Destinul trist al unei regine

Nu toate visele împlinite ale fetițelor orfane care își doresc să devină regine au un final fericit. Ne-o dovedește destinul Nataliei – domnița Dudu cum i se spunea acasă – o fetiță născută într-o veche familie de boieri din nordul Moldovei. 

 

Natalia Keșco - Regina Natalia a Serbiei 
 nepoata Marghioliței Roznovanu

"Voi crește mare și voi fi regină"

 

Natalia s-a născut la Florența în 15 mai 1859. A rămas orfană de mică. A fost crescută de unchiul ei Constantin Moruzi și de soția acestuia, prințesa Catinca. Micuța Natalia Keșco și-a petrecut copilăria în Moldova, la Bujor, apoi la conacul din Dănuțeni (pe malul Prutului, dincolo de Stânca Roznovăneștilor), dar și în Iași (orașul bunicilor), la Odesa (locul în care au fost înmormântați părinții ei) sau în Viena (orașul de suflet al familiei). Domnița Dudu a fost una dintre multele fetițe care visau să devină regine. Încă din copilărie, la toate întrebările despre ce își dorea să ajungă, răspundea la fel: "Voi crește mare și voi fi regină". Visul i s-a îndeplinit dar, după cum avea să mărturisească mai târziu, "coroana nu i-a adus fericire".

Natalia Keșco - după ce și-a desăvârșit educația într-o mănăstire catolică - a fost lansată în lumea mondenă a Vienei. Aici frumoasa moldoveancă l-a cunoscut pe prințul sârb Milan Obrenovici (descendent și el al unei familii din Moldova – fiind fiul Mariei Obrenovici - amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza). Acesta a fost fermecat de frumusețea Nataliei. Gurile rele afirmau însă că prințul ar fi fost vrăjit nu doar de frumusețea basarabencei ci și de bogățiile ei nenumărate. Natalia Keșco, care avea doar 16 ani, s-a căsătorit cu prințul Milan Obrenovici în Catedrala din Belgrad, în 17 octombrie 1875.

Căsătoria cu prințul Milan Obrenovici

“Mireasa s-a prezentat într’o rochie albă, închisă, purtând în păr o mică coroană de mărgăritare. (…) Când soții urmau în timpul ceremoniei pe Mitropolit, trena Domniței s’a încurcat, din cauza unui servitor mai neîndemânatic; sora mai mica a Nataliei a scos lumea din încurcătură, eliberând trena rochiei, și cu mândrie a dus-o mai departe. Totuși, s’a observat acest semn prevestitor de nenoroc pentru Domniță.”

Regele Milan și Regina Natalia 

Un an mai târziu, în 14 august 1876 – la doar 17 ani – Natalia a născut un băiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat, iar Natalia regină. Foarte repede Natalia Obrenovici a aflat că viața de regină nu este una lipsită de griji. Soțul ei “schimba tot așa de des miniștrii ca și amantele”. Scandalurile amoroase de la Curtea Regală din Belgrad făceau în acea vreme deliciul periodicelor europene. Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.

Natalia Keșco Obrenovici

Despărțirea și exilul

 

Un bal pe care Regele Milan Obenovici a vrut să-l deschidă dansând cu o curtezană a produs un scandal imens la Curtea de la Belgrad și s-a încheiat cu despărțirea Nataliei de soțul său. Regina Natalia a părăsit Serbia împreună cu fiul ei Alexandru, pe care urma să îl crească departe de soțul său, în Franța și în Germania. Ea avea dreptul să locuiască în Serbia doar pe timpul verii. Milan Obrenovici a făcut însă în așa fel încât un nou Mitropolit al Serbiei (numit chiar de el în acel an) să confirme divorțul cerut de Rege. O delegație a regelui l-a luat cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, din brațele mamei sale și l-a readus în Serbia.

Regele, Regina și Prințul Alexandru

În anul 1889, Regele Milan al Serbiei a fost silit să abdice. Alexandru, fiul acestuia și al Nataliei Keșco, la doar 13 ani, a devenit Rege al Serbiei. Țara a fost condusă în acea perioadă de o regență, iar Natalia a primit dreptul de a se reîntoarce în Serbia. Doar pentru scurt timp. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb părinților regelui li s-a interzis șederea în Serbia. În noaptea de 6 mai 1891, Natalia, „escortată de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“ 

Doi ani mai târziu Regele Alexandru a preluat conducerea Serbiei și a redat drepturile luate mamei sale care s-a reîntors în țara sa de adopție după ce divorțul a fost anulat. Din păcate, din cauza unei legături a tânărului Rege cu doamna de onoare a Reginei Natalia, Draga Masin, între mamă și fiu s-a produs o nouă ruptură.

 

Regele a devenit  foarte repede nepopular - datorită aroganței sale. În anul 1903, într-o noapte de iulie, o conspirație formată din ofițeri a pătruns în palatul regal și l-a asasinat. Regina Natalia Obrenovici a aflat știrea din ziare:

 

“La Biaritz, din balcon - povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, în salon, acest tânăr vânzător îi întinde gazeta. Încă doi pași și Regina cade sdrobită de durere.”

La reine Nathalie ex-reine de Serbie

După ce și-a pierdut fiul, Natalia Obrenovici s-a retras din viața publică. Ea și-a donat averea Universității din Belgrad și câtorva biserici și mănăstiri din Serbia. S-a convertit la catolicism în 12 aprilie 1902, în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage din departementul Pas-de-Calais. Și-a petrecut restul vieții în Franța. În această perioadă a publicat la Paris volumul “Memoriile Nataliei – Regina Serbiei” și la St. Petersburg nuvela autobiografică ”Mama”.

 

În primăvara anului 1941, Natalia Obrenovici a murit în St. Denis (Franța). A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate situată la 37 km. sud-vest de Paris.

Sursa: Gheorghe Bezviconi - “Profiluri de ieri și azi”  - 1943