Prințesa
Martha Bibescu (n.
28 ianuarie 1889 – d. 28 noiembrie 1973) a fost incontestabil o femeie
frumoasă, talentată și cultă – una dintre cele mai admirate personalități ale
aristocrației europene a secolului XX. Admirată pentru talentul literar sau
bârfită pentru numeroasele sale aventuri amoroase, prințesa Martha
Bibescu a fost mereu o prezență fascinantă în viața publică europeană.
Frumusețea și inteligența ei sclipitoare au impresionat personalități precum
Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de
Saint-Exupery. Nu o să încerc să fac o biografie a talentatei scriitoare
franceze de origine română. O să redau
doar un interviu acordat de Martha Bibescu în anul 1936 revistei “Ilustrațiunea
Română”. Un interviu care ne dezvăluie câteva amănunte interesante din
biografia și din personalitatea prințesei:
Un interviu cu prințesa Martha Bibescu
“Seară de
decembrie plumburie. Cer întunecat și trist. Mașina pătrunde greu prin ceață.
Farurile luminează o șosea rar străbătută de care, cu imense clăi de fân.
Întuneric profund. Frig. Până și radiatorul mașinei a înghețat.
-
Mai e mult până la Mogoșoaia?
- Mergeți
la castel, la Domnița noastră?
-
Da.
-
Poftiți să vă arăt drumul!
Un
țăran de prin partea locului ne conduce până la poarta castelului. Tabloul se
schimbă brusc. O alee bine luminată ne arată calea, un lacheu stilat deschide o
ușă de fier forjat. Ne împresoară miros de ambră. Două drapele se înclină
din înaltul scării de marmură, spre noi. Ne înclinăm spre ele. Sunt steagurile
lui Bibescu Vodă. Străbatem câteva săli cu arhitectură de palat voievodal.
Pașii lacheului abia îndrăznesc să atingă mozaicul auriu. Flori albe în vase și
alte flori în vaze înalte, dau un aer primăvăratec și se prind cu flăcările
jucăușe din cămin, să strice atmosfera solemnă a încăperii. Solemnă e numai
clipa când lacheul anunță:
- Prințesa, vine îndată.
- Prințesa, vine îndată.
Într’adevăr,
doamna Martha Bibescu nu se lasă așteptată. Apariție împletită din vis și
lumină. Mlădioasă și fină, autoarea volumelor “Pays des saules",
“Catherine-Paris" și “Perroquet vert" pentru a nu reaminti
decât de cele mai cunoscute, se așează pe o banchetă din fața căminului, ne
oferă cu un gest grațios o bomboană, apoi ne vorbește simplu, într’o limbă
armonioasă, românească presărată cu arhaisme, care în gura ei au un farmec
deosebit.
Martha
Bibescu nu e o inactuală, deși trăiește într’un castel îndepărtat, la adăpost
de larma vieții cotidiene, cu micile ei cancanuri și sinuozități. E la curent
cu tot ce se petrece în afară și înăuntrul țării. Urmărește tot ce se scrie,
cunoaște toate manifestările vieții culturale de la noi și de aiurea.
-
Am început să scriu la vârsta de 18 ani - își deapănă molatec Prințesa firul
amintirii - în urma unei călătorii făcute în Persia. Primul meu volum se
intitula: “Cele opt paradise” și a fost premiat de Academie (notă: e
vorba de volumul ”Le Huit Paradise”, publicat în anul 1908, și premiat de Academia
Franceză). Au urmat apoi “Povestea celor mai mari bucurii din lume”,
“Izvor", “Catherine-Paris", “Papagalul verde" ș.a.
-
Cu "Izvor" a venit și consacrarea?
-
Cartea a fost tradusă în mai toate limbile. Dar eu nu aș putea spune nimic
despre nici una din lucrările mele. Cum pot să știu ce valoare are produsul
inspirației mele, spontane, pure, netulburată de nici o veleitate? Criteriul cel
mai bun e interesul pe care îl stârnește. Sacrificiile material pe care le fac
editorii, încrederea pe care o au în rezultatele reale ale operelor ce
sprijinesc, ecoul în rândul cititorilor și al publicului. lată balanța cu care
măsor eu greutatea unei opere literare. Cum aș putea altfel să mă judec
singură, obiectiv, fără părtinire?
Palatul de la Mogoșoaia proprietate a prințesei Martha Bibescu (1936) |
Spre
deosebire de alții, Prințesa Bibescu recunoaște că izvorul inspirației sale e
pur românesc:
-
Scriu în limba franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, măritată
Lahovary, în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România,
stabilindu-se la Paris, pe când eu aveam numai vârsta de cinci ani. Așa se
explică de ce limba în care îmi exprim gândurile e cea franceză. Sunt convinsă
că asta nu poate aduce decât servicii unui scriitor de origine românească. Scriind
într’o limbă universală, poți fi tradus și citit în lumea întreagă,
înlesnind astfel cunoașterea spiritului autohton, de către cei care nu-ți știu
limba. Și cred că toți tindem spre universalitate... “Catherine-Paris",
de pildă, e singura carte neamericană, reținută de “Biblioteca ambulantă"
care alege anual numai 12 lucrări. Neputând fi tradusă, nu ar fi devenit atât
de populară încât americanii să-și schimbe un proverb al lor “Când o americană
a fost bună pe acest pământ va intra în paradis", cu “va intra în
Paris". Se
știe că eroina romanului “Catherine-Paris" iubește Parisul ca pe-o ființă
omenească, socotindu-l paradisul ei pământesc.
Rog
apoi pe grațioasa gazdă să facă “le tour du propriétaire" și ochii
mei avizi nu mai pot cuprinde atâtea frumuseți ale trecutului, reînviat de
mâinile fine, ca două porumbițe albe și totuși atât de energice, ale Prințesei. Se
pare că o zână bună a redeșteptat castelul adormit, populându-l cu relicvele
străbunilor celor două familii de martiri și eroi. Iată portretul lui
Brâncoveanu, pus la loc de mare cinste, iată și fresca familiei Brâncoveanu de
la mânăstirea Horezul, căpătând viață de culori și de lumini picturale, grație
broderiei d-nei Nora Steriade. Ici, buzduganul lui Bibescu-Vodă, colo, sabia de
soldat a celuilalt Bibescu, înrolat ca simplu soldat în războiul de la ‘77.
Epoletul însângerat, mantia ciuruită, capelele purtate pe arșița sau ploile câmpului
de luptă, sunt evocările unor vremi de glorie, car nu pot fi tăgăduite.
1931- Prințul Valentin Bibescu după ce a depus o coroană de flori la mormântul Eroului Necunoscut |
În
linie descendentă, prințul Valentin Bibescu urmează calea trasată de străbunii
săi, folosindu-se de mijloacele pe care i le pun la îndemână ultimele
descoperiri ale epocei noastre. Cariera aviatică a prințului e, fără
îndoială, o continuare în timp a dinamismului moștenit. Întrebată cum se împacă
firea ei contemplativă cu acest dinamism, Martha Bibescu răspunde:
- Ador
avionul. Cea mai bună dovadă e ultimul meu roman, scris în avion.
Ne
întoarcem la secolul de care ne îndepărtaseră hrisoavele, pergamentele cu
peceți și paftale, culese cu îngrijire de prin poduri colbuite, de mâna
ctitoriței muzeului de mâine.
Prințesa Martha Bibescu (dreapta) la Londra în anul 1938 primită de către contesa de Oxford-Asquit |
- O
țară care nu are cultul trecutului, nu poate avea tradiție.
Din
acest respect pentru tradiție a răsărit din ruine castelul minune de la
Mogoșoaia, pentru care secolele viitoare vor trebui să poarte recunoștință
scriitoarei cu renume mondial, care în loc să se complacă în reuniuni mondene,
strânge în castelele de la “Mogoșoaia" și “Posada" comori pentru
viitorime. Un pictor tânăr lucrează, în sala de recepții, la copiile unor
tablouri vechi. Colecțiile castelului se completează și se vor completa, atâta vreme
cât va trăi zâna cea bună, activă, iubitoare de frumos.
Visul
feeric s'a sfârșit. Afară ninge cu fulgi mari. Mașina se pierde din nou în
noapte. Închidem ochii. Sub pleoape, din povestea celor 1001 de nopți, n'a
rămas decât chipul prințesei, luminat de flăcările căminului, care se amuză să
deseneze în jurul capului ei o aureolă aurie.”
Martha Bibescu - pe lacul Mogoșoaia |
Palatul
de la Mogoșoaia a fost primit în dar de Martha Bibescu de la soțul ei, prințul
Valentin Bibescu. Îndrăgostită de acest loc, Martha Bibescu a investit
toţi banii obținuți din vânzarea cărților sale "Isvor, ţara
sălciilor" și "Catherine-Paris" pentru a-l
restaura. Prințesa a părăsit palatul abia după venirea comuniștilor la putere și după ce a primit garanția că, după confiscare, clădirea urma să fie trecută
pe lista monumentelor istorice UNESCO.
Sursa: articolul “O oră cu prințesa Martha Bibescu” – semnat “S.C.” – publicat în revista “Ilustrațiunea
Română” - numărul din 5 ianuarie 1936 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
(articol publicat în: ianuarie, 2015; ultima actualizare: noiembrie, 2022)
Extraordinar articol, despre destinele unor personalități marcante, fapta bună a cărora rămâne pentru posteritate.
RăspundețiȘtergereMultumesc Anastasia. Te mai astept pe aici cand vei avea timp si...chef.
RăspundețiȘtergere„O țară care nu are cultul trecutului, nu poate avea tradiție.” Vorbe simple, cu mult meșteșug, mai adevărate azi decât atunci .... oare mi se pare doar mie?
RăspundețiȘtergereAdevarate si azi ca si atunci - de aceea le-am evidentiat si eu in text. Sunt si in tema blogului, nu-i asa Gigi ? De ieri, de azi....
RăspundețiȘtergereMarta Bibescu, ar fi incântatä cä (asa ca un cavaler din alte vremuri, extrem de galant) ai intinerit-o cu 9 ani. De fapt ca orice femeie...
RăspundețiȘtergereEa s-a näscut in 1889 nu 1898.
Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Oricum am intinerit-o , anul sa-i zicem "oficial" al nasterii fiind asadar 1889. Am corectat in articol si iti multumesc pentru ca m-ai atentionat. Graba...bat-o vina! :)
RăspundețiȘtergereMi-ai starnit curiozitatea, poate o sa si citesc ceva scris de ea.
RăspundețiȘtergereLa multi ani Marcel!
Ma bucur ca ti-am starnit interesul. Sunt multe de citit despre Martha Bibescu. Atat despre scriitoare cat si despre omul apropiat cercurilor politice europene. O biografie cu adevarat "plina".
RăspundețiȘtergereLa multi ani buni si tie, Claudia!
O încântare să vă descopăr şi să citesc despre Martha Bibescu.
RăspundețiȘtergereDoar ce-am terminat de citit cartea Christinei Sutherland "Fascinanta Martha Bibescu şi lumea ei". Comentariile sunt de prisos...
Vă doresc un an plin de împliniri.
Multumesc pentru vorbele frumoase. Si ma bucur ca interviul de aici reuseste sa completeze cu o picatura biografia Marthei Bibescu.
RăspundețiȘtergereTe mai astept "pe aici" Margareta, cand vei avea timp si chef...
O adevărată încântare să citesc articolul. Am citit despre Martha Bibescu, dar niciodată de Martha Bibescu. Cred că ar trebui să mă apuc :).
RăspundețiȘtergereCam asta mi-am propus si eu. Asadar... sa ne gasim timp! :)
ȘtergereVedeti ca la editura Polirom au aparut doua titluri ale Marthei Bibescu:Catherine-Paris și Papagalul verde.Cred insa ca e putin tradusa in romana.
ȘtergereMultumesc Maria pentru informatie. pentru cei interesati si link-urile catre paginile Publirom:
Ștergerehttp://www.polirom.ro/catalog/carte/papagalul-verde-5288/
http://www.polirom.ro/catalog/carte/catherine-paris-5102/
frumos articol si interesant,cred ca ar fi interesant sa citim ceva scris de ea
RăspundețiȘtergereSUnt de aceiasi parere. O personalitate puternica si eleganta, Martha bibescu. Lurmnalul berlinez al Marthei Bibescu poate fi gasit aici: http://www.libris.ro/jurnal-berlinez-38-martha-bibescu-VIV973-150-030-0--p357852.html
ȘtergereAm fost fascinata de personalitatea Marthei Bibescu, am citit ce a scris, dar si ce s-a scris despre ea (ce am gasit.
RăspundețiȘtergereCu putin timp in urma am "descoperit-o" pe Maruca Cantacauzino Enescu si ca si in cazul Marthei Bibescu, am incercat sa aflu cat mai multe, mai ales ca locuiesc aproape de conacul de la Tescani.
"Cantacuzino"
ȘtergereInterviul acordat de Martha Bibescu revistei “Ilustrațiunea Româna” cred ca l-ai gasit doar aici. Cat despre Maruca - poate ca te intereseaza si articolul de pe blog:
Ștergerehttps://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/02/maruka-cantacuzino-iubirea-grava-si.html