"Ce
sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe
uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni,
domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari,
membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar,
ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi
votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de
la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele
nostru..." (Trahanache
– via I. L. Caragiale)
Ne ducem azi veacul într-o Românie modernă, frumoasă și… profund democratică. Ca și în oricare altă democrație autentică, suntem chemați periodic la vot. Suntem rugați atunci să alegem pe cei mai buni dintre politicienii care evoluează pe scena politică. Ca să vedeți cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules pentru voi câteva parodii din foaia umoristică “Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuși să răspundem – atunci când vom mai fi întrebați - la eterna întrebare a cetățenilor ușor turmentați: Și totuși noi… cu cine votăm!?
Am vrut să știu ce’i poezia
Ş’am întrebat p’un deputat,
El mi-a răspuns: e meseria
De’a fi mișel și om de stat.
Am vrut să știu ce e poetul
Ş’am întrebat pe Stolojan,
El mi-a răspuns: este bugetul
Ce’ndoapă azi orice golan.
Am vrut să știu ce e natura
Pe Muierescu am întrebat,
Și mi-a răspuns: e creatura
Ce câțiva ani a numărat.
Întrebând iar ce’i fantezia
Și pe burtosul Radu Mihai,
El mi’a răspuns: e pușcăria,
Unde se’nchid hoții de cai.
Vroind să știu ce e o muză,
Am întrebat și pe Cernat,
El mi-a răspuns: o călăuză
Care te duce la spânzurat.
Și mai vroind să aflu’n fine
Ce e sublimul, am întrebat
Pe Gogu, care fără rușine
Mi-a spus ca este a fi bogat.
(Max - în revista "Ciulinul – Ridendo
castigantur mores" - 2 iunie 1883)
CÂNTEC POPULAR
Țara
În deal la
Mitropolie,
E curat menajerie:
Cu lupi, tigri, urși și lei,
Furioși ca niște
smei.
Rosetti
Lasă, fie cum o fi
Și să fure cum or ști.
Ţara
Astăzi țara
românească
E în mâna calicească;
Căci miniștri,
senatori
Sunt ai țării
vânzători.
Rosetti
Las’ să vândă cât or
fi
Căci ca mâine or
plesni.
Țara
Fără frică toți azi
fură,
Fură ca hoții și
jură;
Fac avere din senin
Și sug sânge de
creștin.
Rosetti
Furați toți câte cevași,
Trageți hora măi
pungași.
Camera deputaților |
Țara
Ia
vedeți cum sorb cu sete
Paragrafele
secrete,
Și
cum trage de la buget
Haita
lui Papá-Ruset.
Rossetti
Las’
să soarbă mii și mii
Trageți
hora papugii.
Țara
Le-o
veni și lor odată
Zi
de plată și răsplată,
Să
plătească ce-au furat
Poate
cu vârf și îndesat.
Rosetti
Ura, ura la golani,
Trageți hora pehlivani.
(Dună - în revista "Ciulinul – Ridendo
castigantur mores” - 2 iunie 1883)
SATRAPILOR ȚĂRII
Și țipă pruncu’n mamă și mama se bocește
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf:
Cum schingiuie poporul, cum țara sărăcește,
Cum viciul, sub dânșii, se’tinde, se lățește
Și cum ca și bandiții au ca deviză: JAF!
Și țipă pruncu’n mamă și mama disperată
Privește, l’aste hidre născute
în păcat,
Cum seamănă în cale
sămânță depravată,
Cum crima o lățește și ura cea turbată,
În sânul tinerimii virtuoase a’nfiltrat!
Și țipă pruncu’n mamă și mama cu durere
Suspină văzând starea la care s’a adus
Sărmana Românie – dar neavând putere
Se scutură cu groază și geme în tăcere,
Căutând la viitoru’i ce’n negură a
apus!
Și țipă pruncu’n mamă și mama ca și dânsul
Țipând, își smulge părul, cerând un ajutor!
Dar nimenea nu vine ca să’i aline plânsul
Căci nimeni nu aude pe robul şi pe’nvinsul,
Când plânge’n
disperare cerând un protector!
Și țipă pruncu’n mamă și mama tot bocește
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf,
Cum schingiuie poporul, cum țara sărăcește,
Cum viciul sub dânșii se’tinde, se lățește,
Și cum ca și bandiții au ca deviză: JAF!
(Cocargea - în revista "Ciulinul – Ridendo castigantur mores" – 21 aprilie 1885)
Citește și:
Dragä Marcel, mi-am permis sä trec in evidenţă şi AZI, reproducând un banc, teribil de real, care circulă în internet ca o pregătire SPIRITUALĂ a alegătorilor. Scuză vulgaritatea, dar in “Epoca Manelelor” este chiar blândă…
RăspundețiȘtergereDECI:
Un copil îşi întreabă părintele:
-Tăticule, ce-i aia politică?
Tatăl îi explică:
-Eu aduc banii în casă, deci sunt FINANŢELE
Maică-ta cheltuie banii, ea e GUVERNUL.
Bunicul are grijă ca toate să fie în ordine, el este SINDICATUL
Femeia de serviciu e CLASA MUNCITOARE
Toţi au grijă să-ţi fie ţie bine, tu eşti POPORUL
Frăţiorul care este încă în scutece e VIITORUL
M-ai înţeles fătul meu?
Copilul nu prea pricepe şi se gândeşte că se va gândi la asta în timpul nopţii.
Pe la miezul nopţii se trezeşte din somn la ţipetele frăţiorului care-şi făcuse nevoile în scutece.
Neputând să-l liniştească se hotăreşte să se ducă să-şi cheme părinţii.
Pe maică-sa o găseşte dormind adânc şi nu reuşeşte s-o trezească
Merge la Femeia de serviciu, dar îl găseşte pe taică-su OCUPÂNDU-SE intens de ea, pe când bunicul se benocla, filându-i
Cu toţi erau aşa ocupaţi în ceea ce făceau că nu l-au luat în seamă câtuşi de puţin.
Aşa că, se hotăreşte să se întoarcă în patul său să-şi continuie somnul
Dimineaţa taică-su îl întreabă dacă s-a gândit noaptea ce este politica
DA! Răspunse copilul:
FINANŢELE regulează CLASA MUNCITOARE
SINDICATUL îi urmăreşte pe ascuns
GUVERNUL doarme
Nimeni nu ia în consideraţie POPORUL
Iar VIITORUL este în rahat
ACEASTA ESTE POLITICA
A fost , este si... va fi.Observi ca sunt un mare optimist, Anonimule!
RăspundețiȘtergereRevin. O zicalä cu vechi state de vechime spune:"Pleacă-ai noştrii, vin ai noştrii, noi rămânem tot ca proştii". După ce trec BINENOITOARELE DEZVĂLUIRI PUBLICE, făcute spre BINELE ELECTORATULUI, ceva ca-n cântecul pt. copii - CEATA LUI PIŢIGOI ( trece mândră prin zăvoi. Toţi luptători de soi, dai în unul, ţipă doi, Aoleo ce tărăboi) se potriveşte o altă zicală românească: "CURAJ GĂINĂ CĂ TE TAI". Ce va mai fi?... To be, or not to be: that is the question... Până la jurământul pe Biblia pusă pe capota maşinii, până la numărarea voturilor ( unde şi Arhimede ar rămâne MUT de uimire ) dacă votaţi sau nu, acum e vremea de haleală ELECTORALĂ, cu o sarma si un mic, cumperi un vot. Ba, se face şi economie, RESPECTIVUL titular nu apucă nici să mănânce, nici să voteze, că DINCOLO nu există urne – doar funerare. Se mai întâmplă... ba chiar mult prea des. Ce ţi-e şi cu democraţia asta, domnule! Curat-murdar coane Iancule...
RăspundețiȘtergereCu toate acestea prefer aceasta democratie "ciunga", cu toate problemele ei, "democratiei" socialiste. Asta ca sa nu spun ca vad lucrurile doar in tonuri de negru...
RăspundețiȘtergereCare democraţie socialistă? Din câte ştiu, din 1938 regele Carol al II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală. Au urmat apoi anii de dictaturü a lui Antonescu. Din acele timpuri România a cunoscut DOAR dictatura - cu nume şi culori diferite, a poletariatului, socialistă, comunistă etc. M-am oprit aici, las istoricii să concluzioneze actualitatea... apropos de Libertatea presei, a justiţiei etc. "Alte măşti, aceeaşi piesă. Alte guri, aceeaşi dramă." Ştii zicala? Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i Leopardul".
RăspundețiȘtergere"Ce ţară fericită Maiestate, Se lăfăieşte gureşa Minciună”...(-) Trec anii. Şi ce dulce-i amăgirea!...
Cu singura deosebire, esentiale poate, ca in anii la care te regeri tu versurile Ce ţară fericită Maiestate, Se lăfăieşte gureşa Minciună”... puteau sa para. In cei la care ma refer eu erai inchis pentru asta. Mai mult... nu le puteai nici spune in public. Te las sa tragi si tu concluziile care se impun :)
RăspundețiȘtergereNu am zis niciodata ca era o societate perfecta. Chiar versurile publicate mai sus ne spun ca nu era. Dar de aici pana la a afirma ca epoca stalinista era mai democratica... e cred o cale lunga.
IN TOT CE AM CITIT SE SIMTE NEPĂSAREA , DUREREA , INGRIJOREA .TOATE SE POTRIVESC ŞI ASTĂZI DE MINUNE ,POLITICA , E DE GENUL FEMININ , POATE DE ACEA -ESTE O RUŞINE ! INCORONATĂ ŞI PLIMBATĂ IN SCUMPE LIMUZINE ,
RăspundețiȘtergereDar totusi sa nu asemanam politica cu femeile, ce zici ? }n rest total de acord cu tine, Anonimule. Te mai astept pe blog!
RăspundețiȘtergere... dacă în expresiile vremii găsim un rafinament al exprimării, astăzi găsim doar rafinamentul ...torturii , la nivel ...mondial ! ... toată lumea știe ,nimeni nu înțelege, dar '' ar fi mai bine dacă ... ! ... '' pleacă ai noștri'' ...vin ai voștri ! ...e mai de actualitate, ...CLOTILDE ,etc. ! Oricum , mă bucur că la tot necazul românul nu se dezminte in aface haz de necaz ! Speranța moare ultima, ...dar moare ! ...să nu sperăm, măcar să fim CONVINȘI !
RăspundețiȘtergereSa nu ne pierdem totusi optimismul. Poate ca totusi...
Ștergere