Mitologie populară: Crâsnicul - monstrul cu trup și cu chip de purcel

Galeria personajelor mitologice imaginate de români este una foarte bogată. Basmele și legendele românilor, spuse la gura focului, povestesc despre o multitudine de ființe supranaturale, unele dintre ele având trăsături dintre cele mai ciudate. Dacă despre unele dintre aceste personaje mitologice am auzit destul de multe (povești cu zâne, balauri, iele, strigoi ș.a), altele par să se piardă din memoria colectivă. Cățelul pământului, dulful, samca, brehnele sau joimărița sunt doar câteva dintre acestea.

 

Crasnicul - monstrul cu trup și cu chip de purcel

Crasnicul (sau crâsnicul) este unul dintre cele mai malefice personaje incluse în galeria personajelor mitologice românești. El a fost imaginat ca fiind un monstru cu trup și cu chip de purcel, fruct al relației dintre un drac și o femeie sau născut din ouă clocite ținute la subsuoară de către o vrăjitoare.

Pentru a întregi imaginea acestei creaturi dintre cele mai ciudate, vă propun să citiți câteva texte aparținând marilor etnografi români Tudor Pamfile (laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909) și Artur Gorovei (fost membru de onoare al Academiei Române), precum și unul scris de Principesa Martha Bibescu (inclus în volumul “Izvor, țara sălciilor” publicat de editura Adevêrul în anul 1923):

CRASNICUL - Copil de drac și de femeie

 

„Crasnicul sau Crâsnicul este un Drăcușor născut din alipirea unei femei cu Diavolul. El are înfățișarea de purcel, care, de îndată ce-i născut, începe a fugi prin casă țipând. Prin jud. Tutova se crede că este bine ca babele să dea foc la sobă, ca să se facă jăratec mult, și apoi să-l ia la goană prin casă, până când, neavând, unde să se ascundă, Crasnicul va fi silit să intre în sobă. Atunci babele vor astupa gura sobii și acest Necurat se va preface în scrum.

Credința în Crâsnic o aflăm și în jud. Covurlui. În toamna anului 1915 o preoteasă din Galați, mi s'a spus și numele pe care de altfel îl știe toată vecinătatea, după 25 de ani de căsnicie stearpă, purcede grea, și nu naște nici după zece luni (mi s'a povestit aceasta la 16 Decembrie 1915). Această preoteasă, prin urmare, poartă în sarcină un Crâsnic, care se va naște la unsprezece luni, cum îi este sorocul. Crâsnicul, după naștere, purcelul, fiu de Drac, se va repezi la cei din casă, neamuri mai ales, și va mușca și-i va ucide apoi, și în urmă va căuta să se adăpostească unde a fost zămislit. Pentru aceasta, moașa va avea grijă să-l înfășoare într'un țol, îndată după naștere, și apoi să cheme neamurile și să-l ucidă cu ciomegile (împărtășirea aparține lui I. C. Beldie, comuna Fărtănești, jud. Covurlui).”

(extrase din studiul “Mitologie românească – Dușmani și prieteni ai omului”, publicat de Artur Gorovei în anul 1916 la editura Librăriile Socec&Comp.)

Crasnicul - fruct al dragostei dintre necuratul și o femeie

„Crasnicul este un soi de drăcușor cu chip de purceluș, fruct al dragostei dintre necuratul și o femeie (de obicei o preoteasă). Cine a văzut Crasnicul spune că aduce cu un purcel de lapte, negru peste tot, și că, de abia născut, o pornește la fugă în jurul odăii țipând întocmai ca un purceluș sau un țânc. Trebuie să-l iei degrabă la goană, până ce intră în cuptor, și acolo să-l coci până ce n'o mai rămâne din el decât un tăciune roșu, pe care apoi să-l arunci iute-iute în gârlă.

Născocirea Crasnicului nu e de ieri, de alaltăieri. Pe ușa bisericuței noastre din Izvor, îi poți vedea chipul încondeiat de un zugrav din vechime. Chiar în zilele noastre, mai văd lumina zilei și nu numai la sate, ceea ce n'ar prea fi de mirare, dar, lucru ciudat, chiar în orașe. Doctorul mi-a povestit că, în 1915, unei preotese din G..., după douăzeci și șase de ani de căsnicie stearpă și după unsprezece luni de sarcină, i se năzărise că născuse un drăcușor cu chip de purcel. Tot orașul credea la fel; se vorbea despre asta pe înăbușitele în gazete, și faptul e pomenit, cu oarecare ironie, în cartea ce a publicat-o după aceea învățatul domn Pamfile. Aceasta, drept dovadă că închipuirile trec foarte lesne, aci, de la Antichitate până la Evul Mediu; dar mai departe nu vor merge, cel puțin deocamdată.”

(Marta Bibescu – “Izvor, țara sălciilor” – Editura Adevêrul, 1923)

„Despre femei care au născut animale sunt multe povești. Se povestește că unele femei nasc, în loc de copii, purcei, care se numesc crasnic, adică drac; aceștia chiar cum se nasc încep a țipa și a fugi prin casă. Babele dau foc la sobă, fac jăratec mult și iau pe crasnic la goană prin casă, și el, neavând alt loc de scăpare, sare în sobă, unde se arde. (Perieni)”

Citește și despre: Cățelul pământului

“Se povestește că unele femei nasc, în loc de copii, purcei, care se zice crasnic, adică drac, și care chiar din timpul apariției începe a țipa și a fugi prin casă. Babele dau foc la sobă, fac jăratec mult; apoi îl iau la fugă până când, neavând loc de scăpare, țâșnește în sobă; se astupă la gură și se arde. Astfel scapă de crasnic. (Perieni, Tutova)”

(extrase din studiul “Credinți și superstiții ale poporului român”, publicat de Artur Gorovei în anul 1915 la editura Librăriile Socec&Comp.)