Deși poate că pare greu de crezut în vremurile de azi, automatele erau o prezență
relativ banală în Bucureștiul de ieri. Mă refer aici atât la automatele
stradale cât și la automatele destinate servitului mesei.
Despre localurile cu
automate de sandwich-uri, băuturi sau prăjituri v-am povestit pe larg într-un
alt articol, "Fast food-uri interbelice". Astăzi vă voi povesti despre automatele mai
banale, destinate vânzării dulciurilor (șocolată, biscuiți, bomboane), a celor
pentru distribuirea biletelor de tramvai sau a parfumului, precum și despre
“automatele - joc de noroc” (pardon – de dexteritate).
Atracția românilor pentru automatele stradale
Toți oamenii, și în special românii, sunt atrași într-un mod misterios
de automatele. Deși știm că în spatele lor stau tot munca și
inteligența omului dar dorința de a trăi un miracol ne
face să ne iluzionăm. Simpla apăsare a unui buton (după introducerea
monedei) pentru a declanșa un mecanism complex și a obține produsul
dorit ne dă sentimentul că realizăm ceva extraordinar, amintind de
vremurile când minunile se înfăptuiau la o simplă dorință.
 |
Jocuri
de dexteritate... la automat (stânga)
Cântarul automat (dreapta) |
Asemeni celor de azi, în zilele de ieri copiii de ieri erau cei mai mari fani ai uimitoarelor aparate apărute pe străzile Capitalei:
"Bineînțeles copiii au fost cei care s'au bucurat cei dintâi de inovație. De altfel generația nouă e întotdeauna mai puțin surprinsă și mai gata de adaptare în fața creațiunilor noi. E cel mai bun semn că începem să devenim și noi “generație veche". Deci, ăștia mai maturi am avut un moment de ezitare în fața americanizării. Copiii însă, au îmbrățișat-o imediat și - funcția creând organul - au apărut în toate colțurile de străzi precum și la stațiile de tramvaie, minunate cutii de tinichea sau fier, pline cu fel de fel de atracții: biscuiți, șocolată, caramel…Dar, întocmai cum nici minunile nu se efectuează totdeauna la comandă, se întâmplă adesea ca bănuțul să sune doar batjocoritor în lada de fier, fără ca minunea – adică șocolata sau mai știu eu ce bunătate de un leu – să-și facă apariția.Zadarnice sunt lacrimile micuților păcăliți de monstrul-mecanic și singura răzbunare ce le rămâne este o bună lovitură de picioruș revoltat. N’am putea susține cu certitudine că e concesionarul acela care și-a rezervat această "șansă" în plus a introducerii de monedă fără "contravaloare". Dar dacă așa ar fi cazul, el s'ar fi dovedit un excelent psiholog, căci a creat un risc. Și riscul e doar o tentație în plus: Nesiguranță, așteptare, emoție…".
Nu doar copii au fost seduși de noile aparte minune. Și pentru adulți așteptarea ca moneda să declanșeze miracolul devenise o adevărată atracție socială, plină de speranță și, uneori, de frustrări amuzante:
"Cea mai bună dovadă, că acest risc își joacă rolul de chemare, e aglomerația din fața automatelor în care, zvârlind leul cu dexteritate, faci să-ți iasă un șir întreg de lei etalați frumos în "corpul cutiei de metal". Numai că aici nu se mai poate vorbi de "riscul de a pierde", ci de riscul de a câștiga, atât de minunată fiind această eventualitate. De altfel acest soi de joc nu atrage decât specia cea mai inferioară de vulg, aceiași care se înghesuie la Moși în jurul roatei cu trei numere din șapte "câștigătoare". Sunt gâștele sigure de a fi jumulite.Dar automatul în sine a prins. Precum altădată îți dădeai întâlnire în hall-ul cinematografului cutare, acum cuvântul de ordine e: la automat. Sub aparența unei ieftinătăți care scoate ochi, negustorul are totuși grijă să nu piardă nici el, dozându-și bine porțile, astfel ca acela care împarte, să-și facă partea leului, sau a leilor…Pentru noi cetățenii însă, aceste automate au avut și un efect salutar cert: concurându-se între ele au provocat o supralicitare, care a dus la ieftinirea – încă foarte relativă – a prețurilor exagerate din cafenele și bodegi și la ocolirea restaurantelor prea speculante. Ele sunt un excelent refugiu în caz de ploaie și recunoaștem că-și dau toată osteneala ca să ne apară cât mai estetice. O inovație fericită este serviciul efectuat de fete curățele, care satură ochiul, acolo unde stomacul rămâne nesăturat... Dar, românu-i greu până se apucă de un lucru, că de lăsat se lasă ușor… Așa că să nu vă fie teamă de prea multă mecanizare. Zarva începutului e urmată totdeauna de o acalmie trist prevestitoare... Să dea Domnul să fim noi proști profeți.”
Sursa:
- articolul “Automatele” - publicat în numărul din 4 noiembrie 1931 al revistei “Ilustrațiunea Română” - disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
Postări
Buna ziua!
RăspundețiȘtergereNoi, Asociatia Parinti pentru Copii, credem ca un text scris de dumneavostra de 1 iunie sub titlul ” Scrisoare catre mine, copilul “, ar putea imbunatati viata multor copii din Romania. Regasirea emotiei copilariei retraita de fiecare dintre noi prin lectura textelor scrise de dumneavostra alaturi de alte personalitati din Romania la care am apelat, ar putea fi cheia unei noi abordari, atat la nivel personal, cat si institutional, a problemelor reale cu care copiii din societatea moderna se confrunta.
Ceea ce va rugam este sa acceptati provocarea si sa ne trimiteti pe adresa de e-mail : scrisoricatreminecopilul@gmail.com un text semnat de dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul “
Textul dumneavastra, alaturi de alte texte scrise de nume respectabile din Romania, precum si de voluntari mai putin cunoscuti, dar la fel de dornici sa participe la cauza noastra, va fi publicat in revistele de nisa cu care vom colabora, pe blogurile colaboratorilor nostri care trateaza teme similare, iar, la final, vor face obiectul unui volum ce va fi publicat, pe baza unei colaborari cu una din editurile de profil, sub titlul ” Scrisori catre mine, copilul ” .
Va multumim pentru amabilitatea cu care ne acordati atentie , asteptam in timp util textul dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul ” pe adresa de e-mail :scrisoricatreminecopilul@gmail.com
Cu stima, Asociatia Parinti Pentru Copii
https://scrisoricatreminecopilul.wordpress.com
La acest proiect pot participa atat persoanele invitate, cat si alte persoane care vor sa ni se alature fara o invitatie speciala in acest sens, dar care cred ca au puterea de a accepta provocarea de a scrie sincer catre cel care a fost odata, copilul.
Pe masura ce vom primi textele dumneavoastra pe adresa de e-mail:scrisoricatreminecopilul@gmail.com, odata cu publicarea in revistele si blogurile de specialitate vom adauga pe acest blog o parte din textele ce vor sta la baza volumului:” Scrisori catre mine, copilul “