Crâsnicul - monstrul cu trup și cu chip de purcel
Crâsnicul (sau crasnicul) este unul dintre cele mai malefice și bizare personaje incluse în mitologia românească. Această creatură era imaginată ca un monstru cu trup și cu chip de purcel, fiind adesea perceput ca un fruct al legăturii dintre un drac și o femeie (de obicei, o preoteasă) sau, în anumite zone, ca fiind născut din ouă clocite ținute la subsuoară de către o vrăjitoare.
Pentru a înțelege mai bine natura sa malefică și modul în care superstițiile populare îl defineau și îl tratau, vom explora textele valoroase ale marelui etnograf român Artur Gorovei, precum și viziunea Prințesei Martha Bibescu din volumul “Izvor, țara sălciilor” (1923).
Crâsnicul: "Copil de drac și de femeie" - legendele culese de Artur Gorovei (1916)
În studiul său fundamental, „Mitologie românească – Dușmani și prieteni ai omului” (1916), etnograful Artur Gorovei definește Crâsnicul punând accentul pe originea sa demonică și pe ritualurile de exterminare:
„Crasnicul sau Crâsnicul este un Drăcușor născut din alipirea unei femei cu Diavolul. El are înfățișarea de purcel, care, de îndată ce-i născut, începe a fugi prin casă țipând. Prin jud. Tutova se crede că este bine ca babele să dea foc la sobă, ca să se facă jăratec mult, și apoi să-l ia la goană prin casă, până când, neavând, unde să se ascundă, Crasnicul va fi silit să intre în sobă. Atunci babele vor astupa gura sobii și acest Necurat se va preface în scrum.
Credința în Crâsnic o aflăm și în jud. Covurlui. În toamna anului 1915 o preoteasă din Galați... după 25 de ani de căsnicie stearpă, purcede grea, și nu naște nici după zece luni... Această preoteasă, prin urmare, poartă în sarcină un Crâsnic, care se va naște la unsprezece luni, cum îi este sorocul. Crâsnicul, după naștere, purcelul, fiu de Drac, se va repezi la cei din casă, neamuri mai ales, și va mușca și-i va ucide apoi, și în urmă va căuta să se adăpostească unde a fost zămislit. Pentru aceasta, moașa va avea grijă să-l înfășoare într'un țol, îndată după naștere, și apoi să cheme neamurile și să-l ucidă cu ciomegile...”
(Extrase din studiul „Mitologie românească – Dușmani și prieteni ai omului”, Artur Gorovei, 1916)
Martha Bibescu și monstrul-purcel: O superstiție urbană (1923)
Prințesa Martha Bibescu, în volumul său “Izvor, țara sălciilor” (1923), abordează subiectul Crâsnicului dintr-o perspectivă ușor diferită. Deși confirmă descrierea folclorică (monstrul-purcel negru), ea adaugă o notă personală, ironică, arătând cum superstiția supraviețuiește chiar și în mediul urban:
„Crasnicul este un soi de drăcușor cu chip de purceluș, fruct al dragostei dintre necuratul și o femeie (de obicei o preoteasă). Cine a văzut Crasnicul spune că aduce cu un purcel de lapte, negru peste tot, și că, de abia născut, o pornește la fugă în jurul odăii țipând întocmai ca un purceluș sau un țânc. Trebuie să-l iei degrabă la goană, până ce intră în cuptor, și acolo să-l coci până ce n'o mai rămâne din el decât un tăciune roșu, pe care apoi să-l arunci iute-iute în gârlă.
Născocirea Crasnicului nu e de ieri, de alaltăieri. Pe ușa bisericuței noastre din Izvor, îi poți vedea chipul încondeiat de un zugrav din vechime. Chiar în zilele noastre, mai văd lumina zilei și nu numai la sate, ceea ce n'ar prea fi de mirare, dar, lucru ciudat, chiar în orașe. Doctorul mi-a povestit că, în 1915, unei preotese din G..., după douăzeci și șase de ani de căsnicie stearpă și după unsprezece luni de sarcină, i se năzărise că născuse un drăcușor cu chip de purcel. Tot orașul credea la fel; se vorbea despre asta pe înăbușitele în gazete, și faptul e pomenit, cu oarecare ironie, în cartea ce a publicat-o după aceea învățatul domn Pamfile. Aceasta, drept dovadă că închipuirile trec foarte lesne, aci, de la Antichitate până la Evul Mediu; dar mai departe nu vor merge, cel puțin deocamdată.”
(Marta Bibescu – “Izvor, țara sălciilor” – Editura Adevêrul, 1923)
Crâsnicul și exorcizarea prin foc: mai multe superstiții
În completarea studiului său amplu, Artur Gorovei detaliază în „Credinți și superstiții ale poporului român” (1915) ritualul rapid și drastic necesar pentru a distruge Crâsnicul. Aceste fragmente confirmă uniformitatea credinței, în special în zone precum Perieni și Tutova:
„Despre femei care au născut animale sunt multe povești. Se povestește că unele femei nasc, în loc de copii, purcei, care se numesc crasnic, adică drac; aceștia chiar cum se nasc încep a țipa și a fugi prin casă. Babele dau foc la sobă, fac jăratec mult și iau pe crasnic la goană prin casă, și el, neavând alt loc de scăpare, sare în sobă, unde se arde. (Perieni)”
“Se povestește că unele femei nasc, în loc de copii, purcei, care se zice crasnic, adică drac, și care chiar din timpul apariției începe a țipa și a fugi prin casă. Babele dau foc la sobă, fac jăratec mult; apoi îl iau la fugă până când, neavând loc de scăpare, țâșnește în sobă; se astupă la gură și se arde. Astfel scapă de crasnic. (Perieni, Tutova)”
(extrase din studiul “Credinți și superstiții ale poporului român”, publicat de Artur Gorovei în anul 1915 la editura Librăriile Socec&Comp.)
Simbolistica Crâsnicului în mitologia românească
Cercetările lui Gorovei, Pamfile și ale Marthei Bibescu definesc Crâsnicul ca fiind o manifestare extremă a fricii populare de natura demonică a nașterilor atipice.
- Identitatea demonica: Crâsnicul este identificat fără echivoc ca fiind "drac" sau "drăcușor", văzut sub forma bizară a unui purcel (animal asociat în multe culturi cu impuritatea și necuratul).
- Ritualul purificării: Metoda cea mai răspândită de eliminare, documentată în mai multe regiuni (Tutova, Covurlui), este arderea imediată în sobă sau cuptor. Acest ritual de purificare prin foc era esențial pentru a preveni a preveni atacul Crâsnicului asupra familiei și pentru a readuce echilibrul în gospodărie.
- Mărturie culturală: Crâsnicul, alături de Samca și Cățelul pământului, servește drept mărturie a bogăției și complexității credințelor românești premoderne, care foloseau creaturi mitologice pentru a explica și a gestiona frica de necunoscut și de ghinion.
📚 Recomandări de lectură
Dacă v-a stârnit curiozitatea povestea Crâsnicului – monstrul cu trup de purcel și fiu de drac – vă invit să pătrundeți și mai adânc în universul credințelor populare românești. Pe blog puteți descoperi și alte creaturi la fel de fascinante și malefice. Citiți despre teribila Samca - legendele unui spirit malefic, spiritul care amenința lăuzele și copiii, despre ciudatul Cățelul pământului sau despre cum puteau fi „fabricate” ființe mitologice precum Spiridușul în credințele populare românești. Aceste personaje completează galeria vastă și adesea înspăimântătoare a folclorului nostru.
Postări
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu