Ecoul satirei politice: de la Caragiale la revista „Ciulinul”
"Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele nostru..." (Zaharia Trahanache – I. L. Caragiale)
Clasa Politică: „Jucați jocul ce vă convine”
Ne ducem azi veacul într-o Românie modernă, frumoasă și... profund democratică. Ca în orice democrație autentică, suntem chemați periodic la vot să alegem „pe cei mai buni”.
Pentru a vedea cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules câteva parodii din foaia umoristică „Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuși să răspundem la eterna întrebare a cetățeanului turmentat: „Și totuși noi... cu cine votăm?”
Pentru a vedea cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules câteva parodii din foaia umoristică „Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuși să răspundem la eterna întrebare a cetățeanului turmentat: „Și totuși noi... cu cine votăm?”
AM VRUT SĂ ȘTIU CE’I POEZIA
Am vrut să știu ce’i poeziaŞ’am întrebat p’un deputat,El mi-a răspuns: e meseriaDe’a fi mișel și om de stat.Am vrut să știu ce e poetulŞ’am întrebat pe Stolojan,El mi-a răspuns: este bugetulCe’ndoapă azi orice golan.Am vrut să știu ce e naturaPe Muierescu am întrebat,Și mi-a răspuns: e creaturaCe câțiva ani a numărat.Întrebând iar ce’i fanteziaȘi pe burtosul Radu Mihai,El mi’a răspuns: e pușcăria,Unde se’nchid hoții de cai.Vroind să știu ce e o muză,Am întrebat și pe Cernat,El mi-a răspuns: o călăuzăCare te duce la spânzurat.Și mai vroind să aflu’n fineCe e sublimul, am întrebatPe Gogu, care fără rușineMi-a spus ca este a fi bogat.(Max, revista "Ciulinul", 2 iunie 1883)
CÂNTEC POPULAR
ȚaraÎn deal la Mitropolie,E curat menajerie:Cu lupi, tigri, urși și lei,Furioși ca niște smei.RosettiLasă, fie cum o fiȘi să fure cum or ști.
ŢaraAstăzi țara româneascăE în mâna calicească;Căci miniștri, senatoriSunt ai țării vânzători.RosettiLas’ să vândă cât or fiCăci ca mâine or plesni.
ȚaraFără frică toți azi fură,Fură ca hoții și jură;Fac avere din seninȘi sug sânge de creștin.Rosetti
Furați toți câte cevași,Trageți hora măi pungași.
ȚaraIa vedeți cum sorb cu seteParagrafele secrete,Și cum trage de la bugetHaita lui Papá-Ruset.RossettiLas’ să soarbă mii și miiTrageți hora papugii.ȚaraLe-o veni și lor odatăZi de plată și răsplată,Să plătească ce-au furatPoate cu vârf și îndesat.RosettiUra, ura la golani,Trageți hora pehlivani.
(Dună, revista "Ciulinul”, 2 iunie 1883)
SATRAPILOR ȚĂRII
Și țipă pruncu’n mamă și mama se boceșteVăzând cum cei puternici prefac totul în praf:Cum schingiuie poporul, cum țara sărăcește,Cum viciul, sub dânșii, se’tinde, se lățeșteȘi cum ca și bandiții au ca deviză: JAF!Și țipă pruncu’n mamă și mama disperatăPrivește, l’aste hidre născute în păcat,Cum seamănă în cale sămânță depravată,Cum crima o lățește și ura cea turbată,În sânul tinerimii virtuoase a’nfiltrat!Și țipă pruncu’n mamă și mama cu durereSuspină văzând starea la care s’a adusSărmana Românie – dar neavând putereSe scutură cu groază și geme în tăcere,Căutând la viitoru’i ce’n negură a apus!Și țipă pruncu’n mamă și mama ca și dânsulȚipând, își smulge părul, cerând un ajutor!Dar nimenea nu vine ca să’i aline plânsulCăci nimeni nu aude pe robul şi pe’nvinsul,Când plânge’n disperare cerând un protector!Și țipă pruncu’n mamă și mama tot boceșteVăzând cum cei puternici prefac totul în praf,Cum schingiuie poporul, cum țara sărăcește,Cum viciul sub dânșii se’tinde, se lățește,Și cum ca și bandiții au ca deviză: JAF!
(Cocargea, revista "Ciulinul", 21 aprilie 1885)
Istoria care se repetă în pași de horă
Trecerea timpului pare să fi schimbat doar decorul, nu și actorii sau replicile de pe scena politică. Umorul amar din revista „Ciulinul” din secolul al XIX-lea răsună surprinzător de actual și astăzi, demonstrând că, deși suntem o democrație modernă, marea dilemă a „cetățeanului turmentat” rămâne încă nerezolvată. Se pare că, în România, singura constantă în fața urnelor de vot este speranța că, într-o zi, „binele țării” nu va mai fi doar un paravan pentru binele propriu.
Citește și: Frunzuliță de trifoi, nu e criză… e crizoi
10 comentarii :
Dragä Marcel, mi-am permis sä trec in evidenţă şi AZI, reproducând un banc, teribil de real, care circulă în internet ca o pregătire SPIRITUALĂ a alegătorilor. Scuză vulgaritatea, dar in “Epoca Manelelor” este chiar blândă…
DECI:
Un copil îşi întreabă părintele:
-Tăticule, ce-i aia politică?
Tatăl îi explică:
-Eu aduc banii în casă, deci sunt FINANŢELE
Maică-ta cheltuie banii, ea e GUVERNUL.
Bunicul are grijă ca toate să fie în ordine, el este SINDICATUL
Femeia de serviciu e CLASA MUNCITOARE
Toţi au grijă să-ţi fie ţie bine, tu eşti POPORUL
Frăţiorul care este încă în scutece e VIITORUL
M-ai înţeles fătul meu?
Copilul nu prea pricepe şi se gândeşte că se va gândi la asta în timpul nopţii.
Pe la miezul nopţii se trezeşte din somn la ţipetele frăţiorului care-şi făcuse nevoile în scutece.
Neputând să-l liniştească se hotăreşte să se ducă să-şi cheme părinţii.
Pe maică-sa o găseşte dormind adânc şi nu reuşeşte s-o trezească
Merge la Femeia de serviciu, dar îl găseşte pe taică-su OCUPÂNDU-SE intens de ea, pe când bunicul se benocla, filându-i
Cu toţi erau aşa ocupaţi în ceea ce făceau că nu l-au luat în seamă câtuşi de puţin.
Aşa că, se hotăreşte să se întoarcă în patul său să-şi continuie somnul
Dimineaţa taică-su îl întreabă dacă s-a gândit noaptea ce este politica
DA! Răspunse copilul:
FINANŢELE regulează CLASA MUNCITOARE
SINDICATUL îi urmăreşte pe ascuns
GUVERNUL doarme
Nimeni nu ia în consideraţie POPORUL
Iar VIITORUL este în rahat
ACEASTA ESTE POLITICA
A fost , este si... va fi.Observi ca sunt un mare optimist, Anonimule!
Revin. O zicalä cu vechi state de vechime spune:"Pleacă-ai noştrii, vin ai noştrii, noi rămânem tot ca proştii". După ce trec BINENOITOARELE DEZVĂLUIRI PUBLICE, făcute spre BINELE ELECTORATULUI, ceva ca-n cântecul pt. copii - CEATA LUI PIŢIGOI ( trece mândră prin zăvoi. Toţi luptători de soi, dai în unul, ţipă doi, Aoleo ce tărăboi) se potriveşte o altă zicală românească: "CURAJ GĂINĂ CĂ TE TAI". Ce va mai fi?... To be, or not to be: that is the question... Până la jurământul pe Biblia pusă pe capota maşinii, până la numărarea voturilor ( unde şi Arhimede ar rămâne MUT de uimire ) dacă votaţi sau nu, acum e vremea de haleală ELECTORALĂ, cu o sarma si un mic, cumperi un vot. Ba, se face şi economie, RESPECTIVUL titular nu apucă nici să mănânce, nici să voteze, că DINCOLO nu există urne – doar funerare. Se mai întâmplă... ba chiar mult prea des. Ce ţi-e şi cu democraţia asta, domnule! Curat-murdar coane Iancule...
Cu toate acestea prefer aceasta democratie "ciunga", cu toate problemele ei, "democratiei" socialiste. Asta ca sa nu spun ca vad lucrurile doar in tonuri de negru...
Care democraţie socialistă? Din câte ştiu, din 1938 regele Carol al II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală. Au urmat apoi anii de dictaturü a lui Antonescu. Din acele timpuri România a cunoscut DOAR dictatura - cu nume şi culori diferite, a poletariatului, socialistă, comunistă etc. M-am oprit aici, las istoricii să concluzioneze actualitatea... apropos de Libertatea presei, a justiţiei etc. "Alte măşti, aceeaşi piesă. Alte guri, aceeaşi dramă." Ştii zicala? Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i Leopardul".
"Ce ţară fericită Maiestate, Se lăfăieşte gureşa Minciună”...(-) Trec anii. Şi ce dulce-i amăgirea!...
Cu singura deosebire, esentiale poate, ca in anii la care te regeri tu versurile Ce ţară fericită Maiestate, Se lăfăieşte gureşa Minciună”... puteau sa para. In cei la care ma refer eu erai inchis pentru asta. Mai mult... nu le puteai nici spune in public. Te las sa tragi si tu concluziile care se impun :)
Nu am zis niciodata ca era o societate perfecta. Chiar versurile publicate mai sus ne spun ca nu era. Dar de aici pana la a afirma ca epoca stalinista era mai democratica... e cred o cale lunga.
IN TOT CE AM CITIT SE SIMTE NEPĂSAREA , DUREREA , INGRIJOREA .TOATE SE POTRIVESC ŞI ASTĂZI DE MINUNE ,POLITICA , E DE GENUL FEMININ , POATE DE ACEA -ESTE O RUŞINE ! INCORONATĂ ŞI PLIMBATĂ IN SCUMPE LIMUZINE ,
Dar totusi sa nu asemanam politica cu femeile, ce zici ? }n rest total de acord cu tine, Anonimule. Te mai astept pe blog!
... dacă în expresiile vremii găsim un rafinament al exprimării, astăzi găsim doar rafinamentul ...torturii , la nivel ...mondial ! ... toată lumea știe ,nimeni nu înțelege, dar '' ar fi mai bine dacă ... ! ... '' pleacă ai noștri'' ...vin ai voștri ! ...e mai de actualitate, ...CLOTILDE ,etc. ! Oricum , mă bucur că la tot necazul românul nu se dezminte in aface haz de necaz ! Speranța moare ultima, ...dar moare ! ...să nu sperăm, măcar să fim CONVINȘI !
Sa nu ne pierdem totusi optimismul. Poate ca totusi...
Trimiteți un comentariu