Mofturi, brașoave și alte fleacuri (umor de pe la 1900)

Pentru că umorul de calitate nu își pierde savoarea de-a lungul timpului, vă propun să vă amuzați citind câteva...

La cârciumă

- Măi băieți, dac’aș avea acum banii pe care i-am cheltuit pe băutură!...
- Ei !?
- Aș trage măi o beție să se ducă pomina!!!!

(“Furnica” – 31 octombrie 1904)

Pauperitate

Un student se prezintă la Primărie:
- Aș dori două certificate de pauperitate, unul pentru mine și altul pentru părinții mei, spre a dovedi că nu pot plăti taxele de examene.
- Costă câte 4 lei și 50 unul, în total 9 lei.
- Dar n’am nici cinci parale! Nu se poate face gratis?
- Ba da... dar trebuie să ai un certificat de pauperitate ca să probezi că trebuie să fii scutiți de taxa certificatului de pauperitate.

(“Furnica” – 31 octombrie 1904)

- Pst!... Pst!...
- Pardon! Eu sunt însurat!
- Înțeleg... chibrit suedez: nu se aprinde decât pe cutia lui

Între doi prieteni

- Mă prind că soră-ta, după ce am plecat de la masă, iar a vorbit rău de mine.
- Din contră. Când a susținut că ești un măgar, papa i-a răspuns că nu trebuie să judeci oamenii după înfățișare.

(“Furnica” – 31 octombrie 1904)

Indulgență

Fifi: Ce face bărbatul tău toată ziua pe căldurile astea?
Titi: Mă iartă!
Fifi: Dar tu ce faci?
Titi: Îi dau motive!

(“Furnica” – iulie 1905)

“Maica Domnului prea curată!...
Tu, care ai dat naștere fără să păcătuiești,
îndură-te ca și eu să pot păcătui fără ca să dau naștere!”

La tribunal

- Mărturisești așadar că ai fabricat monede false?
- Trebuia, d-le Președinte, căci există o grămadă de oameni care le acaparează pe cele adevărate!

(“Furnica” – 28 iunie 1907)

Variație

- Mâine împlinesc 25 de ani de slujbă.
Îl priveam cu compătimire din cele mai profunde. Douăzeci și cinci de ani de serviciu. Și unde? La poștă!
- O, dar asta e îngrozitor – începui eu – cum ați putut suporta etern aceiași muncă? Eu aș fi înnebunit!
Dar bătrânul poștaș, extrem de senin, îmi răspunde în culmea fericirii:
- E foarte plăcut serviciu, domnule jurnalist. Par’că în fiece zi e același lucru? Ași, de unde! Azi ștampilezi 1 iunie, mâine 2 iunie, poimâine 3 iunie, etcetera. E multă variație și unde e variație, acolo nu poate fi plictiseală!

(“Furnica” – 7 iunie 1907)

Profeție

Mitică declară că are mare încredere în profețiile ghicitoarelor. Întrebat pe ce bază își reazămă el această încredere, spune:
- În anul 1867, vecina mea Virginia Trecutescu, văzând că trec anii și ea nu se mai mărită, consultă o ghicitoare. Aceasta se uită în palma clientei și exclamă: “Aoleu, domnișoară, mata n’hai să treci de 30 de ani; huite linia hasta cum merge.” Și, în adevăr, d-ra Virginia trăiește și azi, dar de 30 de ani n’a trecut!

(“Furnica” –24 mai 1907)

Spor

O actriță franceză descinde, în timpul uni turneu, la un hotel și cere 100 de sticle de odicolon pentru a face o baie. După baie, hotelierul se gândește că frumoasa actriță avea trupul atât de curat și ar fi păcat să se piardă odicolonul, așa că se decide să-l toarne la loc în sticle. Când colo, ce să vezi? În loc de 100 de sticle, găsește 101...

(“Furnica” –24 mai 1907)

- Se cunoaște că nu faci parte din societatea înaltă…
Un om bine crescut nu stă în cămașă față de o femeie.
- ? ! !
- Firește! Un om bine crescut își scoate cămașa…

De 10 Mai - D’ale lui Ionel

Ionel ia parte la serbarea de 10 Mai. Cu ocazia asta “Domnu’ învățător” ține un discurs luuuung despre însemnătatea zilei și apoi servește elevilor o “gustare” compusă din niște cârnați cam minusculi. Venind acasă e întrebat dacă serbarea i-a plăcut. Ionel răspunde:
- Mi-a plăcut, dar ar fi fost mai bine dacă făcea cârnățarul discursul și Domnu’ cârnații...

(“Furnica” –17 mai 1907)

De 10 Mai - Salvat

Mare îngrămădeală. Gardiștii, sub comanda unui locotenent, formează un cordon rezistent care nu lasă pe nimeni să treacă. Ginerescu vine gâfâind.
- Domnule locotenent. Lasă-mă să trec că trebuie să-mi duc soacra la gară.
Iar locotenentul către gardiști, scurt și apăsat:
- Caz urgent. Dați-i drumul!

(“Furnica” –17 mai 1907)