De Ignat: Tradiții, legende și obiceiuri românești (Tăierea porcului)

Ziua de pomenire a Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul (20 decembrie) – zi cunoscută în popor ca fiind Ziua de Ignat – a fost întotdeauna cea mai tragică zi din viața porcilor, aceste simpatice și nevinovate animale domestice.
 

Tradusă prin tăierea ritualică a porcului, această datină marchează intrarea efectivă în pregătirile pentru Crăciun și Anul Nou, fiind un amalgam de credințe străvechi și practici populare. 

---

---

Ignatul în istorie și legende: De la daci la mărgele roșii

 

Obiceiul de a tăia porcii în ziua de Sfântul Ignat – această adevărată noapte a Sfântului Bartolomeu în lumea porcină, după cum o numea în glumă George Ranetti – are o istorie cu mai veche decât suntem tentați să credem. 

 

De Ignat

Origini păgâne: Jertfa adusă Soarelui la solstițiu

 

Despre daci se știe că sacrificau porci în ziua solstițiului de iarnă pentru a hrăni Soarele cu carne, astfel încât acesta să prindă puteri și să renască. Datorită acestei ofrande ziua începea să crească și soarele își reintra în drepturi.

 

Vestea morții: Porcii, mărgelele roșii și blestemul Ignatului

 

Legendele mai spun ca în noaptea de dinaintea Ignatului porcii se visează cu mărgele roșii la gât și că li se arată Ignat, care le vestește cu următoarele cuvinte  că vor fi sacrificați:

Porc gras,

O măciucă-n cap,

Și te culcă lat!

De teama morții care îi pândește, porcii care nu sunt sacrificați de Sfântul Ignat nu se mai îngrașă începând din această zi. Aceiași legendă mai spune ca de Ignat fiecare om trebuie să vadă sânge și să zică:

Ignat, Ignat
Porc umflat! 

Credințe și obiceiuri de Ignat

 

De sacrificiul porcilor tăiați în această zi se leagă multe alte credințe și obiceiuri. Iată doar câteva dintre ele:

 

Puterea rituală a sângelui și a unturii (leacuri)

 

Textul publicat în revista „Ilustraţiunea Română” în numărul special de Crăciun din 1933 descrie rolul sângelui și al unturii în medicina populară: 

„Sângele porcului tăiat în ziua de Ignat trece în popor ca un leac neîntrecut pentru o serie întreagă de boale mai ales atunci când porcul a fost negru. Mulți adună sângele porcului negru într'o strachină cu mei. După ce se usucă, acest amestec de mei și sânge este afumat și măcinat. Eficacitatea lui ca leac la copii, contra spaimei, a guturaiului și a halucinaților se îndeplinește tocmai peste un an.  

 

Untura porcului tăiat de Ignat e folosită la vrăji sau ca leac la vite. În unele locuri, la țară, se păstrează numai câte o bucată de carne de porc negru, care e sfințită la biserică în ziua de Bobotează. Cu această bucată de carne își fac apoi oameni fricțiuni în părțile în care îi ține vreun junghi."  

O altă credință legată de ziua de Ignat spune că: 

"Un mort, bănuit a fi strigoi, poate fi uns în acea zi cu untură de porc. În sicriul mortului se pune și o cracă de măceș, pentru ca strigoiul să se încurce în spini dacă totuși ar reuși să fugă din sicriu."

Victime interbelice de Ignat

De Ignat: Superstiții și interdicții de muncă 

Credința că pentru a fi ferit de boale trebuie neapărat să vezi sânge în ziua de Ignat este foarte răspândită în popor. Cei ce nu pot tăia tradiționalul porc, sunt îndemnați de cei bătrâni să taie măcar o pasăre.

"Credința că pentru a fi ferit de boale trebuie neapărat să vezi sânge în ziua de Ignat, este foarte răspândită în popor. Cei ce nu au posibiltatea să taie tradiționalul porc, sunt îndemnați de cei bătrâni să taie măcar o pasăre; cu cât mai mare, cu cât vezi sânge mai mult, cu atât vei fi mai bine ferit de boale." 

Femeile erau obligate să respecte ritualuri stricte:  

"Femeile nu au voie să lucreze în acea zi decât după ce au văzut sânge. Dacă n'au tăiat nici porc, nici pasăre, trebuie să împungă cel puțin creasta unei găini negre, pentru a-i vedea sângele. Apoi se pot apucă de muncă. Dacă nu îndeplinesc aceste datini, legenda spune că Ignat le urmărește până ce le înnebunește și mor.  

 

Ignatul îl țin cu sfințenie mai ales femeile însărcinate, ca să nască copii voinici. Nu trebuie lucrate în acea zi straie femeiești - pentru ca femeia să nu geamă ca porcul. În sfârșit se mai spune că Ignat cere neapărat o victimă de ziua lui."  

 

(articolul „Ignat, Ignat, porc umflat” - publicat în revista „Ilustraţiunea Română” - numărul special de Crăciun din anul 1933)

Porc sacrificat prin electrocutare
 în perioada interbelică

O perspectivă amuzantă: "Diatribă vegetariană" de George Ranetti 

 

Această zi tristă și înspăimântătoare pentru porci a inspirat și reacții literare amuzante. Iată câteva versuri publicate de revista „Furnica” în numărul din 18 decembrie 1908, sub pseudonimul Jorj Delamizil (George Ranetti): 

 

Diatribă vegetariană

Crăciunul e zi sfântă, e zi de sărbătoare!...
O fi pentru voi oameni, dihanii fără cord,
Care-ascultați, reci tocmai ca vântul de la nor,
Guițul melancolic al porcului ce moare.

Cu zâmbetul pe buze, asasinați o scroafă!
Zadarnic plânge porcul, bărbatul drag al ei,
Zadarnic plâng orfanii, nevinovați purcei,
Când sângele-i se varsă, „pembẻ” ca o garoafă.

Spre-a vă’mbuiba stomacul, voi faceți hecatombă

Din porci!... Vai vouă însă când printre-acești martiri

Ura’mpotriva crudei, barbarei omeniri

Va izbucni grozavă cum explodeaz’o bombă!

Porceasca gintă pururi a fost sacrificată!

Nu-n almanachul Ghota, pe cei mai bravi strămoși,

Ci-n Almanachul Paţac, și-n maţ de caltaboși,

Modernul porc, cu jale, azi lăcrimând și-i cată!

O porci! Iată Decembre! Aceasta este luna

Când pentru voi Ignatu-i un Sfânt Bartolomeu!...

Șoriciul pachidermic când oare s’o’nroși

Simțind revolta rasei jertfite’ntotdeauna.

---

---

Când va suna guițul solemn al răzbunării?

Când vor pretinde porcii la viață dreptul lor?

Când vom vedea la Dacia-al porcilor popor

Urlându-și desnădejdea ca valul dârz al mării?

... Sosi-va ziua’care puterea’ți-o vei pierde

Vei fi silit macazul stomacului să’ntorci,

Și’n loc să fii călăul micilor mei porci,

Vei rumega la birturi cârnați de iarbă verde!...

Jorj Delamizil (pseudonim al publicistului George Ranetti) 

Lumea fascinantă a superstițiilor românești 

 

Ignatul face parte dintr-un patrimoniu folcloric vast, plin de credințe și ritualuri. Dacă v-a stârnit curiozitatea, vă invit să explorați și alte articole conexe despre superstiții și tradiții românești:

 

• Oglinda, foarfeca, pieptenele: obiecte care ascund superstiții străvechi (Cele mai fascinante superstiții despre trei obiecte banale, dar pline de semnificație: oglinda, foarfeca și pieptenele)
• Superstiţii la palatele regale (Câteva dintre superstițíile ascunse de palatele regale)
• Românii și credințele lor despre deochi: obiceiuri, ritualuri și superstiții (Despre teama oamenilor de puterea pe care o poate avea o privire stăruitoare)
• Superstițiile românilor despre noroc, ceartă și bani (O colecție de credințe românești: superstițiile românilor despre noroc, ceartă și bani)

 

(articol publicat în: decembrie, 2014; ultima actualizare: decembrie, 2025)

---

---