Datini românești: tăierea moțului și ruperea turtei

Obiceiuri pline de simbolism, din trecut și din prezent

---

Cuprins:

• TĂIEREA MOŢULUI
• RUPEREA TURTEI

---

 

Obiceiul tăierii moțului și al ruperii turtei este un ritual adânc înrădăcinat în tradiția populară românească. Deși își are rădăcini precreștine – unii specialiști leagă obiceiul de practicile romane, alții de cele geto-dace – a supraviețuit de-a lungul secolelor, adaptându-se și păstrându-și farmecul aparte.

 

În esență, festivitatea dedicată copilului are două momente principale: tăierea unei șuvițe de păr, numită moț, urmată de ruperea unei turte deasupra capului acestuia. După ceremonie, copilul este așezat în fața unei tăvi cu diverse obiecte, iar alegerea sa este interpretată ca o „dezvăluire a destinului”.

 

Pregătit pentru ritual, copilul este așezat
 pe o doniță plină cu vin

 

Pentru a descoperi tainele acestei ceremonii, vă invit să însoțim un reporter interbelic de la revista „Realitatea Ilustrată”, care a participat la o astfel de sărbătoare într-o familie de la marginea Bucureștiului.

„În viaţa omului, cele mai însemnate momente sunt: naşterea, nunta şi înmormântarea. În jurul acestor evenimente, în decursul timpului, sau alcătuit o mulţime de obiceiuri şi de credinţe. Obiceiul de-a i se tăia moţul copilului şi de a se rupe turta, la o anumită vârstă după naştere este o moştenire a timpurilor. Datina aceasta a tunderii sau a retezatului părului la copil se mai numeşte “tăierea moţului”, şi este urmată de “ruperea turtei” şi se obișnuieşte a se face după naştere, la o jumătate de an, la un an sau la mai mult, atunci când copilul a început să umble, să priceapă sau să vorbească. În fiecare parte a ţării noastre acest obicei se sărbătoreşte în felul său."

---

---

 

Tăierea moțului: reguli și superstiții

Reporterul descria cum, în Bucovina, părinții alegeau "o zi slobodă” pentru tăierea moțului, de obicei luni, joi sau sâmbătă. Marți era considerată aducătoare de năpastă, miercurea și vinerea erau „zile de sec”, iar duminica era considerată o zi legată de biserică, în care nu era permis acest ritual.

Nașii aveau un rol central în ceremonie. Dacă nu puteau veni, moțul putea fi tuns de o altă persoană, care se numea „jumătate de naș”. Părinții nu aveau voie să taie moțul, existând credința că, dacă o făceau, copilului i-ar fi ars casa la maturitate.

 

Ruperea turtei

Ritualul 

Nașul, ținând copilul în brațe, îi dădea câțiva bănuți de argint. Apoi, așeza copilul pe un pieptar, la fereastră, „în dreptul soarelui”. Nașul așeza două fire de cânepă pe creștetul copilului și, cu o foarfecă, îi tăia moțul în formă de cruce. Se credea că o zi luminoasă în timpul ritualului prevestea o viață norocoasă, în timp ce o zi înnorată aducea necazuri.

După tăierea moțului, părul era adunat și dat copilului, însoțit de urări. Mama păstra apoi părul, crezând că-l va putea folosi ca leac sau pentru a afuma copilul în caz de spaimă. Totodată, se credea că, dacă părul nu era păstrat, copilul avea să sufere de dureri de cap la bătrânețe. O superstiție interesantă spunea că, dacă pruncul murea înainte de tăierea moțului, nașul trebuia să-l măsoare, să-i taie părul și să-l pună într-un cui bătut în perete, pentru ca norocul copilului să rămână în casă.

Nașul și nașa gustă din paharul cu vin
 ținut deasupra capului copilului

"Când copilul s'a făcut mai mare, mama îi aduce părul păstrat şi-l întreabă: de la cine este părul acesta? În cazul când va spune că părul este de la un câine sau mâţă  sau alta vietate necunoscută, este semn rău; dacă va spune că este de om, este semn că va fi deştept şi cuminte. Dacă nenorocirea face ca pruncul să moară înainte de tăierea moţului, atunci vine naşul, ia o aţişoară, măsoară moţul, apoi taie din păr în cruciş, ia părul retezat şi-l  înfăşoară cu aţişoara, scoate un cui din perete, îl pune în gaura cuiului, apoi îl bate la loc, ca să rămână acolo pentru totdeauna; aceasta o face fiind credinţa că, dacă copilul a fost cu noroc, să nu ducă norocul cu el ci să-l lase în casa părintească."

Oare ce să aleg?

Ruperea turtei: o privire spre viitor

 

După ce ceremonialul tăierii moțului se încheia, urma ruperea turtei. O doniță cu apă, vin și bani de argint era pregătită. Copilul era așezat pe doniță, iar nașii rupeau turta deasupra capului său. Apoi, se scoteau banii din doniță și se așezau pe o tavă alături de alte obiecte: o carte, un creion, flori, o foarfecă, un mosor etc.

Parcă totuși banii...

Copilul era lăsat să aleagă un obiect, iar alegerea sa prezicea viitorul:

• Bani: noroc și bogăție

• Flori: va fi iubit de oameni

• Carte/Creion: va ajunge un om învățat

• Foarfecă/Mosor: va avea o meserie manuală

Moașa avea și ea un rol important, prezicând soarta copilului după forma în care îi creștea părul: dacă era „în formă de raze sau de cuib”, copilul avea să devină „un om însemnat și înțelept”. Un păr des prevestea o viață voinică și norocoasă.

 

La final, o petrecere cu muzică

Ceremonialul se încheia cu o petrecere cu muzică și jocuri, în cinstea sărbătoritului, care, adesea, dura până la revărsatul zorilor.

Astfel se desfășurau lucrurile într-o familie din București, în urmă cu aproape un secol. Astăzi, multe elemente au rămas la fel, dar altele s-au modernizat. Ce crezi că s-a schimbat și ce a rămas neschimbat în acest ritual?

 

---

---

 

Sursa: articolul “Datini şi credinţe la români – Moţul copilului şi ruperea turtei” – semnat George C. Dincă – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 18 decembrie 1935 – disponibil în colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor

(articol publicat în ianuarie 2015; ultima actualizare august 2025)

---