfel – o împletire a tradițiilor tuturor popoarelor care alcătuiesc “marea națiune americană”. Se poate spune așadar că americanii sărbătoresc Crăciunul adunând într-un conglomerat plin de farmec toate obiceiurile Pământului. Ei au adăugat însă acestei sărbători grandoarea specifică Americii și mai ales… comercialul dus la extrem. Americanii sunt părinții onorifici al celebrului Moș Crăciun (Santa Claus) și al celebrei lui sănii trase de reni – urmașul strălucitor al europeanului Moș Nicolae.Santa Claus venea încă din anul 1929 cu avionul Bradul de Crăciun din fața Casei Albe este cel mai stralucitor și cel mai spectaculos din lumea întreagă și este aprins în fiecare an de președintele Americii. În celebrul Rockefeller Center se împodobesc brazi de zeci de metri...

Citește mai mult... »

Meniul de Crăciun – în vremuri de război

Crăciun culinar în timpul Războiului Mondial PARAGRAFE: CÂRNAȚI DE PORC CU PIURE DE MAZĂRE CURCAN CU OREZ OCHIURI ROMÂNEȘTI “PE CANAPEA” “SOUFFLE” DE CARTOFI CU LAPTE SALATĂ DE PORTOCALE BUDINCĂ DE OREZ CU CIREȘI GLASATE „Crăciun 1940. Al doilea Crăciun sub război. Crăciun trist, cu lume necăjită, speriată, îndoliată... A dispărut belșugul, bucuria, forfoteala de pe uliți, momentele de duioșie și înviorare sufletească ce precedau Sfintele Sărbători. Acum orașele pământului sunt învelite în lințoliul negru și rece al camuflajelor, de teama morții ce se plimbă prin văzduh cu 900 km. pe oră. Pe străzi, la ferestrele oamenilor, întuneric și tăcere... Ici și colo câte o umbră se strecoară grăbită, privește în jur cu teamă și se pierde în noapte, frământând zăpada sub picioare.” (1)     Cu toate acestea, străbunicile noastre făceau eforturi să readucă în casele lor ceva din strălucirea Crăciunului din perioada interbelică. Au adus în bucătărie cei câțiva cârnați ascunși în podul casei special pentru acestă ocazie. Au tăiat ultimul curcan din bătătură...

Citește mai mult... »

Cu “nostalgie” despre Moș Gerilă

Moș Gerilă – înlocuitorul comunist al lui Moș Crăciun PARAGRAFE: O nouă literatură pentru copii Festivalul Pomului de Anul Nou al Pionierilor Moșul avea întotdeauna dreptate...Primul Crăciun în Republica Populară Română A trecut deja Sărbătoarea Crăciunului, probabil cea mai iubită și cea mai așteptată sărbătoare a anului. Unii dintre noi își mai aduc aminte în aceste zile, cu nostalgie poate, de exilatul Moș Gerilă – înlocuitorul lui Moș Crăciun din perioada comunistă. De ce cu nostalgie? Poate pentru că, amintindu-ne de mult hulitul Moș Gerilă, rememorăm momente pline de farmec trăite în copilărie. Să vă spun așadar povestea lui Moș Gerilă, așa cum v-am obișnuit și până acum, cu ajutorul unui colaj de articole culese din presa anilor trecuți:România anului 1948 era administrată deja de câțiva ani de guvernele comuniste conduse de Petru Groza. Regele Mihai abdicase și părăsise România în urmă cu aproape un an. Regatul României devenise Republica Populară Română. Economia țării era secătuită de societățile mixte de tip SovRom prin care se exportau în Uniunea...

Citește mai mult... »

Primul Crăciun în Republica Populară Română

Primul Crăciun în țara socialismului victorios PARAGRAFE: Primul Crăciun - primele forme de propagandă "Brazii doar erau pentru acei ce le puteau plăti" Ultimii brazi de Crăciun de dinaintea brazilor de Anul Nou Producție mărită și raționalizată Altfel de jucării...Cu “nostalgie” despre Moș Gerilă  România anului 1948 era administrată deja de câțiva ani de guvernele comuniste conduse de Petru Groza. Regele Mihai abdicase și părăsise România în urmă cu aproape un an. Regatul României devenise Republica Populară Română.  O grupare artistică de copii  la festivalul A.R.L.U.S. 1948 Economia țării era secătuită de societățile mixte de tip SovRom prin care se exportau în U.R.S.S., la prețurile impuse de la Moscova, mărfurile produse la noi. În toate ministerele erau plasați consilieri sovietici, care aveau întreaga putere de decizie. Închisorile erau pline de deținuți politici. Dar încă se mai se sărbătorea Crăciunul.&nb...

Citește mai mult... »

Minunata vitrină cu jucării

Celebrul “Aux Galeries Lafayette" de pe Calea Victoriei PARAGRAFE: Vitrinele de altădată Copiii de altădatăÎn vizită la magazinul cu jucării  Am intrat în febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se animă, freamătă, gem de oameni, urmând ca în câteva zile să ne lăsăm cu toții cuprinși de această adevărată “febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și cei mai plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii. Magazinele și-au pregătit deja “armele” cu care vor să cucerească “lumea prichindeilor”: vitrinele multicolore, luminoase – de multe ori adevărate opere de artă urbană – pline cu jucării, cu hăinuțe, cu dulciuri…Galeriile Lafayette din București - de ieri și de aziVitrinele magazinelor cu jucării de azi nu sunt totuși – așa cum ați putea crede - cu nimic mai spectaculoase decât cele din Bucureștiul de ieri. Atât doar că micuții de atunci sunt astăzi bunicii noștri. Ca să vă conving, o să vă invit pentru început într-o vizită la cel mai mare și mai modern magazin bucureștean din perioada interbelică, la minunatul “Aux Galeries...

Citește mai mult... »

De Ignat (legende, obiceiuri, superstiții)

Tăierea porcului în ziua de Ignat PARAGRAFE: De Ignat - legende și superstiții De Ignat - credințe și obiceiuri Diatribă vegetariană de Ignat (umor)  Ziua de pomenire a Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu – zi cunoscută în popor ca fiind Ziua de Ignat - a fost întotdeauna cea mai tragică zi din viața porcilor, aceste simpatice și nevinovate animale domestice.  De Ignat&nb...

Citește mai mult... »

Sfântul Nicolae: "Fericirea ți-o aduce putința de a dărui"

Sfântul Nicolae: destin, legende, tradiții

PARAGRAFE:

• Nikolaus, episcopul din Myra
• Legendele Sfântului Nicolae
• Sfântul Nicolae în tradiția românească

În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toți creștinii pe 6 decembrie și este unul dintre cei mai cunoscuți și mai iubiți sfinți. El este cel care, întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile tulburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” - l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui" - a spus Sfântul Nicolae.”

Citește mai mult... »

Noaptea Sfântului Andrei

Noaptea Sfântului Andrei - datini, tradiții, superstiții PARAGRAFE: Noaptea strigoilor Ziua lupului Noaptea ursituluiNoaptea farmecelor Noaptea care precede ziua de 30 noiembrie – “zi de pomenire a Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel dintâi chemat” – este fără îndoială una dintre cele mai importante din calendarul credințelor populare românești. Este o noapte vrăjită, în care fetele își pot visa ursitul, dar și un timp în care se crede că ies și umblă strigoii și în care lupii atacă gospodăriile....

Citește mai mult... »

De Sfânta Maria Mare (datini, tradiții, obiceiuri)

Motto:La Sântă Mărie Mare Tulesc oile devale Și rămân strunguțe goale. Rămân munți fără oițe Și stânile fără băcițe.   Cultul Maicii Domnului este adânc înrădăcinat în cultura populară a românilor. Când se roagă pentru ploaie, românul zice: “Doamne, maica Domnului – dă Doamne ploaie”. Pentru a chema dragostea, în Bucovina, fetele și feciorii “spălau icoana Maicei Domnului cu busuioc și apa se arunca peste flori”. Prin Vâlcea, după ce ridicau din casă războiul de țesut, femeile măturau de îndată prin cameră “ca să nu stea Maica Domnului în genunchi din această pricină”. Se spunea în trecut că nu trebuie să meargă nimeni cu spatele pentru că dacă o fac “râde Dracul și plânge Maica Domnului”. De asemenea exista credința că nu trebuie niciodată să te așezi pe o masă “că lăcrimează Maica Domnului”. (1...

Citește mai mult... »

Schimbarea la Faţă a Domnului - Pobrejeniile

SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI, una dintre cele mai mari sărbători creștine, este prăznuită în fiecare an în ziua de 6 august. Este rememorată de creștini în această zi minunea petrecută pe muntele Tabor, atunci când Isus s-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi Petru, Iacob și Ioan “și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe la lumina”. Tot atunci s-au arătat celor trei apostoli doi dintre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Miracolul săvârșit pe muntele Tabor este cel care a convins pe ucenicii cei mai apropiați ai lui Isus că Acesta nu este numai un prooroc al Domnului ci că El este cu adevărat chiar Fiul Lui. Sărbătoarea “Schimbării la Față a Domnului” ocupă un loc important și în calendarul popular al românilor. Numită și “Pobrejenie” sau “Obrejenie”, această zi este considerată ca fiind ziua de debut a toamnei și timpul din an începând cu care încep să se “probăjenească” (să se îngălbenească) frunzele codrului. Gospodarii caută “să fie apucați de această zi împăcați și împăciuiți unii cu alții, căci altfel această...

Citește mai mult... »

De 10 Mai, altădată...

Ziua de 10 Mai a fost în mod oficial “Ziua Națională a României” între anii 1867 și 1947 datorită triplei sale semnificații: în 10 Mai 1866, Carol I a devenit domnitor al României, în 10 Mai 1877 Domnitorul Carol I proclama Independența României față de Imperiul Otoman, iar în 10 Mai 1881 România a devenit Regat. Această zi a fost sărbătorită de români timp de 8 decenii în România de ieri cu festivități fastuoase și cu vaste serbări populare. Defilarea suitei regale și a armatei, “bătaia cu flori de la Șosea”, banchetele populare, muzicile militare care răsunau în mai toate grădinile și parcurile orașelor și nu în ultimul rând “iluminațiile” și focurile de artificii erau atracțiile mult așteptate ale acestei zile. Un articol publicat în revista “Amiculu Familiei” relatează desfășurarea festivitățile de 10 Mai din anul 1882: “Ziua de 10/22 Mai a.c. care e prima aniversare a încoronării Majestăților Lor Regelui și Reginei României și tot odată a 16-a aniversare a suirii Majestății Sale Carol I pe tronul României – s’a serbat în capitală cu toată pompa cuvenită unei asemenea...

Citește mai mult... »

Maialul - o sărbătoare închinată primăverii

“Maialul” era - în Transilvania de altădată - una dintre cele mai așteptate sărbători ale primăverii. Adusă pe meleagurile noastre de sașii stabiliți în Ardeal (“Maifest” sau “Majalis”), sărbătoarea a fost adoptată atât de români cât și de maghiari. Manifestarea dedicată primăverii era organizată – așa cum de altfel îi arată și numele - în primele zile însorite ale lunii mai, cu precădere în orașe și în târguri.  Elevii școlilor transilvănene sărbătoreau Maialul cu mult fast, momentul de maxim interes fiind marșurile pe muzică de fanfară până în locurile de agrement din pădurile de la marginea localităților (“Stejăriș” la Brașov, “Hoia” la Cluj, “Dumbrava” la Sibiu, “Breite” la Sighișoara). Aici erau organizate numeroase jocuri și spectacole de elevii celor mai importante școli din or...

Citește mai mult... »

Obiceiuri și farmece de Paști

Marile sărbători ale anului au fost considerate întotdeauna cele mai potrivite prilejuri pentru a face farmece. Sărbătoarea de Paște, simbol al renașterii și al reînvierii nu putea să reprezinte o excepție. Am găsit descrierea câtorva dintre aceste vechi ritualuri și obiceiuri într-un număr special de Paști al revistei “Ilustrațiunea română” – numărul din  27 aprilie 1932:Obiceiuri de Paști - (Florin Eşanu - Epoch Time)“În ajunul sărbătorilor, fiecare fată își pregătește o cămașă nouă după ultima modă, care după dorința și râvna ei… “va fi cea mai frumoasă din sat”. Cămașa trebuie lucrată nu numai cu mare îngrijire dar și cu multă curățenie, căci nu are voie s’o spele trei săptămâni și în tot acest interval trebuie să rămâie “tot ca nouă”. Fata care și-a cusut o astfel de cămașă ia în seara de ajun o cofă și trei fire de busuioc și merge să scoată apă din râul care curge prin apropiere. Se întoarce apoi acasă, recitând pe drum versurile unui farmec care îi va asigura succesul la joc. În pragul ușii, ea bea de trei ori apă din cofă și încheie farmecul astfel: Cum nu poate popa...

Citește mai mult... »