Postări
Splendoarea
și parfumul florilor de trandafir au incitat în toate timpurile imaginația
oamenilor, care au țesut nenumărate povești și legende în jurul acestui simbol
al grației și frumuseții.
Romanii credeau că trandafirul s-a născut din
picăturile de sânge scurse din piciorul rănit al zeiței Venus. Grecii spuneau
că trandafirul a fost creat de zeița Chloris din trupul unei nimfe și că a fost
înzestrat de Dyonissos cu parfumul amețitor, de Cele trei grații cu strălucirea
petalelor și de Ares – zeul războiului - cu spinii. Hindușii credeau la rândul
lor că trandafirul cosmic Tripurasundari simbolizează perfecțiunea,
desăvârșirea și iubirea. Conform cărților religioase ale perșilor, spinii cu
care este înzestrat trandafirul nu sunt altceva decât armele cu care a fost
înzestrat pentru a a se apăra de “geniul răului”.
Una
dintre aceste legende este cea a Sfintei Doroteia: “Sfânta fiind condusă în
fața proconsulului Fabriciu, acesta a voit s'o forțeze să-și abjure credința
creștină și să se închine zeilor păgâni. Dar Doroteia a refuzat spunând: “Sunt
gata să sufăr toate torturile acestea și o fac pentru Iisus Hristos, mirele
meu, lângă care voi duce viața veșnică; în grădina lui voi culege fructe
delicioase și trandafiri minunați". Tiranul o condamnă la moarte și ea,
fără să se emoționeze, merse la supliciu cu bucurie.
Un tânăr păgân Theofil îi
zise atunci cu ironie: “Trandafiri și fructe, iată lucruri ce nu pot exista
acum nici aici, nici în altă parte, fiind iarnă, dar pentru că tu te vei găsi
în mijlocul atâtor minunății în cer, trimete-ne și nouă fructe aurii și flori
ca focul". Capul Doroteiei căzu surâzând dar în curând Theofil își regretă
ironia. Depărtându-se de locul execuției, Theofil a întâlnit un înger îmbrăcat
în alb care i-a întins un coș în care ducea trei mere roșii și trei trandafiri
și care i-a spus: "Precum a
făgăduit, Sfânta fecioară Doroteia ți-a trimis acestea din Raiul Mirelui său".
Trandafirii Sfintei Elisabeta
Sf.
Elisabeta de Turingia (cunoscută și ca Sf. Elisabeta a Ungariei) este eroina
unei alte legende frumoase în care
trandafirii au un rol important.
Elisabeta era o prințesă bună și iubitoare față
de săraci: avea obiceiul să dea mâncare celor flămânzi care băteau la ușa ei,
să se îngrijească de cei bolnavi, să plătească datoriile celor săraci. Pleca de
multe ori pe ascuns din castelul ei din Wartburg însoțită de slujitoarele sale
ca să ducă ascunse sub mantie pâine, carne, ouă sau făină pentru a le împărți săracilor.
Într-una din zilele în care cobora în sat însoțită de doamna sa de onoare încărcată cu merinde pentru cei sărmani,
Elisabeta s-a întâlnit cu soțul ei care se întorcea pe neașteptate de la
vânătoare. Acesta, văzând-o împovărată, a vrut să vadă ce ascunde sub mantie. Mare
i-a fost însă mirarea atunci când desfăcând mantia soției sale a văzut că sub
aceasta “nu se ascundeau decât cele mai
frumoase roze albe și roșii ce văzuse vreodată, și aceasta într'un sezon
când nu existau flori.” Trandafirii sunt și astăzi prezenți în reprezentările
iconografice ale Sf. Elisabeta, fiind un simbol al carității ei.
Românii și trandafirii
Românii
cred și ei că trandafirul este împăratul
plantelor. O veche poveste spune că după ce a creat lumea, Dumnezeu a
chemat “toate lemnele” pentru a-și alege conducătorul. Dumnezeu a îmbiat mai întâi vița de vie să
ocupe această demnitate, dar aceasta a refuzat “deoarece ea face poamă și din
poama ei se face vin, care e pentru toată trebuința, și așa are ea destulă
greutate pe capul său și nu poate să mai ia și grijile împărăției.” Mai apoi a
fost invitat măslinul să fie împărat peste plante, dar acesta a refuzat și el:
“deoarece și el e de toată trebuința, spre exemplu când se face vreun pom sau
vreo masă întru pomenirea celor morți, trebuie să fie și măsline atât în pom,
cât și la masă”.
Văzând acestea „a îmbiat Dumnezeu pe Trandafirul de câmp cu
titlul de împărat al lemnelor. Trandafirul de câmp a primit bucuros, și de
atunci a rămas el împărat peste toate lemnele câte se află pe fața pământului”.
Tocmai
de aceea “au Românii obiceiul să pună în seara spre Sân-Gheorghe rămurele verzi
de trandafir la ferestrele caselor și'n glii pe stâlpii porților și portițelor,
pe capetele streșinelor de la case, pentru că de dânsul, și prin urmare de
casă, nu se poate apropia nici un spirit necurat.
Ba, mulți Români îl plantează
în livezile lor, pentru că Trandafirul
de câmp e binecuvântat de Dumnezeu și are dar de la dânsul să depărteze toate
relele. Când un copil mic nu poate umbla, deși e destul de vârstnic pentru
aceasta, Românii despică una din ramurile mai groase ale Trandafirului de câmp,
fără însă a-l smulge din pământ, și petrec copilul de trei ori prin această
despicătură. Apoi leapădă cămașa de pe copil și aruncând-o pe Trandafir o lasă
acolo pentru totdeauna. Poporul crede că peste câteva zile copilul va umbla cum
se cade”.
Surse:
-
articolul “Legenda trandafirului” –
publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 4 noiembrie 1931
-
articolul “Botanica poporală română –
Trandafirul de câmp”
– autor Simion Florea Marian – publicat în revista “Albina Carpaților” - numărul din 30 iunie 1879
O altă legendă a naşterii trandafirilor roşii este romantic descrisă de Zaharia Bârsan în poemul dramatic în trei acte, scris în versuri – Trandafirii roşii. O feerie, un basm de tip folcloric, care abordează subiectul frecvent întâlnit – împăratul unei ţări de poveste care promite fata lui de soţie prinţului care va înfrânge duşmanul puternic, ce-i ameninţă ţara. Prinţul respectiv - Val Voevod era doar prinţ, nu şi viteaz. Domniţa a fost cândva blestemată să moară dacă nu va primi zilnic un trandafir roşu, care, în acele timpuri şi acea ţară de poveste, încă nu exista. Un poet sărac, romantic, îndrăgostit - Zefir, care la momentele de cumpănă a războiului, când Vlad cam dorea să dea bir cu fugiţii, se aruncă nebuneşte în luptă şi înfrânge duşmanul, apoi dispare, toate meritele findu-i atribuite lui Val Voevod. Mai mult chiar, cunoscând blestemul, Zefir îşi sacrifică viaţa dăruindu-i zilnic un trandafir, înroşit cu sângele lui, domniţei neştiutoare ( îndrăgostită – tipic femeilor, de alt bărbat, mai bogat, mai înfipt, mai cu tupeu, mai muşchiulos – Val Voevod) Şi în ultima zi, când deznodământul firesc ar fi fost o nuntă ca-n poveşti cu Zefir ( dar de fapt mirele era prinţul mincinos dar iubit de prinţesa năroadă ), el reuşeşte să-i aducă ultimul trandafir, dezlegând astfel vraja, apoi cade mort la picioarele ei. În acest poem trandafirul roşu este simbolul iubirii şi al sacrificiului extrem.
RăspundețiȘtergereAr fi fost tare potrivit ca la reprezentaţie, Angela Similea să cânte atemporal de romantica melodie: Să mori de dragoste rănită”... dar ar fi trebuit să devanseze acţiunea cu nişte zeci de ani.
FINAL, cu lacrimi şi batiste
Un lung comentariu, citându-mi parţial articolul "Să nu uităm nicicând, să iubim trandafirii” - AGERO.
RăspundețiȘtergereDacă ar putea să privească pământul, poeta greacă Sappho ( 600 î.e.n) ar vedea că nu s-a înşelat când a intitulat roza “Regina Florilor”. Nici o altă floare nu nu a căpătat o asemenea importanţă în viaţa oamenilor. Ea este asociată cu Grădinile Edenului, cu cele suspendate ale Semiramidei – din biblicul Babylon, având aceeaşi semnificaţie în creştinism şi islamism ca şi nufărul în hinduism şi budism.
Există multe legende legate de naşterea acestei Regine a florilor, nu pot fi toate amintite aici
Trandafirii roşii semnifică dragostea pasională, sunt cea mai gingaşe modalitate de a spune fără cuvinte "Te iubesc". Şi nu e întâmplător faptul că iunie – luna când trandafirii sunt în floare, este considerată luna căsătoriilor
Cântat de poeţi şi de muzicieni, trandafirul a fost şi a rămas cel mai delicat simbol al iubirii şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie.
Thomas Campbell spune că atunci când cereasca dragoste s-a coborât din cerul zeilor pe pământ, primăvara a întâmpinat-o cu un covor de roze.
Mihail Eminescu afirma că “Poezia este trandafirul ce creşte în potirul de aur – sufletul frumos”.
Alexandru Macedonski l-a imortalizat în delicate poezii cum ar fi: Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze, Rondelul cascadelor de roze.
Iar Richard Strauss i-a dedicat opera “Cavalerul rozelor”.
Unul dintre cele mai lungi poeme existente este „Roman de la rose”, compus din două părţi. Prima – alcătuită din 4000 de versuri, a fost scrisă în 1235 de către scriitorul francez Guillaume de Loris, a doua parte de 18.000 de versuri scrisă de Jean de Meung în 1280.
Continuare
RăspundețiȘtergereUrmele fosilă atestă că trandafirii au existat din vremuri preistorice, cu mai bine de 60 de milioane de ani în urmă. Ţara lor de baştină este Egiptul apoi China unde au fost profesional altoiţi cu mai mult de 5000 de ani in urma, obţinându-se din rozele sălbatice, trandafiri de cultură, în zilele noastre s-a ajuns la peste 30000 de sorturi diferite. (...) Trandafirilor li se atribuiau puteri deosebite, Homer descrie în Eliada că scutul lui Achile ca şi coiful lui Hector, erau împodobite cu trandafiri, pentru a-i apăra în lupte. Regele Frigiei – Midas, căruia Dyonisos i-a îndeplinit dorinţa de a transforma tot ce atinge în aur, ar fi avut în grădina lui trandafiri cu 60 de petale.
După numele trandafirului a fost botezată insula Rhodos (rhodon însemnând în greceşte trandafir)
În timpul Imperiului Roman au fost atât de apreciaţi încât Marcus Portius Cato ( 234-149 î.e.n.) a legiferat ca în fiecare grădină privată să fie sădiţi trandafiri
La serbările festive Nero lăsa să cadă din tavan ploaie de petale de trandafiri, oaspeţilor li se atârnau de gât ghirlande şi pe cap coroane de trandafiri căci spunea că trandafirii limpezesc mintea şi te face să nu destăinui secretele la beţie.
Trandafirul este asociat şi cu moartea. În Roma antică sărbătoarea Rosalia, (preluată în creştinism sub numele de Rusalii) avea loc în fiecare primăvară şi era închinată strămoşilor. Atunci se presărau pe morminte petale, sau se atârnau de cruci coroane de trandafiri roz, nu numai ca ofrandă ci şi ca simbol al regenerării
In hinduism trandafirul cosmic Tripurasundari, simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, cupa vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mumei divine. Începând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri (1265-1321). Roza Candida - trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosului ei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul alb al fecioarei Maria, ambele din partea treia „Paradisul”(după Infernul şi Purgatoriul) au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. În Evul Mediu doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi – simbolul nevinovăţiei.
Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În limba sanscrită Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză.
Continuare
RăspundețiȘtergereÎn China trandafirul este simbolul tinereţii.
Floarea cu cinci petale a tandafirului sălbatic – măceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale – focul, apa, pământul, aerul şi lemnul.
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele “ Trandafiri ai filozofilor”. Trandafirii alb şi roşu erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung (1875-1961)– elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei – dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii - o Mandală.
În Anglia trandafirul este considerat simbolul Britaniei, Floarea Naţională, care reprezintă o ţară unită, după cei 30 de ani de „Război al rozelor”( 1455 –1485), respectiv între Casa de Lancaster – care avea ca emblemă Trandafirul roşu şi Casa de York – cu emblema Trandafirul alb, ambele dorind să-şi pună reprezentantul lor pe tron. Când în cele din urmă Henry Tudor de Lancaster a ajuns pe tron în 1485 ca regele Henry al VII-lea, întemeind Dinastia Tudor, cele două roze – roşie şi albă, au fost unite într-o emblemă comună – Roza Tudorilor, care simbolizează împăcarea celor două mari puteri.
Ordinul Jartierei – Order of the Garter (Stânga) cea mai importantă decoraţie engleză, reprezintă un trandafir în email şi aur . O altă decoraţie engleză de mare rang -Ordinul Imperial al Indiilor reprezintă tot un trandafir şi este lucrată din aur şi email colorat.
Un exemplu legat de România, citând din cartea Mitologia Română de Romulus Vulcănescu:
„Roza apare concomitent pe stema de stat a Moldovei, ca şi pe monede, sigilii şi alte vestigii armoriate. Este integrată în stemele Muşatinilor; figurând uneori singură, alteori în legătură cu capul de bour. Se prea poate ca sensul simbolic al rozei să ţină de mitologia personală a dinastiei Muşatinilor”.
Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete: Societatea Crucii Trandafirului sau Rosicrucian; Societas Rosicruciana (SRIA) – 1865 în Anglia; Lectorium Rosicrucianum în Hearlem şi Rosicrucian Fellowship în Seattle – 1909; Ancient Mystical Order of the Rosy Cross ( AMORC) 1916 – New York.
Francmasoneria acordă o importanţă deosebită trandafirului, astfel la înmormântarea unui membru, se aruncau în gorapă „cei trei trandafiri ai Sf. Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sf. Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Şi în prezent unele partide socialiste europene au ca emblemă trandafirul roşu
Trandafirul şi-a găsit locul său şi în arhitectură, astfel ştucatura cu motiv decorativ circular sau fereastra rotundă decorată cu vitralii, aşezată deasupra portalurilor bisericilor, frecvent folosită în stilurile romanic şi gotic timpuriu, poartă denumirea de rozetă deoarece aminteşte de un trandafir. Ea este şi în legătură cu simbolul astral al cercului şi al soarelui etern.
De anonimi ca D-v.este mare nevoie si ce frumoase versuri ati scris mai jos !
ȘtergereMai mult decat un comentariu - un articol de sine statator. Multumesc Anonimule!
RăspundețiȘtergereIartă-mă că m-am desfăşurat aşa, dar subiectul abordat este FASCINANT.
RăspundețiȘtergereHai să mai scriu ceva, chiar dacă am abuzat de frumosul şi interesantul tău blog, vorba aia: „de-i dai mâna lui Ivan, el se suie pe divan”, sau „i-ai dat un deget dar ţi-a luat mâna toată”...
Trandafirii îmi amintesc de primii soli ai primăverii vieţii mele, când m-au întâmpinat zorile în trezie, visând la minunea întâiului sărut. Şi de primele versuri pe care le-am scris, îmbătată de parfumul rozelor şi de mirajul dragostei.
Ce dimineaţă revărsat-ai Doamne peste lume
Irump în roze, mugurii luminii
Şi le cuprind uimită de minune
Uitând că printre flori pândesc şi spinii...
Fiind floarea iubirii, trandafirul ne va aminti întotdeauna de cei mai fericiţi ani ai vieţii, de frumuseţe şi dragoste. Dar, nu trăim din amintiri. Să ne bucurăm în prezent, acum, clipă de clipă şi să primim mesajul primăvăratic al trandafirului în vara, toamna sau iarna vieţii, ca pe una dintre multele minuni pe care viaţa ni le-a dăruit.
Câte legdnde! Cât de mult își merită numele, de împărat! Despre legendele cu Sfinți, nu am știut până astăzi. Constat, cu uimire cât de vaste cunoștințe deține anonimul d. voastră. Iată câte sunt povestile trandafirului! Ce să spun? —când nu ar mai fi aproape nimic de adăugat? Poate un decastih, dintr-o cunoscută dramă scrisă de Lovinescu, să încerc să îmi aduc aminte... :,, Iubirea mea nu-și ia temei sărutul /Și nici îmbrățișarea prin grădini, /Cărarea ei, cu colți de argint și spini/Drept încheiere, are începutul! //O! —trandafir ce-și cruță-n veci bobocul, /O, veșnici zori de zi, mijind în soare, /Amurg ce nu cunoaște - ntunecare, /Izvor de-a pururi,, murmurându-și jocul! //Mărturisesc, prin voi a mea iubire, /Ce se-mplinește-n 'nemplinire... //
RăspundețiȘtergereSper să nu fi greșit, nu am mai văzut de mult,, Jocul vieții și al morții, prin deșertul de cenușă "...
Mulțumesc pentru că ai fost atât de bun, și mi-ai dat posibilitatea să aflu atât de multe despre trandafiri.
Multumesc pentru vizita, pentru aprecieri si pentru versuri. Te mai astept pe aici...
ȘtergereFrumos. Iubitoare de flori, citesc și mă cufund în legendele trandafirilor ;"),mulțumesc autorului, anonimului, Constanței și mai ales trandafirului...
RăspundețiȘtergere������
Salutări vouă, zi frumoasă, fără spini!
Multumim si noi trandafirului pentru parfumul cu care ne invaluie uneori! :)
Ștergeremultumesc frumos articol iar comentariile anonimului extraordinare.
RăspundețiȘtergereva multumesc amandorura!
Două articole într-unul singur! Te mai aștept pe blog, Arcidalia!
ȘtergereO asemenea lectura pe cat de interesanta pe atat de instructiva, emotionanta, visatoare , ce ne transpune in alte tmpuri si locuri . Mi-ati creat o stare de bine,am invatat multe despre trandafiri si tin sa va multumesc pentru subiectul abordat si pentru aceste minunate si parfumate documentari pe un fond muzical imaginar, absolut superb! As fi vrut sa va trimit cativa trandafiri din gradina mea, tomnateci dar înca mândri de rezistenta lor , dar aici nu pot. Poate pe fb.
RăspundețiȘtergereAș fi vrut să primesc câțiva trandafiri din grădina ta, tomnateci... Te mai aștept pe blog!
Ștergere