Un
loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul
Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lui Iancu
Oteteleșanu. Proprietarul de la mijlocul secolului al XIX–lea al acestor
locuri, Conu’ Iancu Oteteleșanu, era celebru în societatea bucureșteană a
epocii atât datorită marii lui averii cât și datorită unei povești de
dragoste pe care a trăit-o: deși căsătorit de mai bine de trei decenii cu
Coana Safta Oteteleșanu, Iancu Oteteleșanu s-a îndrăgostit de mult mai tânăra
d-șoară Elena Filipescu. Ca urmare, a divorțat de prima lui soție și s-a
recăsătorit în anul 1861 cu “juna cea frumoasă”. Până aici nimic senzațional.
Atât doar că îngăduitoarea coană Safta Oteteleșanu nu și-a părăsit fostul
soț după divorț. Iar acesta a trăit fericit, împreună cu fosta dar și alături de cea de a doua soție, până la moartea lui din anul 1876.
|
Terasa Oteteleșanu |
Totuși,
cea care și-a pus amprenta și care a transformat casa Oteteleșanu într-unul
dintre cele mai alese locuri de întâlnire a societății bucureștene a fost Elena
Oteteleșanu. Recepțiile, balurile sau seratele organizate de aceasta adunau în
casa din Calea Victoriei întreaga lume bună a Capitalei. Erau vestite
strălucirea, bunul gust, conversațiile spumoase și, nu în
ultimul rând, solicitudinea și bonomia gazdelor.
Constantin
Bacalbasa descria astfel locul: "Salonul Oteteleșenilor te consacra.
Spre a fi cineva, oricine trebuia să treacă prin acest salon. Aici se
lansau fetele în lume, aici se lansau tinerii, aici se înnodau intrigile
sentimentale, aici se puneau la cale căsătorii, aici se hotărau și multe
combinații politice".
|
Bucureșteni la terasă |
Dar
cum toate lucrurile frumoase au un sfârșit, așa s-a întâmplat și cu primitoarea
casă Oteteleşanu. Încet-încet s-a stins, odată cu moartea lui Iancu
Oteteleşeanu (în 8 mai 1876) și apoi cu cea a Elenei Oteteleşanu (survenită la
4 decembrie 1888).
Terasa Oteteleșanu
Acest
sfârșit avea însă să reprezinte totuși și un nou început. Casa Oteteleșanu
a ajuns în proprietatea lui Mihai Stere, care a construit aici Terasa
Oteteleșanu – cafenea și berărie – celebră și ea. Aici se
întâlneau scriitori și artiști celebrii ai vremii. Alexandru Macedonski,
Tudor Arghezi, George Coșbuc, Victor Eftimiu, Emil Gârleanu sau Octavian Goga au fost doar câțiva dintre obișnuiții localului. Pia Alimăneștianu consemna în volumul memorialistic “Prin cetatea lui Bucur”:
|
Terasa restaurantului Oteteleșanu
|
“Prin
toate (notă: cafenelele) am trecut cu ei, dar nici una nu a avut
strălucirea Terasei.
-
În fostele case ale boierului Oteteleșanu, în dreapta Teatrului Național. Da,
pe Calea Victoriei și pe strada Millo. Oteteleșanu fusese, după spusele lumei,
cel mai mândru, cel mai închis din protipendadă. Mă gândeam uneori, când
rătăceam prin saloanele lui, ce-ar zice bietul om, dacă ne-ar vedea pe noi,
mojicii, stăpâni pe conacul în care se strângeau numai boierii țării.
-
În vremea când mergeai D-ta la Terasa, ce scriitori întâlneai?
- Pe
toți, pe toți poeții, pe toți prozatorii de mâna întâia și de a doua, pe toți
criticii, tot ce era mai cărturar în București.”
Obișnuiți
ai terasei au fost de asemenea Claudia Millian alături de soțul ei -
poetul Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, A. Mândru, Mihail Sorbu și St. O
Iosif. De asemenea pictorii Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Steriadi,
Niculae Dărăscu, Alexandru Szathmari, Cecilia Cuţescu, Francisc Şirato, precum și sculptorii Dimitrie Paciurea, Fritz Storck au călcat deseori
pragul faimoasei cafenele Oteteleșanu.
Grădina de vară și parcul Oteteleșanu
Dar
nu numai cafeneaua și berăria au fost celebre în epocă. Grădinile cu tei și
castani ce aparțineau fostelor case Oteteleșanu din Piața Teatrului Național,
situate pe locul în care se ridică azi Palatul Telefoanelor, au fost închiriate
proprietarului Companiei Lirice Române, vestitul Constantin Grigoriu, care
a deschis aici un Teatru de vară. Prima stagiune a debutat în 15 iulie 1903 cu
opereta “Fiica tamburului major” de Jacques Offenbach. Din acest moment și până în
perioada Primului Război Mondial, Terasa Oteteleșanu a fost una dintre cele mai
importante scene ale Bucureștiului.
|
Reclamă din ziarul Adevărul - 1907 |
Aglomerația
de la spectacolele organizate în această răcoroasă grădină de vară era uneori
atât de mare încât revista “Furnica” îi propunea cu umor lui C.
Grigoriu: “prevăzându-se îmbulzeala iubitorilor de muzică care vor veni
să’și ia rămas bun de la artiștii care i-au desfătat o vară întreagă, ar
face bine d. Grigoriu să instaleze și hamacuri prin pomi, căci altminteri n’o
să aibă loc publicul oricât e de vast parcul Oteteleșanu. O asemenea
reprezentație ar trebui să se dea în Bărăgan, și încă se poate că ș’acolo lumea
s’ar plânge de înghesuială.” ( “Furnica” – 11 septembrie 1908).
Este
de menționat poate și că primul “concurs de frumusețe între doamne și
domnișoare” din România a fost cel organizat în 1 iulie 1912 de ziarul “Minerva” în frumoasele grădini Oteteleșanu. Dar asta e deja o
altă poveste - pe care o puteți citi aici: 1912:
Frumusețe și ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleşanu.
|
10000 de oameni în 1 iulie 1912 în Parcul Oteleșanu
la primul concurs de frumusețe organizat în România |
După
Primul Război Mondial a început să apună și faima Teatrului de vară
Oteteleșanu. Copacii seculari au fost tăiați pentru a se putea amenaja un
restaurant cu specific unguresc și un patinoar. Fără prea mare succes. Tot aici
s-a amenajat mai apoi un cinematograf în aer liber. Zilele Terasei erau însă
deja numărate. La începutul anilor ’30 terenul a fost vândut Societății Anonime
Române de Telefoane și locul Terasei a fost luat de una dintre cele mai moderne
construcții ale Bucureștiului interbelic: Palatul Telefoanelor.
Revista “Realitatea ilustrată” – în numărul din 26 februarie 1931 – consemna astfel momentul demolării Terasei Oteteleșanu:
“Terasa Oteteleşanu a dispărut sub loviturile târnăcoapelor. Pe locul unde se ridica vestitul local și în grădina în care s-a născut opereta română și de unde au pornit faimoasele succese de pe vremuri, se va ridica palatul uriaș al unei societăți particulare. Terasa era locul de întâlnire al tuturor literaților dinainte de răsboi și mulți artiști reputați azi și-au făcut debutul pe ospitaliera scenă, din parcul cu copaci străvechi. Iar sunetele târnăcoapelor par lovituri seci de ciocan, pe sicriul unor amintiri duioase. A dispărut „Terasa”. S’a dus ultimul cenaclu...”.
|
Fotografie de la ultimul cenaclu organizat în anul 1931 la Terasa Oteteleșanu |
Așa
a dispărut încă un loc plin de farmec al Bucureștiului de altădată. Cu toate
acestea, clădirea care adăpostea Hotelul Frascatti, fostul Oteteleșanu, a
supraviețuit și aparține astăzi Teatrului de Revistă "Constantin
Tănase" (Sala Savoy).
Recomandare:
Prin cafenelele din Micul Paris
„Intrând în atmosfera spirituală a celor șase cafenele, cu
clientela lor pestriță, înțelegi emulația creatoare apăruta acolo,
solidaritatea și acel cumul de elemente care le-au transformat în adevărate
simboluri de viață bucureșteană. Întemeiate de un polonez, un boier pământean,
un aromân meșter într-ale cofetăriei, un evreu ori un grec, cafenelele s-au
altoit mereu, pentru rentabilitate, pe lângă restaurante. Și ar fi rămas simple
debite de cafea, fie ea șvarț, turcească sau marghilomană, dacă, pe nesimțite,
nu ar fi ajuns să fie populate de elita culturală a capitalei. Cârcotașii ar
putea spune că bucureștenii n-au fost originali, ci au imitat modelul francez
(Le Procope) sau pe cel vienez (Sacher). E doar o nălucire fiindcă faima
cafenelelor bucureștene a fost dată de un lung șir de personalități românești.” Georgeta
Filitti
Surse:
- Mioara Ioniță – “ Cafenele de altădată. Terasa Oteteleșeanu” - “Magazin istoric” din octombrie 2003
- Pia Alimăneștianu - “Prin cetatea lui Bucur – Schițe”
- Constantin Bacalbașa – “Bucureștii de altădată”
- Revistele “Realitatea ilustrată” din 26 februarie 1931 și “Furnica” din 11 septembrie 1908
Foarte interesantă povestea Bucureștilor, de ieri și de azi! :)
RăspundețiȘtergereMultumim ! Amintiri pline de nostslgia vremurilor apuse !
ȘtergereMultumesc Gigi. Te mai astept pe aici... pentru alte povesti!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergereba chiar a fost folosită si denumirea de HOTEL OTETELECHANO si GRAND CAFE OTETELECHANO si PARCUL OTETELIȘEANU...ca să nu mai zic si de un p ministru E. OTETELIȘANU ce semna documente oficiale
ȘtergereDesi sunt in Bucuresti de la varsta de 8 ani si povestile acestea le ador,nu am stiut nimic despre aceasta istorioara!
RăspundețiȘtergereMultumim pentru postare si asteptam cu nerabdare urmatoarele!
O sa mai urmeze povestioare, pe masura ce le gasesc, Te mai astept, Doinita!
RăspundețiȘtergereMinunata povestire! Minunat Bucurestiul vechi! Multumesc pentru povestioara! :)
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut foarte mult această povestioară despre Bucureştii de odinioară. Şi ce mi-a mai plăcut în această povestioară, este că timpul mi-a mai demonstrat încă o dată că de multe ori, nu există un sfârşit propriu-zis, ci un nou început de fiecare dată, care închide o uşă veche şi deschide o uşă nouă.
RăspundețiȘtergereAtat doar ca terasa Otetelesanu a ramas doar in amintiri! :(
ȘtergereÎntr-o lume în care TIMPUL "parcă nu ne ajunge pentru toate câte vrem ....iată că v-am găsit pe d-voastră"DE IERI ŞI DE ASTĂZI'!
RăspundețiȘtergereNimic nu este întâmplător!!!
Foarte interesante postările !
Vă mulțumesc şi vă doresc un weekend minunat ,succes şi sănătate !❤
Nu pot sa imi doresc altceva decat ca TIMPUL sa iti mai ofere uneori prilejul de a te reintoarce pe blog. Multumesc.
ȘtergereArticol foarte interesant si documentat . Daca e vorba de intersectia Calea Victoriei cu Millo pe actualul loc al Palatului Telefoanelor , casele erau amplasate in STANGA Teatrului National .
RăspundețiȘtergerePrecizarea "în fostele case ale boierului Oteteleșanu, în dreapta Teatrului Național..." aparține scriitoarei Pia Alimăneștianu - fiica lui ion C. Brătianu.
ȘtergereMulțumesc pentru aprecierea articolului - te mai aștept pe blog!
Privind dinspre Calea Victoriei spre fostul Teatru Național - în stânga. Probabil că scriitoarea Pia Alimăneștianu venea spre teatru urcând pe strada Millo - de aceea - probabil - consemna "în fostele case ale boierului Oteteleșanu, în dreapta Teatrului Național".
ȘtergereImaginea prezentată mai sus, cu trei femei și un grup de bărbați, are vreo legătură cu Strada Sfinților din București? (Fotografie de la ultimul cenaclu organizat în anul 1931
RăspundețiȘtergerela Terasa Oteteleșanu). Mulțmesc pentru răspuns...
Casele și grădinile Oteteleșanu au fost construite pe Podul Mogoașoaiei – Calea Victoriei de azi.
Ștergere