Mărțișorul
- un micuț obiect prins în piept cu un șnur alb-roșu - simbol al primăverii, al
renașterii naturii și al speranței, dăruit
celor dragi pentru a le aduce noroc. “Mărțișorul
e un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl
cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și mai rar
nevestele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire”
– spunea George Coșbuc.
Legenda Mărțișorului
“Iată
legenda mărțișoarelor, pe care gentilele noastre cetitoare le vor purta cu atât
drag luna Martie: Zeul Marte, fiul Junonei, îmbrăcat în haine scumpe de
resboiu, pe când mergea spre Roma, ca să ducă feciorilor săi, Romul si Remus, stindardul
roșu al războiului și cel alb al pacei, zărește eșind din undele mărei pe
Venera, și înmărmurit de frumusețea ei se repede la dânsa, o cucerește cu
iubirea și cu puterea de zeu al resboiului, iar din această dogoare a dragostei
lor se naște amarnicul Cupidon. Din fundul infernului, de la soțul ei
Vulcan, Venera fură o medalie pe care era săpat chipul amantului său Marte și
la despărțirea lor, frumoasa zeița îi sfâșie marginele steagurilor, răsucește
între degete cele două fire destrămate alb si roșu, și își anină de gât
mărțișorul ca să’i stea pe sân până ce el, iubitul ei, se va întoarce. Mii
de ani trecură d’atunci; femei și fecioare pe inima lor, între sânuri rotunde
și albe, își anină la 1 Martie mărțișoare purtătoare de noroc.” (conform
unui articol publicat de "Foaia populară" –
numărul din 1 martie 1898 - semnat Heidel):
Mărțișorul de
la o firfirică găurită la pandantivul cu briliante
Aceasta
este doar una dintre legendele care au rămas referitoare la nașterea "milenarului firicel împletit". Simbolul s-a împământenit și a traversat secolele. Victor Bîlciulescu ne rezuma astfel evoluția tradiției mărțișorului de-a lungul primei jumătăți a
secolului XX în volumul său “București și bucureșteni de ieri și de azi” (1945):
“Mărțișorul, care pe vremea
copilăriei mele era tradiționalul crainic al primăverii și nu valora mai mult
de o băncuță de cincizeci de parale, sau o firfirică cum i se zicea pe atunci,
s’a modernizat treptat, până ce a ajuns astăzi să nu mai fie
firfirica de 50 de parale, și aceia străpunsă ca să i se petreacă șiretul de
care se lega de brățara mâinii, ci giuvaericaua ce se cheamă pandantiv, care
pentru unele pungi reprezintă zeci de mii de lei, pandantivul trebuind să fie
alcătuit din aur sau platină și câteodată chiar surmontat de o piatră scumpă
ce începe de la safir, trece prin rubin, smarald, sare câteodată chiar peste
diamante și nemerește chiar briliantul.
Pe vremea copilăriei
mele, mărțișorul acesta de 50 de parale se purta la brățara mâinii în
toată luna lui Martie, iar la 1 April se cumpăra de el alviță (…). Astăzi
mărțișorul nu se mai poartă toată luna lui Martie, ci numai două-trei zile și
se păstrează frumos în cutiuța lui de catifea, la rând cu toată giuvaericaua,
și nu se scoate decât la recepții, serate, baluri, ospețe, premiere sau alte
asemenea ocaziuni, unde se poate scoate în evidență strălucirea pietrelor
rare."
Tot Victor Bîlciulescu își amintea despre un vechi obicei - astăzi
uitat - bătaia halviței:
"La lăsata
Secului, membrii familiei se strângeau și atârnau de un cui din tavan, legat cu
o sfoară, un boț de halvița în care ascundeau un mărțișor – de obicei
un bănuț găurit de argint sau de aur. Unul dintre participanți, de obicei
tatăl, imprima boțului de halviță o mișcare circulară, astfel încât să treacă
prin fața fiecăruia. Toți cei prezenți se străduiau să oprească cu gura
mișcarea halviței și să muște din ea. Premiul îl câștiga cel care reușea să
muște bucățica în care era ascuns mărțișorul. Iar premiul – chiar acesta –
mărțișorul."
- Nenorocitule! De când mă țin după tine să te prind. Ce înseamnă asta? - Ce să fie nevastă... Fiindcă azi e 1 Martie mi-am atârnat și eu un mărțișor... |
Umor de mărțișor
Revistele din epocă nu puteau să nu găsească în moravurile vremii legate de
obiceiul mărțișorului motive de a face haz:
În
loc de mărțișor
“-
Decât să’ți iau, iubita mea,
Un
mic obiect de tinichea
Care
se stric’așa ușor,
Decât
să’ți cumpăr Mărțișor,
N’ai
prefera un Mercușor?
…Nevasta
mi’a spus că preferă
Și,
ca o bună menajeră,
S’a
mulțumit ca la 1 Marte,
Când
mărțișoare se împarte,
În
loc de un anost suvenir,
Să
dau solvabilul meu gir
Ca
la "Mercur" la băcănie
Să
cumpere pe datorie!”
("Furnica"
– 1 martie 1912
semnat: “Gospodin”)
Interesant si amuzant...Iubesc mult martisorul , mai mult sa fac decat sa primesc,atat din dragoste pentru handmade cat si de dragul traditiei si, nu in ultimul rand , pentru cativa firfirei...aici, in Italia, am aflat ca doar noi si bulgarii avem acest obicei si am convingerea ca bulgarii l-au imprumutat de la noi, fiind ei un popor migrator asezat candva in tinuturi pe unde tot noi am fost de cand lumea... :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca martisorul handmade mai supravietuieste, desi concurenta chinezariilor este acerba. Cred totusi ca va trece si acest val - si vom reveni la esenta obiceiului.
RăspundețiȘtergereNu numai ca supravietuieste, dar chiar a ajuns la moda! Speranta traieste.....
ȘtergereSau România renaște, pe alocuri?
ȘtergereLegenda cu fiul Junonei ,azi o aflu,dar...că Romulus și Remus ar fi copiii lui Marte,e un pic cam trasa de păr (!!!) ,dar ce să facem ?- e o legendă. O luăm ca atare.Amuzantă, satira cu Mercur( și el tot zeu!) Mulțumim, pentru toate aceste treceri în revistă, au fost bine-venite și le-am citit cu plăcere.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeremi-a placut!nu citisem despre martisor atitea !
RăspundețiȘtergereIntotdeauna mai ramane cate ceva de spus! :)
ȘtergereIl au si grecii din Nordul Greciei, nu numai bulgarii si romanii (fiecare cu particularitatile proprii - ex. in Bulgaria e numai snurul in diferite forme, pe care il poarta si femei si barbati. In Grecia tot snurul sau snurul cu ban, purtat la mana sau, fetele, in jurul degetului, ca un inel.) Se pare ca la origine era obicei tracic.
RăspundețiȘtergereSau poate că stindardele romane - cel roșu al războiului și cel alb al păcii - sunt la originea mărțișorului!? O primăvară frumoasă, Marina!
ȘtergereReferitor la legenda menţionată mai sus, majoritatea etnologilor au căzut de acord că originile sărbătorii sunt romane. “ În vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, iar luna respectivă era dedicată zeului Marte, care înainte de a deveni întruchiparea războiului, fusese o divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. Romanii mai sărbătoreau la 1 martie MATRONALIA – sărbătoarea femeilor, când bărbaţii ofereau daruri soţiilor. La români este ziua Babei Dochia – personaj mito-folcloric descinzând din străvechiul cult al Marii-Mame, zeiţa pământului şi a vegetaţiei ( Ivan Evseev – Enciclopedia simbolurilor şi arhetipurilor culturale)
RăspundețiȘtergere„Dochia e cea dintâi zi de primăvară. În ziua de Dochia se face mărţişor, un fir de mătasă sau lână roşă, împletucit cu un alt fir alb, care apoi se pune la gât, pentru ca purtătoarea să fie rumenă şi albă peste an. Se poartă până la Sf. Gheorghe şi atunci îl pune pe un trandafir sau o creangă de cireş înflorit. În Mihalcea de demult, era acelaşi obicei, şi aşa o păstrau, ziceau că dacă e de la Dochia e bună de deochiu şi se spălau cu ea. Ziua I-a a lui mart, 11 şi 12 sunt zile rele şi fără noroc. În zilele astea să se ferească omul să înceapă nimica” (Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică,. apreciată drept una dintre cele mai importante monografii regionale realizate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Lucrare editată de tipografia Isidor Wiegler – Cernăuţi 1903)
O altă superstiţie este legată de „babe“. De pe 1 pînă pe 9 martie, se alege o zi din acest interval, o „babă“ adică. Cum va fi vremea în acea zi, aşa îi va merge tot anul celui care şi-a ales-o
În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărțișor”, care începe pe data de 1 martie și durează până la 10 martie. Anul acesta festivalul a ajuns la a 49-a ediţie
Urmează și articolul despre Dochia... O primăvară frumoasă, JMC!
Ștergere