Considerată când o făptură a lui Dumnezeu, când un instrument al farmecelor, broasca a generat un set complex de superstiții pe care le regăsim în paginile vechilor culegeri de folclor semnate de Artur Gorovei și Tudor Pamfile.
Un mesager nedorit: Moarte și farmece
Prezența broaștei în spațiul sacru al casei era, aproape fără excepție, un semn de rău augur. Fie că prevestea sfârșitul cuiva, fie că era „purtătoarea” unei vrăji trimise de dușmani, ea trebuia tratată cu o precauție ritualică.
- „Când intră broaște în casă, e semn rău: va muri unul din casă.” (Tătăruși, Suceava)
- „De-ți intră o broască in casă, e semn că cineva și-a trimis-o ca farmec, vrajă. Atunci trebuie cu un băț să o dai afară și să zici: Du-te la cine te-a trimis, că la noi nu ești primită. Cu ce te-a trimis, dă lui, și de capul lui să fie.” (Stanca, Iași)
- „Dacă cineva e bolnav și pe înserate vine o broască la ușă sau în casă, se crede că-i trimeasă cu farmece; de aceea o împlântă în o țăpușă și o pune în pod la fum.” (Giulești, Suceava)
- „Când cântă broasca sub talpa casei, e rău de moarte.” (Vâlcea)
Tabu-ul uciderii și legătura cu mama
Una dintre cele mai puternice credințe legate de broască este legătura ei mistică cu figura mamei. Păcatul uciderii ei se răsfrânge direct asupra celei care a dat viață.
- „Când omori o broască, iți moare mama.” (Bogdănești, Găinești, Suceava)
- „Se crede că acela care calcă sau ucide o broască va ucide pe maică-sa; deci numai acela ucide broaște, a cărui mamă este deja moartă.” (Bucovina)
- „Cine omoară broasca, îi stârpește vaca.” (Broșteni, Suceava)
- „Să nu omori broaște, că atunci pâinea ce o vei frământa nu va dospl după mâna ta.” (Luncușoara)
Stăpâna ploilor și puterea „Sorbului”
Legătura dintre broască și elementul apă este fundamentală. Broasca poate aduce ploaia prin sacrificiu sau o poate opri prin captivitate, iar uneltele care au atins-o capătă puteri magice asupra norilor.
- „Să nu omori broască, că plouă.” (Goicea Mică. Dolj)
- „Zic alții că lângă niște cărămidari s'au aflat trei broaște priponite de către niște cărămidari, ca să nu-i necăjească ploile la lucru; de îndată însă ce broaștelor li s'a dat drumul, ploile au început să curgă.”
- „Când vezi că vrea să mânânce un șarpe pe o broască, să iei un băț și să-i desparți, și bețișorul acela e bun de alungat piatra (grindina). Unde ameninți cu el, într’acea parte fuge.”
- „Cu o nuia dacă vei scoate o broască din gaură de șarpe, cu nuiaua aceia dacă vei face semn către nori, să se despărțească, se despărțesc.” (Iosif Stanca)
Tudor Pamfile explică fenomenul straniu al broaștelor care apar după furtuni prin mitul „Sorbului”:
„Sorbul mărilor, numai sub numele de Sorb, soarbe și apa din râuri. Aceasta o face câteodată așa de lacom, încât soarbe apa până la fund, cu broaște cu tot, care cad apoi pe pământ, din nou, împreună cu ploaia. Pentru aceasta, după ploi mari se văd multe broaște; și de aici vine și zicătoarea “plouă cu broaște", care se spune atunci când plouă îndelungat, și mai ales, tare.”
Ritualuri de primăvară și leacuri băbești
În medicina empirică, broasca era un remediu considerat eficient, în timp ce primele semne ale primăverii cereau gesturi ritualice pentru sănătate.
- Sănătate și recolte: „Când broaștele cântă întâia dată primăvara, e bine să te dai de trei ori de-a «curu'n cap», dacă voiești să fii sănătos peste an.” (Stânca, Iași) / „Când auzi broasca orăcăind întâia dată primăvara, să te dal de trei ori peste cap, că cresc bostanii mari.” (Parpanița, Vaslui)
- Prevenția frigurilor: „Primăvara, când vei vedea întâia oară ouă de broască, să iei ouă de acelea, și să te freci peste tot trupul, și anul acela să n'ai grijă că te-or necăji frigurile.” (Holda, Suceava)
- Bube și buboaie: „Se crede că dacă are cineva vreun buboi, care nu vrea să se spargă, apoi se ia o broască, se frânge în două și se pune încă fiind caldă și sângerândă pe buboi, care apoi se sparge.” (Bucovina)
Păzitoarea fântânii și „legatul gurii”
Dincolo de temeri, broasca era un garant al purității apei și un instrument în micile răfuieli dintre vecine:
- „În fântâna unde nu-i broască, apa nu-i bună.” (Broșteni, Suceava)
- „Femeile care se sfădesc cu oamenii, prind broasca din fântână de unde iau vecinii apă, o coasă la gură cu un fir roșu (îi leagă gura) și o aruncă din nou în fântână, astfel ea a leagă gura vecinilor.” (Țăpu, Tecuci)
Privind astăzi către aceste credințe, observăm cum broasca devenea în mintea țăranului român un veritabil „păzitor” al echilibrului. Respectul acesta, născut din frică sau din observație atentă, ne amintește de o vreme în care omul nu era stăpânul naturii, ci un cititor atent al semnelor ei. Deși astăzi nu ne mai băgăm „o broască în sân” la primul scăldat, memoria acestor tradiții rămâne conservată în paginile îngălbenite ale vechilor culegeri de folclor.
Pagini din „lada de zestre” a mitologiei populare românești:
Dacă vă captivează universul magic al satului românesc, vă invit să descoperiți și alte simboluri și făpturi din arhiva noastrămitologia noastră populară:
- Cocoşii, găinile şi românii: Datini, tradiții, superstiții – O incursiune în simbolistica păsărilor de curte.
- Superstiții românești: Tot ce trebuie să știi despre șerpi – Despre „păzitorul casei” și alte credințe legate de șerpi.
- Mitologie românească: Câinele pământului, Grivanul sau Țâncul pământului – Superstiții legate de această creatură misterioasă din adâncuri.
- Samca - legendele unui spirit malefic – Povestea uneia dintre cele mai temute prezențe din folclorul nostru.
Surse documentare:
- Artur Gorovei – Credinți și superstiții ale poporului român – Librăriile Socec, 1915.
- Tudor Pamfile – Văzduhul după credinţele poporului român – Librăriile Socec, 1916.
- Tudor Pamfile – Mitologie românească. Duşmani şi prieteni ai omului – Librăriile Socec, 1916
Postări
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu