Regii au fost şi ei copii: Carol al II-lea

Întâmplări din copilăria Principelui Carol

Paragrafe:

• Regele Carol I și micul Principe Carol
• Principele Carol - primul galop
• Un principe la înălțime
• Pasionat de filatelie

De foarte multe ori, relatările unor întâmplări din copilăria unor viitori regi sunt foarte interesante. Destinele lor viitoare pot fi întrezărite în preocupările, în cuvintele sau în jocurile lor preferate. La fel cum în fotografiile pruncilor regăsești trăsături ale adultului de mai târziu, din atitudinile sau poznele din copilărie poți să prevezi germenii comportării lor ulterioare.

Reportajele din presa interbelică despre copilăria viitorului Rege Mihai I mi se par o dovadă în acest sens. La fel mi s-au părut și relatările unor întâmplări din copilăria viitorului Rege Carol al II-lea. Le-am găsit într-un reportaj semnat de Alex F. Mihail, publicat în numărul din 3 iunie 1934 al revistei “Realitatea Ilustrată”: 

Doi viitori regi: Principele Ferdinand și
Principele Carol (stânga) - viitorul Rege Carol al II-lea
în brațele tatălui său - Regele Ferdinand (dreapta)

"Despre „micul principe Carol”, aproape fiecare bucureștean, mai bătrân, are amintiri. Cine nu l-a întâlnit pe trotuar, prin grădinile publice sau chiar în tramway! Uneori lua vreun vagon la Cotroceni sau la podul Sf. Elefterie, stând de obicei în picioare, pe platformă - și plătind un bilet, ca orișicare pasager. Venea astfel până în strada Brezoianu; aici cobora și o lua pe jos până la palatul din Calea Victoriei, unde locuia regele Carol I-iul."

Regele Carol I și micul Principe Carol

"Bătrânul (notă: Regele Carol I) se bucura foarte mult, când îl vedea sosind pe neașteptate. Dealtfel nu se mira prea mult, căci el însuși avea obiceiul să umble pe jos, pe Calea Victoriei, prin grădina Cișmigiu și - în timpul expoziției jubiliare - prin Parcul Carol. Într’o zi îi dădu micului principe o sumă de bani, de altfel nu prea mare, ca să-și cumpere câte ceva. Fiind curios să știe cum întrebuințase nepotul său banii, ceru să vadă obiectele cumpărate. Spre surprinderea lui, Suveranul constată că tânărul principe știuse, cu puțini bani, să facă importante cumpărături.

- „Bravo!” - îi spuse, plin de mândrie, foarte mulțumit de buna chibzuială și de simțul practic al nepotului său.
Dorind să afle prețul fiecărui obiect, în parte, rămase totuși nedumerit, deoarece cheltuiala întrecea cu mult suma de bani, pe care copilul o avusese la dispoziție.
- „Am rămas dator restul...” - explică acesta cu candoare.
- „Acuma văd că ești un adevărat român!!” - ar fi spus râzând regele."

Principele Carol - primul galop

"Eram soldat, de santinelă la un post din curtea palatului de la Cotroceni. De după un colț de clădire apăru prințul, pe acea vreme un copil de vreo șase ani. Călărea un cal mic, pe care-l ținea de frâu un lacheu. Făcură astfel înconjurul curții, la pas, de câteva ori, trecând prin fața mea. Admiram copilul, care avea o ținută splendidă de călăreț. De altfel, ascultător, era foarte atent la povețele ce i se dădeau.

- De ce ții calul de frâu? - spuse principele la un moment dat adresându-se lacheului. Asta mă cam plictisește. Doar nu-i nici o primejdie... Calul merge la pas... D-ta poți rămâne mai la o parte să te odihnești.
Convins, lacheul desfăcu cureaua de care ținea calul. În clipa următoare, principele dădu pinteni animalului. - Apoi, nu ne-a fost așa vorba! Opriți! Alteță!! - exclamă lacheul speriat. 

Principele Carol  elev al Școlii Militare

Dar calul se și avântase în galop mare... Lacheul cam burtos, începu să alerge gâfâind, chemând disperat în ajutor alți lachei. Zadarnic! Călărețul sprinten tăiase curtea în diagonală și acum sbura pe poartă afară, peste câmp. În urmă, un număr de lachei ieșiră pe poartă alergând într’o cursă disperată. Prințul, după ce făcu un ocol mare pe câmp, se întoarse râzând în curtea palatului, fără să-l fi putut ajunge nimeni. Aci își opri brusc telegarul, așteptând cu mâna în șold. Toți lacheii, asudați și roșii la față îl înconjurară, deconcertați, de abia ținându-și răsuflarea.
- Ei! Ce v’ați speriat așa? V’am arătat că știu să călăresc, ca să nu mai ție nimeni, zadarnic calul de frâu!..."

Un principe la înălțime

"A doua zi, mă aflam în tabăra de la Cotroceni a reg. VI „Mihai Viteazu”. Era anunțată inspecția „principelui moștenitor” Ferdinand. Acesta sosi într’o caleașcă, împreună cu „principesa moștenitoare” Maria și micul principe Carol. Întru întâmpinare ieșiseră la un podeț al taberei, colonelul Boerescu, comandantul regimentului, însoțit de ofițerii superiori. Deodată, înainte de a se opri caleașca, micul principe sări sprinten jos din trăsură și alergând spre colonel îi strigă:
- D-ta știi să te urci într’un pom?... Eu știu... 

Principele Carol împreună cu Regina Maria 
și cu Regele Ferdinand

Și, fără să mai aștepte vreun răspuns, înainte ca principele Ferdinand și principesa Maria să fi avut timpul de a trece podețul sau să-l fi putut opri cineva, mica Alteță se și afla în vârful unui copac al aleii. Colonelul și ofițerii stăteau acum smirnă, cu mâna la chipiu, uitându-se când la perechea princiară moștenitoare când la Alteța din vârful copacului."

Pasionat de filatelie

"Mi-l mai aduc aminte pe principele Carol și ca filatelist. Crescuse mai mare și vizita Palatul poștelor. Se uitase la diferitele mașini din ateliere, ceruse multe explicații și încercase să lucreze cu unele unelte. Dar mai cu seamă l-au interesat mărcile poștale. Cunoștea mărcile diferitelor țări vechi și noi, colecțiile celebre, știa să aprecieze mărcile rare și a avut o adevărată bucurie când directorul poștei de pe atunci i-a făcut cadou un album cu mărci poștale (…)".

       

Sursa:

- articolul “Regele Carol pe când era copil” - semnat Alex F. Mihail - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 3 iunie 1934

---